1,308 matches
-
iubește, că Îl voi iubi mereu... Ce mult am suferit când pentru prima dată m-a respins, umilindu-mă și dansând tot timpul cu alta... Mergeam pe gheață și plângeam, iar ochii mei nu se mai puteau desprinde de la perechea Înlănțuită În ritmul muzicii parcă de când lumea... Chindea, cum să-ți mulțumesc că mi-ai deschis ochii, că mi-ai redat Încrederea În mine și puterea de a Învinge? În fiecare zi, Marinică e cu alta. De data aceasta, suntem cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai scapi de mine. - Să mergem, îl îndemnă gardianul. - Bine, să mergem, răspunse acesta. Făcu apoi câte un semn din cap către fiecare din cei prezenți. Porni apoi alene pe hol, urmat de zgomotul slab lăsat de cătușele care îi înlănțuiau picioarele. Avocatul său îl salută din cap pe procuror - doi adversari care se respectau, dar erau circumspecți unul față de celălalt - și părăsi la rândul său zona securizată. La câteva minute distanță, Grady, Bell și Sachs îl imitară. - Nu prea arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
invită să n-o urmez, s-o las să facă singură primii pași în spaima aceea de lucruri regăsite. Poate acolo, acasă la ea, pe pajiștea unei bisericuțe de piatră care se sfărâmă, voi îngenunchea la picioarele ei, o voi înlănțui cu brațele și îi voi cere iertare pentru ultima oară. Apoi nu voi mai avea nevoie s-o fac. De acum înainte o voi iubi fără s-o fac să sufere. La asta mă gândeam, Angela, nu la tine. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
surâdea vieții renăscute, și i-am spus ceea ce niciodată nu-i spusesem și nu i-am mai spus vreodată în același fel. Și ea surâdea, surâdea privind în tavan, și mi-am lipit gura de gura ei, și mi-am înlănțuit de grumaz brațele ei goale și-am plâns, și lacrimile îmi curgeau din ochi în ochii ei. Și ea mi-a spus: „Mulțumesc, Antonio, mulțumesc pentru mine, pentru copiii noștri, pentru toți copiii noștri..., toți..., toți..., pentru ea, pentru Rita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că pe mine mă iubiți. — Și mie mi se pare, dar... Și atunci se petrecu ceva neobișnuit, ceva ce nu intra în previziunile lui Augusto, în programul său de experiențe psihologice asupra Femeii, și anume că Rosario, pe neașteptate, îl înlănțui cu brațele pe după gât și începu să-l sărute. Bietul de el abia mai avu timp să gândească: „Acum eu sunt subiect de experiență; fetița asta face studii asupra psihologiei masculine.“ Și fără a-și da seama ce anume făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să trec drept un om de lume, nu un imigrant care tocmai a coborât de pe un vapor. — Vrei să știi la ce m-am gândit când te-am văzut prima dată? avea să mă întrebe ea mai târziu, când stăteam înlănțuiți pe canapeaua de brocart auriu din sufrageria părinților ei. Eram așa de siguri că avem un viitor împreună încât începeam să ne construim un trecut. —La ce? am întrebat cu respirația tăiată din cauza trădătorului enervant din pantaloni. —Că ești diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică, unde ea se unduia pe Beethoven și pocnea din degete pe Stan Getz cântând cu Woody Herman Band, și eu îi explicam magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pumnișorul ei s-a relaxat, eram tot prizonier. Această fărâmă de om, această ființă era făcută din aceeași materie ca și mine. Era un miracol. Și astăzi simt la fel. Venirea lui Betsy pe lume doar a intensificat sentimentul. Eram înlănțuit. În timp ce stăteam cu un ochi experimentat la fiicele mele, în acea după-amiază, o mișcare pe raftul de sus îmi atrase atenția. Cartea părea că vibrează. Mă uitam la ea, parcă lipit de scaun și neputând să mă mișc. Se răsucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în fața răstigniților ce îmi întind capcanele surghiunului. Numai o undă a unui vis mă urmărește în patul flămând de iluzii până când mi se face foame de dorurile albe lăsate sub umbrele teilor alături de cupolele destinului. Numai nopțile mi negre mă-nlănțuie-n furtuni și-n orice clipă eu cad în genunchi să pot să-ți cuprind sufletul în palmele mele... Și ochii în lacrimi - roua de lumini în care uneori rămâi o secundă să-mi înțelegi firea în ispită și viațăo
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
inima bătând prin materialul subțire al tricoului. Și-am mirosit același parfum subtil și minunat de săpun și aceeași aromă de piele caldă de bărbat. Voiam să rămân acolo toată viața: în siguranță, lipită de corpul lui frumos și ferm, înlănțuită cu tandrețe în brațele lui. M-am îndepărtat de el. — Nici tu nu ești așa de rău, am replicat. Pe cuvânt de onoare dacă înțelegeam de ce ochii îmi înotau în lacrimi. —Să fii fericită, mi-a spus el. Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după care chioșcul de suveniruri Îmi trimite animalele astea puto și zice că sînt de la polițistul cel drăguț, cu ochelari. Am fost la colegiu, pendejo. Nu crezi c-oi fi și eu În stare să-mi dau seama cum se Înlănțuiesc evenimentele astea? Ed arătă cu degetul spre Scooter: — Da, dar pe dumnealui nu l-ai aruncat. — El e special. — Îți plac personajele lui Dieterling? — Și ce dacă-mi plac? Întrebam și eu așa. Și pe Bud White unde Îl plasezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
altfel, dar mai știind că acea clipă pe care o simțea apropiindu-se, oricât se străduia el s-o îndepărteze cu meschine tertipuri, acea clipă nu putea fi decât începutul unui șir de compromisuri ce sunt astfel alcătuite încât se înlănțuie, se prelungesc unul într-altul, se nasc unul din celălalt nici măcar ca o zăbală ce ar putea fi suportată, la o adică, în măsura în care alte mișcări, ale brațelor și ale gândului, sunt libere, ci ca un corset ce cuprinde totul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât canoanele lui, făcând ca până și austeritatea stearpă a orgoliului să arate pură și chiar să fie: uscată și pură, cel puțin o vreme. Însă toate acestea la un loc, spuse în vorbe atât de puțin meșteșugite, ce se înlănțuie, se cheamă, își răspund și încearcă să acopere o realitate ce niciodată nu poate fi prinsă, în amploarea și concomitența ei, în vorbe, întrucât, oricât ai întinde de mulțimea lor, va mai rămâne un colțișor neacoperit și atunci vei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-mi răspunzi?“, auzea glasul lui, vasăzică îi vorbise în timpul ăsta, îi pusese cine știe ce întrebări de-ale lui, în vorbe egale și stăpânite, care ajung s-o înfurie, naiba să le ia! „Nu știu“ - zise - „nu mai vreau să știu nimic“, înlănțuindu-l strâns cu brațele, lipindu-și obrazul de grumazul lui și închizând ochii și imaginându-și, înainte ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colcăitoare a orașului, față de straturile amintirilor și reamintirilor care izbucneau din întunecimile sufletului țintuindu-l pe loc și împiedicându-l să se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru principele de care depindeau prin vasalitate, rămînînd astfel Episcopul separat de popor și prizonier al episcopatului (Plaga a III-a); cît privește apoi servitutea feudalismul, cu Episcopii supuși direct Domnului temporar ca fideli și oameni ai săi -, ea a înlănțuit cu mîrșăvie Biserica și toate bunurile sale, supunînd-o puterii laice care a împins-o în necazuri și pericole, mergînd pe o cale accidentată și înșelătoare, degradîndu-se și înjosindu-se și după mii de umilințe și de nenorociri, fiind deposedată încet
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
oricât de profunde, nu ne pot fi până la urmă de vreun ajutor. Îmi doresc nespus ca pesimismul meu să. fie exagerat și să ne revenim din nebunia de a nu recunoaște că, prin toate intențiile și scopurile noastre practice, suntem Înlănțuiți de această planetă; din nebunia de a pretinde că viața noastră aici este un inconvenient temporar, o viață ce se desfășoară Într-un loc devenit neîncăpător, Într-o pensiune din care vom pleca În curând, pentru ai cărei chiriași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din ele, din cuprinsul acestora sau din noima lor conspirativă, îi aduseră aminte de zilele de sub pătura de spital de la Klosterholtzen, de păsăreasca doctorilor cu ochelarii sticlind rece, de mazărea cu slănină din îndelungata și trudnica sa convalescență. I se înlănțui în amintire, fulgerător și vizita aceea surprinzătoare și oribilă, de după Sântă-Măria Mare (nemții țin și ei sărbătoarea aceasta, la jumătatea lui Gustar, în aceeași dată, ca și creștinii de la Goldana). Nu, nu mai știa exact, când se petrecuse întâmplarea: poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
luminoasă pornesc în același moment și în același sens, pe vectori apropiați și paraleli. Ei bine, se pune întrebarea: cum va vedea, oare, acest om săgeata luminoasă pe care el o însoțește cu aceeași viteză de deplasare? Cel interogat își înlănțui îndelung tăcerea proprie cu muțenia restrânsei societăți din livingul spațios. În cele din urmă, își luă inima în dinți, șarjând cu disperarea sinucigașului: Păi ca pe un spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înainte să-i lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cealaltă. De parcă și-ar cunoaște gândurile, fiecare șovăie în nemișcare, conștienți că trebuie să-și reamintească intimitatea dintre ei și asta poate fi mai greu decât așteptarea revederii. Marius se apropie și își așează cu grijă capul pe genunchii Smarandei înlănțuind-i șoldurile cu brațele. În timp ce degetele ei se plimbă blând pe gâtul lui, are o tresărire a memoriei, atât de intensă, încât imaginea din fața ochilor este la fel de vie ca și pe un ecran cinematografic. O dimineață cu lumină fragedă, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
răvășit, iar eu mă Înecai În ochii ei ca-ntr-un lac fenomenal. CÎnd amurgul se Înecă În noapte ne plimbarăm pe malul unui lac asemeni, pînă ce În dreptul unei lumini subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mîinile după gît. „Nu vreau să mai plec” rosti, și În clipa aceea, deasupra mormîntului ei, pîlpîi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind În burlanul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a te fi revăzut după aproape două luni de uitare, acum În dimineața asta de primăvară. Ai plătit jumătate din costul crucii... Ce bine! simt mîna ta pe mormînt. Vreau să-ți spun... apropie-te! Mă așezai alături, ea mă Înlănțui după gît, mă sărută, Îi simții respirația caldă, dar deodată prezența i se șterse, un fel de ceață, o depărtare; n-o mai văzui. Era Întuneric, Încercai s-o strig, și, pe neașteptate, Îi reauzii vocea: era totuși lîngă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ori acolo, dar tu nu știi. - Nu Înțeleg. - De aici unde ești nu se Înțelege. CÎnd va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
e scris frumos. Omul ăsta avea să-l salveze în acest fel pe ocnaș, nu numai de lanțurile în care urmau să-l pună oamenii pentru tot restul vieții, ci și de cele în care firea, instinctele lui bestiale îi înlănțuiseră sufletul." " Așa a făcut și Isus", mi-a răspuns ea și după o tăcere și-a continuat gândul ei că nu știe dacă o să ajungă în rai sau în iad, dar știe cu certitudine că Nazarineanul s-a lăsat răstignit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]