2,073 matches
-
ușor. O, iartă-mă. N-are nimic. Darcey trase aer în piept și își ținu respirația. Chestia asta funcționează? o întrebă el. Darcy pufni. Cât timp poți să-ți ții respirația? Darcey se strâmbă la el. — Știi că te-ai înroșit? Și nu se prea asortează cu rochia ta. Dădu drumul aerului și chicoti. Sughițul îi trecuse. Neil râdea și el. — Da, funcționează, spuse ea. Dar nu-mi permit să nu fiu asortată. —Minunat, zise el, vrei să dansezi? —De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
carieră extraordinară. —Serios? — Da, sigur. Vorbeam cu Rosa despre tine. Ea spunea că într-o zi o să ți se aprindă și ție beculețul și că n-o să te mai prefaci că nu vrei să fii bună la nimic. Darcey se înroși până în vârful urechilor și Carol râse de ea. Cât mai voiai să fii ca toți ceilalți! Sper că ai vreo superslujbă. Nu prea. Și apoi, ridicând din umeri: Păi, de fapt, cred că da. Săptămâna viitoare mă duc la Singapore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vedem ce zice doctorul. Am s-o sun pe Anna ca să-i spun cum stă treaba. Dar de documentele pentru cei din Singapore vreau să mă ocup personal. Am mari speranțe de la ei. Mai ales de la Asia Holdings. Se înroși puțin aducându-și aminte de Jason White. Poate că dacă i-ar fi acceptat invitația de a se culca cu el, și-ar fi petrecut ultima zi în apartamentul lui și nu ar fi căzut pe scări. —Nu-ți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe drumul spre Galway. Ești foarte tăcută. —N-am nimic. —Te doare brațul? Nu. —Glezna? —Maman, n-am nimic, repetă Darcey iritată. Minette îi aruncă o privire piezișă. —Ești foarte palidă, ma petite, zise ea. — Spre deosebire de tine, care te-ai înroșit toată de atâta amor, i-o întoarse Darcey. —Pentru Dumnezeu! Minette schimbă brusc viteza, iar Darcey icni de durere simțind hurducătura mașinii. Doar nu ești geloasă că mă distrez puțin cu Malachy, nu-i așa? — Sigur că nu! exclamă Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și de maman și de ciocolata caldă! Ar trebui să purtăm o conversație profesională. — Poftim? Își dădu seama că Neil schimbase subiectul. Te întrebam despre Asia Holdings, repetă el. Se pare că ai tras lozul cel mare. Simți cum se înroșește gândindu-se la Jason White. —Darcey? —Scuze. Începu să vorbească despre Asia Holdings, referindu-se o singură dată la managerul financiar, despre care spuse că era un om foarte informat în legătură cu aspectele tehnice ale portofoliilor. Discuția lor se reduse numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un copil, și Ileana atentă îi dă cu mâna ei să guste din dulceață, E bună! confirmă și Theo prima mea impresie, Theo îi înconjoară cu brațul mijlocul aducând-o spre el, Te-ai făcut mare și frumoasă, Ileana, ea înroșindu-se, evitându-mi privirea nesățioasă, încercând să se smulgă timidă îmbrățișării lui, având grijă de farfuria pe care ea o ferește de Theo, ca nu cumva acesta neatent să, În mine se ciocnesc ca două trenuri, pe de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea, despre sfintele moaște descoperite sub asfaltul de pe aleea ce duce spre biserica mare ne povestește cu aceeași domoală patimă, despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine ca într-o oglindă, Și ridicând către mine ochii lui triști de la o vreme, Grazia! Cum se spune asta pe limba ta? Mulțumesc! Allora, mulțumesc! Ți-o dăruiesc Andrea! Dar n-o pot primi! De ce? Nu pot! și se înroșește tot ca o fată coborându-și ochii, Atunci o cumpăr eu! sare Boris, și începem să ne târguim, eu că nu-i pot cere bani, el că vrea să-mi plătească și Andrea în tot acest timp privind lung tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea, săraca, și plângea pe prispă, știa și ea, proasta, că părintele moare, Florița era acolo?! mă minunez eu auzind acest lucru pentru întâia oară, nu mi-o amintesc pe Florița, nu-mi amintesc decât lumina de miere din pădurea înroșită de soare, să fi luat Florița din Drăgosteni Cartea părintelui?! Și am în sufletul meu credința confuză că va trebui negreșit să pornesc în căutarea nebunei, nu voi avea liniște până nu voi găsi Cartea părintelui Ioan, lăsată mie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nimic și este atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele Rafael cu mielul de Paști, pe mine mă punea să-i țin blidul de sare, apoi el presăra pe pielea încă înroșită de sângele mielului nevinovat, presăra cu sare, strângea pielea sul, o lega cu sârmă și, așa e sufletul meu acum, vorbesc despre suflet?! am apucat pe drumul spre sat, încă nu cred că este la amiază, dimineață devreme am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-l abată de la calea ÎmpărĂției veșnice a lui Dumnezeu, cu promisiunea unor locuri și hărți false de pe pământ, când adevărata fericire nu poate exista decât după moarte, prin dobândirea vieții veșnice și unirea cu Duhul Sfânt. Eu m-am Înroșit până În vârful urechilor și i-am spus că Îmi voi da de acum toată silința să urmez numai calea lui Dumnezeu, dar să aibă bunătatea să-mi indice ce anume să fac pentru ca nu cumva să mă mai abat fărĂ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
elevi, au primit cravata „roșie de pionier”, în cadrul unei ceremonii solemne, urmată de o mică serbare. Cu această ocazie am învățat versuri pe care mi le amintesc și azi: Cu suflet oțelit și cuget treaz, Cinstesc învăpăiata ei culoare, E înroșită-n sângele viteaz, Vărsat în lupte de clasa muncitoare. Noi, pionierii, mergeam prin sat, cu cravata roșie la gât și ne salutam cu cuvintele Salut voios de pionier ! Eram mândri că suntem pionieri. Mai târziu am realizat că și acesta
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
supă subțire de mei - de fiecare dată când o privea, Yaemon se simțea puțin mai trist, fiindcă era un tată care nu putea răspunde nevoilor soției și ale copiilor săi. Hiyoshi și Otsumi Își luară străchinuțele, cu obrajii și nasurile Înroșindu-li-se, și sorbiră mâncarea cu poftă, aproape fără să se gândească la sărăcia lor. Pentru ei, nu exista o avere mai mare ca aceea. — Mai avem terci de fasole de la negustorul de ceramică din Shinkawa, iar, În magazie, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Oetsu simțea o Înfrigurare neplăcută, ascultând limbajul lui Hiyoshi și glasul său gălăgios, de copil de la țară. Deschizând ușa glisantă, Își strigă soțul: — Cina e gata. Văzu că soțul ei Își Încerca forța brațului cu Hiyoshi, al cărui chip se Înroșise ca focul, iar fundul i se ridicase precum coada unei viespii. Și Danjo se comporta ca un copil. — Cina? Întrebă, absent. — O să se răcească supa. — Du-te și mănâncă singură. Copilul se joacă serios. Ne distrăm grozav. Ha, ha! Ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dozuki, erau flămânzi, epuizați și leoarcă de sudoare. În timp ce beau, mica forță a lui Koroku se strecură pe ambele părți ale defileului, dezlănțuind un atac În clește. Peste fugari, Începură să se rostogolească pietre și bolovani, iar apele râului se Înroșiră, În curând, de sânge. Unii fură trecuți prin sabie; alții, omorâți În bătaie; câțiva fură aruncați În râu. Aceștia erau oameni care, de obicei, trăiau În relații bune, iar legăturile de sânge - Între unchi, nepoți și veri - depășeau liniile taberelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu vedea fructele din copaci pe care le ciuguleau păsările. Când ieși În sfârșit din pădure, Koroku era foarte bine dispus. Ochii Îi erau aprinși de bucurie. Iar chipul său, care se Încorda când afla despre probleme, Încă mai era Înroșit de emoția unei vești importante. — Unde-i călugărul? Întrebă Hiyoshi. — A ieșit din pădure pe altă potecă. Koroku Îl privi pătrunzător și-i spuse: — Să nu spui nimănui despre asta. — Desigur, domnule. Că tot veni vorba, Namba Naiki te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de dezgust Îi creșteau, nu mai voia decât să fugă. Spre sfârșitul lunii a zecea, Hiyoshi ieși din casa unde stătea cu chirie pentru a-și vinde ambulant mărfurile. La colțul unei străzi lăturalnice, dădu peste Hikoju, care avea nasul Înroșit din cauza vîntului uscat. Reparatorul de arcuri ajunse lîngă el și-i Îndesă În mână o scrisoare. — După ce-o citești, mestec-o și scuip-o În râu, Îl preveni el. Apoi, prefăcându-se că nu-l cunoaște, Hikoju coti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Începea să ardă cu putere, iar câteva clădiri din spatele Templului Jozaiji luaseră foc. Hiyoshi sări din copac și o luă la fugă. O clipă dacă zăbovea, avea să ardă de viu În pădure. Buimac, alergă spre orașul incendiat. Cerul era Înroșit de scântei - păsări de foc, fluturi de flacără. Zidurile albe ale Castelului Inabayama, scăldate Într-o strălucire roșie, păreau să se afle mai aproape decât În timpul zilei. Norii de foc ai războiului se Învolburau În jur. — E război! răcni Hiyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Glasurile zgomotoase răsunau În urechile lui Hiyoshi, dar În timpul celor șaptesprezece ani de viață ai săi, avusese destule prilejuri să audă sâcâielile celorlalți. Îl deranjau? Se obișnuise cu ele? Se părea că nici una, nici alta. Când auza asemenea remarci, se Înroșea, ca toată lumea. Urechile, mai ales, i se făceau roșii ca focul. Era o dovadă că sâcâielile nu treceau neauzite. Dar comportarea sa nu-i reflecta sentimentele. Se purta la fel ca calm ca și cum insultele ar fi fost rostite În urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
efort pentru a construi Marele Altar de la Ise. Asemenea om a fost tatăl dumneavoastră. Iar printre strămoșii dumneavoastră... — Bătrâne! De-ajuns! Nici nu mai știu de câte ori am auzit povestea asta! Când Nobunaga era nemulțumit, frumoșii lobi ai urechilor lui se Înroșeau ca focul, dar, Încă de pe vremea copilăriei, aceasta era limita În care Își arăta nemulțumirea. Nakatsukasa Îi cunoștea bine firea. Știa, de asemenea, și că avea mai mult cîștig de cauză dacă apela la sentimentele lui și nu la rațiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deschid toate ferestrele din vecini și aud până și mama și tatăl din casă, e firesc ca orice tânără fată să se simtă jenată. Nene stătuse În fața porții, privind În gol cerul de toamnă. Auzind Însă glasul lui Tokichiro, se Înroși și se ascunse, tremurând, dincolo de poartă. — Nene! Eu sunt, Tokichiro! ridică el și mai mult vocea, luând-o la fugă spre ea. Iartă-mă că te-am neglijat. Am fost ocupat cu treburile. Nene stătea pe jumătate ascunsă după poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
luă un polonic și bău apa dintr-o Înghițitură. — Iată! Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Știu că așa va fi diseară, dar acum, nu știu de ce, nu mă simt la largul meu.“ După anunțarea nunții, Tokichiro devenise nefiresc de timid. Când vecinii și colegii lui au aflat vestea, au venit cu cadouri, Însă el se Înroșea și vorbea de parcă oamenii ar fi Încercat să-i salveze reputația. — Ei, nu, e doar o sărbătoare de familie. Mă gândisem că Încă e cam devreme pentru mine să mă Însor, dar familia dorește ca nunta să aibă loc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și dădu din cap. Apoi, Își coborî repede privirea. — Dragoste a unui soț? — Nu... — Atunci, o dragoste neschimbătoare. — Da. — Să naști un copil sănătos? Nene tremura. Dacă ar fi aprinsă o lampă, s-ar fi văzut că fața ei se Înroșise precum cinabrul. În dimineața de după cele trei zile de petrecere, Tokichiro și soția lui Îmbrăcară kimonouri oficiale pentru Încă o ceremonie și se duseră În vizită la mijlocitorul lor, Seniorul Nagoya. După aceea, mai trecură pe la două, trei case, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ar fi putut salva trupele din Mino de roninii care, pe terenul accidentat, se simțeau În largul lor? Atacul se opri pentru noaptea aceea. Fuwa Își dublă forțele și luă, Încă o dată, cu asalt, grindul Sunomata. Nisipul și apa se Înroșiseră de sânge. Dar, la răsăritul soarelui, garnizoana castelului izbucni Într-un cântec de victorie. — În dimineața asta, micul dejun va fi mai gustos! Pe Fuwa Îl ajunsese disperarea și În seara aceea, așteptând furtuna, Își plănui cel de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]