1,931 matches
-
cînd eram doar noi doi În Încăpere, m-am aplecat și l-am sărutat pe frunte. — Te iubesc, i-am zis. Un sunet amar, răgușit, s-a ridicat din botul acela canin la care i se redusese gura. Avea ochii Înroșiți de lacrimi. Am vrut să i le șterg cu o batistă, Însă a repetat sunetul acela. — Lasă-mă, spusese el. „Lasă-mă.“ Editura Cabestany dăduse faliment la două luni după incendiul de la magazia din Pueblo Nuevo. Bătrînul Cabestany, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În fața sa... Ascultându-l, masterandul se enervă. „Dacă n-ar fi fost Pavel, n-ar fi fost nici Marx, nici Lenin”, proferă el. „N-am să mă rog...” Urechile lui Pahomie nu puteau asculta astfel de blasfemie fără să se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
terminat masteratul În Matematică... Deocamdată e liber-profesionist...” „Și cum Își câștigă el pâinea cea de toate zilele?” „Propovăduind adevărul... „Prin urmare, e un trântor!” „În concepția lui Oliver, munca e un păcat...” „Dar trândăveala ce-i!?” zise starețul, cu fața Înroșită de furie. „Oliver e un liber-cugetător și În același timp un om de acțiune. Învățătura sa ne va scăpa de blestemul lui Adam. Oamenii nu vor munci nici măcar cu gândul...” „Și atunci ce vor face de dimineață până seara, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos, pentru a-i „savura” secreta suculență. „Și totuși parcă e ceva”, conchise el, rămânând Încremenit pentru o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte, când chipul său palid se Înroși brusc și Oliver simți că se sufocă. „I-o fi rămas carnea pe gât”, Își spuse Bikinski, privindu-l cu ochii dilatați de spaimă, după care, fără să mai stea prea mult pe gânduri, Îl lovi cu palma deshisă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu zaț rămas pe fundul ei (e rotundă și ea, nu-i așa? Picoloul făcu din cap că da!), ci ca pe o masă sau o față de masă, pe care zac acum chiștoace și tot felul de firimituri...” „Scuzați”, se Înroși picoloul, poate că ar fi fost cazul să fiu mai atent... Acum am Înțeles aluzia...” „N-ai Înțeles nimic”, zise inginerul, „dar n-ar fi rău să Încerci să-l percepi pe Dumnezeu și Într-o altă formă...” „Dumneavoastră sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de un cordon ombilical prin care curge coniac sau sânge. Sau și coniac, și sânge. Sunt ca două vase comunicante umplute cu același lichid arămiu, pe care piciorul caută să-l elimine În afară. În urma lui copacii și gardurile se Înroșesc. Mathilda, Mathilda! Lilith, Lilith! Paul, Paul! Unde sunt eu, unde ești tu? Copacii se Înșiră În față. Dispar Îndărăt. Clădirile răsar și se șterg din vedere. Totul curge. Nimic nu e stabil. Nici norii ce atârnă ca niște franjuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
m-ai invitat. Ador locul ăsta! Ea Își reveni rapid. —O, Doamne și eu. Au cele mai bune salate din lume. Bună, sunt Elisa, a spus ea, oferindu-i mâna Penelopei. Îmi pare rău, am fost foarte nepoliticoasă. M-am Înroșit, pentru că mi-am dat seama că-i păream ridicolă Penelopei. Penelope, ea e Elisa. Ea mi-a arătat cum merg lucrurile toată săptămâna. Și Elisa, ea e Penelope, cea mai bună prietenă a mea. —Mamă, super inel! spuse Elisa, Înșfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Da, da, absolut nici o problemă. Am Încercat să-mi ascund dezamăgirea și, În mod evident, n-am reușit, pentru că Începu să se bâlbâie la mine: —Ăă, mda, meseria și desigur... ăăă... prietenia noastră. Știi? Aproape că am simțit cum se Înroșise și nu-mi doream altceva decât să-i mângâi fața cu palma și apoi să-mi Încolăcesc tot corpul În jurul lui. — Sigur. Prietenia noastră. Situația degenera cu fiecare secundă ce trecea și am hotărât că, oricât de frumos era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să i-o pot reteza. Era loial, trebuia să recunosc asta. Mama Îmi zâmbi mai Întâi mie, apoi tatei. —Chiar așa? Credeam că a zis ceva despre o Întâlnire urgentă cu avocatul la biroul lui din New Jersey. Sammy se Înroși, gândindu-se imediat că Încurcase cumva poveștile. Era timpul să intervin. —Ei știu că Simon nu ține locul nimănui, Sammy, și știu că și tu știi. Nu-ți face probleme, n-ai dat de gol pe nimeni. A fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În taxi. —Și eu pot să mă descurc, am spus zâmbind când m-am așezat. Și am lăsat În urmă toată viermuiala aia de coșmar. 31 Pe la două și jumătate dimineața, Sammy nu dăduse Încă nici un semn. Telefonul mi se Înroșise din cauza apelurilor lui Kelly, Philip și Avery, dar le-am ignorat pe toate. Mă calmasem suficient Încât să schițez o scrisoare de scuze pentru Kelly și până la trei ajunsesem la concluzia că Elisa - spre deosebire de Abby - nu era neapărat rea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care îmi întunecau cărările și mă întrebam: mâine pe unde îmi va mai purta pașii Dumnezeu? Prin ce adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deghizului, nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
române, pierind cu toții până la unul. (scrisoare) „Pământul era chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimă.” Preot Theodor M., Iancu Prunaru, jud. Vlașca ȚĂRÂNA de la TURTUCAIA unde au căzut mai multe mii de români înroșind țărâna cu sângele lor. (scrisoare) „Am plecat imediat la Turtucaia și m am dus la vest de oraș, de unde am luat pământul chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mână în mână. Această redută este astăzi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Havana. „Mickey C. ar putea fi muls pentru câțiva dolari dacă fondurile orașului se subțiază prea mult. Pun pariu că nu l-ar deranja dacă i-ar vedea pe cei de la AUFT fără contracte, înlocuiți de oamenii lui”. Loew se înroși la față. Dudley Smith bătea darabana cu pumnul. „Nu e prost prietenul nostru Malcolm. Da, băiete. Lui Mickey i-ar plăcea să-și vadă gealații în studiourile de filmare și pe cei din AUFT fără muncă. Ceea ce nu anulează faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey și-a făcut Anul Nou tot la Ham’n’Eggs, la Breneman’s? — Da. Atunci ajut-o pe Lucy să-și împacheteze niște boarfe. Vă reped eu până acolo. Fața lui Audrey se înroși. Buzz se întrebă câte trebuia să înghită Mickey de la ea înainte să-i sară țandăra sau dacă făcea chestia cu ciucureii și pentru el. Femeia intră și îngenunche lângă Lucy Whitehall. O mângâie pe păr și îi luă radioul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mâna lui Mickey sparse paharul, cioburile zburară pe toată masa, iar votca și sucul de roșii îl împroșcară pe Buzz. Mickey se uită la palma lui sângerie și și-o apăsă pe fața de masă. Când pânza începu să se înroșească, zise: — Grecul e ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lesnick tușind. Îl studie pe bătrân cu coada ochiului și observă că izbucnirea lui era pe jumătate un hohot de râs. Satterlee se opri. Ellis Loew zise: — Ed, nu putem să scurtăm introducerea și să trecem la treabă? Satterlee se înroși, își luă servieta diplomat și scose un teanc de hârtii format din patru fascicule separate. Înmână fiecăruia din ei câte una: lui Mal, Loew și Dudley Smith. Lesnick o refuză, clătinând din cap. Mal aruncă o privire la prima pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
l-aș crede pe Dracula când refuză o slujbă la un centru de recoltare a sângelui. Așa că povestea cu marele juriu are de-a face cu una din primele trei chestii. Pun pariu că-i vorba de bani. Hughes se înroși, ducându-și degetul la cicatricea lui preferată, cea dintr-un accident de avion, pe care o fată simplă din Wisconsin o iubea extrem de mult. Atunci ești de partea mea, Turner? — Sigur, domnule! Hughes zise: — Cei de la AUFT lucrează pentru Variety
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hai, scoal', flăcăule, că-ntîrzii! Am tresărit, țâșnind speriat din somn: ― Cât e ceasul? Lângă mine ședea tata, zîmbind: ― Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bunăvoință pentru unii dintre colegi, de la "chauffer", a încălzi, pe franțuzește! Și de aici a ieșit o întreagă încurcătură, că hotelierul a înțeles telegrama cu totul altfel de cum se gândise doamna... și a crezut că domnul dorește... ― Destul! țipă Cracănel înroșindu-se la chip ca o gușă de curcan. Destul! Restul să faci bine să i-l povestești lui tat'tu și să-i spui că-l rog să-mi scrie un bilet, dacă i-a plăcut această anecdotă deocheată și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu sîngele". Îl făceam pe profesorul respectiv să creadă că-mi curge sânge din nas, în modul următor: Sacrificam o batistă, pe care picam din abundență cerneală roșie, amestecată cu foarte puțină cerneală neagră... Mânjeam puțin nările, puneam batista vizibil înroșită la nas, ridicam brusc degetele și, fără să spun o vorbă, ieșeam în fața profesorului, cerîndu-i voie afară; iar el se grăbea să-mi spună cu milă: ― Du-te, du-te repede și stai liniștit cu brațele-n sus și cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
chiar decât așteptam. Necazul cel mai mare i-l provocam profesorului când, de câte ori nu-i reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Plopeanu, se explica lecția despre acidul formic. Printre altele, profesorul ne-a spus: ― Domnilor, să știți și dumneavoastră că furnica conține acid formic. Ca să dovedim aceasta, n-avem decât să strivim o furnică într-o hârtie de turnesol. Hârtia se-nroșește... ceea ce era ce demonstrat! Îmi pare rău că n-avem o furnică la-ndemînă, ca să facem această interesantă experiență! Dar, deodată, în mijlocul liniștii, fără să spună un cuvânt, îl vedem pe Chiorul că se ridică din banca unde ședea, prin fundul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]