1,838 matches
-
aflu aici. De aceea găsesc că-i potrivit să intru de-a dreptul în chestiune. Dar mai înainte de asta, vreau să-ți pun o întrebare: ― Vă rog. ― Ai știut, până acum, că Mihaela e însărcinată? M-am uitat la ea îngrozit, făcând un gest involuntar de surprindere. ― Habar n-aveam! Vă dau cuvântul meu de cinste. ― Nu-i nevoie! Am ghicit din tresărirea dumitale. Ei bine, află că sora mea trebuie să nască. ― Vorbiți serios? Cum s-a întîmplat? Alexa avu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trebuie să știi mai bine decât mine. Am îndurat greu săgeata. ― N-a încercat să scape de sarcină? ― S-a ferit de mine, singura care o puteam ajuta. Când am aflat era prea târziu... ― Așadar, trebuie să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să audă in ruptul capului de măritiș. Nu o singură dată mi-a spus: mai bine moartea decât o căsnicie în asemenea condițiuni. E de ajuns să deschid vorba ca ea să pălească, s-o apuce un tremur nervos. Ascultam îngrozit, mi se părea că-i vorba de altcineva, nu de Mihaela. Și totuși... ― S-ar mărita cu primul venit, spunea Alexa, oricine ar fi și oricum: urât, sărac, numai s-o vrea, dar cu dumneata ― nu. Și probabil are să-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu, a țipat Alexa ca mușcată de șarpe. Nu te duce! Nu trebuie să te duci! Mai ales acum! ― Nu-ți fie teamă: n-are să se întîmple nimic. Nu vezi cât sânt de calm? Ou toate asigurările, ea se agăță îngrozită de brațul meu: ― Nu, Tudor, ascultă-mă, ai să regreți. Fă cum îți spun. ― De ce? Pentru care motiv te împotrivești așa? ― Sânt convinsă că e mai prudent. Mâine, da, poți să faci ce vrei. Lasă măcar să treacă o noapte... Înțelegi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care erai locuit de cei ce străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, care băgau groaza în toți cei dimprejur! 18. Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfîrșitul tău. 19. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Cînd te voi preface într-o cetate pustie, ca cetățile care n-au locuitori, cînd voi ridica împotriva ta adîncul, și cînd te vor acoperi apele cele mari, 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pus mîna pe țara lui. $22 1. Copiii lui Israel au pornit și au tăbărît în șesurile Moabului dincolo de Iordan, în fața Ierihonului. 2. Balac, fiul lui Țipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriților. 3. Și Moab a rămas foarte îngrozit în fața unui popor atît de mare la număr; l-a apucat groaza în fața copiilor lui Israel. 4. Moab a zis bătrînilor lui Madian: "Mulțimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paște boul verdeața de pe cîmp." Balac, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
în viziunea lui Silviu Purcărete, cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, ca să mă las pradă așa de ușor resemnării. Când am ajuns în fața Operei Române, unde era pro gramat spectacolul (în cadrul Festivalului Național de Teatru), am fost deopotrivă încântat și îngrozit de mulțimea care umpluse platforma din fața clădirii (90% tineret, lucru ferme cător) ca la un concert de rock. Am ajuns cuminte, la orele 20, cu o jumătate de ceas înaintea orei de începere, curat îmbrăcat, pieptănat și parfumat, așa cum am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o voce sugrumată: "Împăratul a fost lovit!" După care a continuat să se uite în același loc, vrând parcă să vadă sfârșitul unei întîmplări nelămurite. În tăcerea care se lăsase, nimeni nu îndrăznea să scoată o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Sărmanele mame, zadarnic își întind brațele spre ucigași, implorându-i să nu le omoare pruncii, căci aceștia, nemiloși îi smulg și-i taie cu săbiile, crezând că printre ei se află și Pruncul Iisus. A doua zi dimineață, soarele privește îngrozit de pe bolta cerească, văzând trupușoarele sfârtecate ale pruncilor și baia de sânge de pe ulițe. Multe mame înnebunite de durerea pierderii pruncilor, adună ce-a mai rămas din ei: trupuri fără de cap, picioruțe, mânuțe. “Iar multe din ele zac fără suflare
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o namilă cât malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic care le fuseseră prezentați ca dușmani ai poporului. Frica, teroarea s-au instalat repede și în interiorul penitenciarului care devenise centru de anchetă. Gheorghiță Savel îngrozit cât de repede și infernal se schimba România, regele refuzându-i în scris Ordinul Mihai Viteazu pe care trebuia să-l primească, fapt care l-a uluit și nu-l mai poate uita, și-a schimbat mereu unitățile militare, în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărîmături. 26. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe cîmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
și încă ceva, i-au dat jos, de pe picioare, pe toți trei. S-au vârcolit ce s-au vârcolit,încet-încet și-au revenit din amețeală, au deschis larg, ambele uși, ale garajului, și, abea după aceea, privirile le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ardeau niște haine ale surorii mele. Ar fi ars, probabil, și casa dacă nu săreau vecinii, cu găleți cu apă. Nu mai țin minte ce am făcut în timp ce nenorocirea era, încă, pe cale să se producă. Probabil, am stat în grădină, îngrozit. Nu mai țin minte nici prin ce mijloace m-a determinat mama să revin în curte, când urmările isprăvii mele au fost înăbușite. Probabil, mi-a făgăduit că mă va ierta. Dar, după ce m-a prins, a vrut să-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zicea reclama ― nu va mai pune picătură de rachiu în gură toată viața. Au comandat, în secret, preparatul și au aranjat, probabil, cu poștașul să nu i-l dea tatei când sosește coletul. Si, într-o duminică după-amiază, am crezut, îngrozit, că tata va muri. Se zvârcolea pe iarba din grădină, sub un măr, văitîndu-se de dureri cumplite la stomac. Presupun că mama și sora mea, ca să fie sigure de rezultat, puseseră în mâncare o doză mai mare decât se recomanda
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nici măcar războiul n-a lăsat urme. N-am lipsit din București, între 1941 și 1944, decât în vacanțele de Crăciun, de Paști și vara. Cu toate acestea, nu-mi amintesc de nopți sfâșiate de urletele sirenelor sau de oameni fugind, îngroziți, pe stradă. În mod straniu, războiul a înseninat pentru mine o perioadă fericită. De altfel, tot ce știu despre al doilea război mondial cunosc din filme și din cărți. La vremea respectivă, n-am citit nici un ziar, n-am ascultat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu greu printre măsuțe, foarte înghesuite din pricina spațiului strâmt. Era impresionat de dezordinea sunetelor pe care le auzea, căci bătăile nici unei pendule nu se potriveau cu celelalte. Ajuns aproape de fereastră, se lovi, însă, din greșeală de una din măsuțe și, îngrozit, se pomeni că pendulele de pe ea căzură pe podea cu un zgomot asurzitor. În clipa aceea, îl cuprinse panica. Dacă va fi surprins acolo? Cum putea să explice îndrăzneala de a pătrunde într-un loc interzis? Din pricina panicii, răsturnă și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sub privirile Înspăimîntate ale Vilmei care se ținuse după ei În tăcere, ca și cum ar fi Încuviințat totul, chiar și ceea ce vedea: cu fața scăldată În lacrimi, Cinthia deschidea un sertar al scrinului ei și scotea o cutie. Julius o privi Îngrozit; știa că aveau s-o Îngroape pe Bertha, dar cum? Cinthia deschise capacul cutiei și le arătă ce era Înăuntru. Vilma și Julius izbucniră și ei În plîns cînd văzură pieptenul, peria, sticluța cu apă de colonie cu care Bertha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost extrem de interesată de starea șoselei; se Întorcea apoi imediat și-l descoperea pe Julius alături de ea, iar afară, pe marginea șoselei, În același loc ca Întotdeauna, pe bătrînica Îmbrăcată În negru pe care o văzuse mereu acolo, cînd?, ridica Îngrozită piciorul de pe accelerator, fără să bage de seamă balansurile din ce În ce mai năstrușnice ale Mercedesului și căsca zdravăn zărind-o pe bătrînică În urmă și cineva parcă Întindea timpul apucîndu-l din toate colțurile ca să-i dea apoi drumul să se sfărîme În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
loc și ea nu voia să iasă la plimbare cu el cu automobilul. Într-o zi au avut o discuție foarte lungă și cînd Bobby n-a mai avut nici un argument a pornit motorul și a luat-o cu sila, Îngrozită, Îndreptîndu-se spre casa noii lui iubite de la Villa Maria. Aici a Început să ia turnantele nebunește, pînă cînd Peggy a izbucnit În plîns de frică și i-a spus că Încă-l iubea, chiar În clipa cînd frînele Mercedesului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
1 dumneavoastră, doamnă, permiteți-mi să vă felicit. De Îndată ce voi avea plăcerea să-l cunosc pe domnul voi face la fel. E foarte frumos cialetul dumneavoastră, doamnă. Care-i numele dumneavoastră, vă rog? — Susan, răspunse ea, fermecătoare dar și puțintel Îngrozită, era gata să adauge: la dispoziția dumneavoastră, dar Îl și văzu pe Juan Lucas rîzÎnd cu hohote când o să-i povestească totul și preferă să se Întoarcă spre Celso, care urmărea scena perplex. Adu-mi o cafea, Celso, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noi și-o să vezi de unde-a ieșit nebuna asta. Îl avem acum În casă pe cel mai bun bucătar din Lima. — Bucătăreasă, se trezi spunînd Julius, poate descoperind homosexualitatea, poate gîndindu-se pur și simplu la Nilda. — Darling, exclamă Susan, privind Îngrozită la Juan Lucas. — Tipul ăsta n-o să stea aici, draga mea, n-o să vină decît ca să gătească... Anyhow, do you think he would dare?1 Și cînd te gîndești că Julius, care era de față, era primul din clasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să pulseze. Ea se aplecă spre aparate. Aerul șuiera printre buzele lui, acoperind bâzâitul monitoarelor. Vântul pe un câmp de grâne coapte. Chipul lui o recunoștea. Dar din gură nu-i ieșea decât un firicel de salivă. Ochii lui implorau, îngroziți. Voia ceva de la ea, viața sau moartea. —E în regulă, sunt aici, spuse ea. Dar asigurarea nu făcu decât să-i înrăutățească starea. Îl tulbura, adică exact ceea ce asistentele îi interziseseră să facă. Se uită în altă parte, oriunde, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
început „Cu nimeni“, iar apoi „Cu un prieten“. Ea refuzase să-l lase pe afară dacă nu-i spunea cum îl cheamă pe prietenul lui. El răspunsese, cu un zâmbet sfios: „Îl cheamă domnul Thurman“. Continuase să-i povestească femeii îngrozite cât de multe lucruri frumoase făcuseră împreună, el și domnul Thurman. Joan Schluter convocă în păr poliția din Kearney. După o pândă în luncă și interogarea amănunțită a martorului, poliția le spusese părinților înnebuniți nu numai că domnul Thurman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ar fi putut s-o ajute chiar din noaptea accidentului. Cineva care-l știa pe Mark. Adevăratul Mark, Mark cel bun. Cineva cu care putea vorbi și despre trecut, și despre viitor. Unde ești? întrebă el. Ea începu să chicotească. Îngrozită, își veni în fire. —Aici. În Farview, vreau să zic. Cu vocea lui de naturalist, o șoaptă pe care o folosea pe teren, ca să atragă atenția asupra animalelor care se speriau ușor, Daniel spuse: —Pentru fratele tău. Parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]