1,233 matches
-
rîndul lor, limbile germanice au prelucrat într-o manieră proprie fiecăreia moștenirea germanică, dar, întrucît au pornit de la această moștenire, o și continuă. De aceea, acolo unde elementul germanic a fost moștenit, se pot constata numeroase aspecte similare cauzate de înrudirea idiomurilor. Pentru noțiunea "floare", de exemplu, există în limbile germanice următoarele denumiri: germ. Blume [΄blu:mə], engl. bloom [blu:m], neer. bloem [blu:m], dan. blomst [blomst], norv. blomst [bl(mst], sued. blomma [΄blum:a]. Se constată că, în toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
depăși totuși impasul poate fi, în acest caz, faptul că, uneori, folosirile cu prima accepțiune antrenează determinanți explicativi sau sînt evitate prin preferarea unor sinonime. Și în limba română, forma lingvistică nepot întrunește mai multe semnificații care vizează în pricipiu înrudirea de gradul al doilea, adică de "copil al fiului sau al fiicei" ori de "copil al fratelui sau al surorii". Cu determinări, această formă poate viza însă și înrudiri, în linie descendentă, de grade mai îndepărtate, încît se poate spune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
forma lingvistică nepot întrunește mai multe semnificații care vizează în pricipiu înrudirea de gradul al doilea, adică de "copil al fiului sau al fiicei" ori de "copil al fratelui sau al surorii". Cu determinări, această formă poate viza însă și înrudiri, în linie descendentă, de grade mai îndepărtate, încît se poate spune nepot de văr (deci, "copil al vărului sau al verișoarei") ori nepot de văr de-al doilea, care ar fi gradul cel mai îndepărtat exprimabil prin antrenarea acestui cuvînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de-al doilea, care ar fi gradul cel mai îndepărtat exprimabil prin antrenarea acestui cuvînt. Importante sînt însă cele două semnificații de bază, care urmează situația reprezentată de originalul latinesc nepos, -otis, ce întrunește și el cele două semnificații vizînd înrudirea de gradul al doilea în linie descendentă (în raport cu bunicul sau cu unchiul). Celelalte limbi romanice au recurs la forme lingvistice diferențiate pentru a reda aceste două semnificații, astfel încît, în cazul traducerii unui text din limba română, trebuie folosit cuvîntul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui Hilarius la adresa arghirofiliei contemporanilor amintește, de pildă, de pasajul din Arta iubirii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege ; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt ! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, scena 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită : de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om ! - scena 10) oglindește reflecția finală a tragediei lui Sofocle cu privire la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
niciodată, cred, o conștiință națională a lor, deoarece, spre deosebire de cei din Basarabia Sudică și din Dobrogea, aceștia au fost, sau aduși, sau tolerați să se așeze pe moșiile Episcopiei și boierilor de aici. Dacă la aceasta mai adăugăm apoi faptul înrudirilor perpetue (prin căsătoriiă dintre Bulgarii și Românii de aici sau din satele vecine cu locurile de grădină ale lor; contactul de fiecare zi cu masa românească înconjurătoare, că și învățarea cărții în școlile românești, înțelegem ușor de ce în preajma anului 1900
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
au văzut acum fără posibilitate de a-și mai mări loturile vechi prin adausul unor noi parcele, fie ele cât de mici. Că n-au existat raporturi strânse de vecinătate între coloniști și localnici se vede și din faptul că înrudirile prin căsătorie între aceștia, în cei 24 ani de când există colonia, au fost foarte puține: doar 4 băieți și 4 fete au plecat din colonie căsătorindu se la Rădiu, Albești, Idrici și Roșiești! Desigur că multe din aceste neajunsuri s-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
din numele lui, necunoscută românilor, fusese înșfăcată de cea mai apropiată dintre vecinele ei, vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aspectele care ies la suprafață ale unei mișcări mai profunde care începuse să se manifeste din anii 50 și care pune în discuție problema valorilor existente și a conformismului moștenit de o bună parte a tineretului britanic de la epoca victoriană. Înrudirea culturală si lingvistică, face ca aici, ca și în Statele Unite, contestarea să folosească mai devreme decît pe continent mijloace ca muzica "pop" (dovadă este succesul Beatles-ilor), rockul sau cultura hippy. În schimb este influențată mai puțin de marxism care în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
înțeles pentru cinematograful sovietic, supus constrîngerii jdanoviste si imperativelor propagandei, ceea ce nu-l împiedică totuși să dea cîteva opere de valoare. Același lucru este valabil și pentru cinematograful britanic care dovedește mai mult decît celelalte, dacă se ține cont de înrudirea lingvistică, că influența americană este destul de limitată. Și acesta rămîne fidel tradițiilor de dinainte de război, cu comediile lui Robert Hamer ("Noblesse oblige", 1946) și ale lui Mac Kandrick ("Whisky cît încape", 1950) și cu primele capodopere ale lui David Lean
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
caracteristicilor generale ale sistemelor politice. Aceste legături sunt tribale sau de clientelă, etnice, religioase și clasiale. Organizațiile tribale sau de clientelă pot fi definite ca fiind acelea care unesc oamenii printr-o presupusă legătură de sânge (familii mari în care înrudirile fictive pot fi mai numeroase decât arborele genealogic real), sau acelea care leagă liderii naturali ai unui clan (sau bătrânii) de "clienți", o expresie împrumutată din Roma antică, unde liderii aveau adesea adepți numiți astfel. Legăturile etnice asociază membrii prin intermediul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate înregistra destule alte dificultăți. În primul rând, nefamiliaritatea cu profilul științific al corespondentului suedez, orientalistica și, mai precis, iranistica, disciplină care, cu excepția câtorva intervenții modeste
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
éternel retour coboară și modul particular în care este construită cea de-a șasea conferință, „Indo-european Eschatology”, unde Wikander procedează la o partiție a celor două perspective eshatologice, indiană și iraniană, în funcție de interpretarea temporală a două secvențe epice. Tipurile de înrudire dintre personajele principale în cele două epopei, frăție în Mah³bh³rata sau raporturi patrilineare în Sh³hn³meh, sunt pentru Wikander secvențe redevabile unor teologeme temporale pe care le camuflează. Și de această partiție poate fi, în fond, responsabilă distincția semnalată deja de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu s-au cunoscut, iar contactele filogermane s-au derulat deasemenea foarte distinct pentru fiecare în parte. Prezentarea mai amănunțită a câtorva trăsături ale contactelor germane ale lui Wikander poate scoate în evidență premisele care îi deosebesc tocmai acolo unde înrudirea pare mai evidentă. Când Wikander îi scrie lui Eliade: „Dacă ai un examen șfrancezț sau dacă ai publicat o carte care a atras atenția publicului francez, acest lucru nu este câtuși de puțin meritoriu în ochii profesorilor noștri - odinioară, Germania
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Germania era Mecca lor, acum nu mai au nici o Mecca, iar Franța este într-adevăr prea îndepărtată...” 1, în aceste observații se derulează o secvență a propriei sale biografii proiectate într-un cadru colectiv. Pentru că, dincolo de ce putea să însemne înrudirea metodelor și omogenitatea paradigmelor dintre școala suedeză și cea germană de filologie a religiilor, însuși debutul academic al lui Wikander a fost strâns legat de cercetările câtorva savanți germani. Este vorba în primul rând de Otto Höfler, de care îl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1160) până în zilele noastre, când sacrificiul uman se efectuează numai în cercurile academice șsubl. M.T.ț. Aș fi încheiat exprimându-mi dorința și speranța că asemenea mitologii nu vor fi niciodată demitologizate...” - ibidem, 20 august 1970. 4. Foarte probabil, ipotezele înrudirii limbilor altaice cu limbi maya, pe care Wikander le-a riscat, scriind din afara specialității domeniilor lingvistice respective, i-au adus oprobriul lumii academice. LXVIIItc "LXVIII" 1. Congres organizat de Asociația Internațională de Istoria Religiilor având ca tematică probleme de metodologie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
eu, În ceea ce mă privește, deși nu numai că Îl consider ca pe unul dintre maeștrii mei de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numai că Îl consider ca pe unul dintre maeștrii mei de hârtie, extrem de „apropiat” și de formator - unele fraze sau exclamații ale sale parcă le-am pronunțat eu Însumi „În vis”, În acea Înrudire ciudată, profundă, a temperamentelor umane, a Înrudirilor dincolo de secol, de latitudine sau de credințe! -, eu mă dezic „de ea”; așa cum mă dezic de anticreștinismul său sau de anti-wagneriasmul lui. Sunt toate aceste semne „discrepante” forme ale unei adolescențe „teribile”, geniale, bărbatul matur nu a avut timp să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale postume, deoarece, se știe, cartea scoasă de sora sa cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei acasă, fără ca ei să știe. De fapt, eroul romanului nici nu este român. El aparține comunității secuiești, populație de limbă maghiară din estul Transilvaniei (care astăzi se consideră maghiari pur și simplu). Ceea ce nu-l Împiedică să-și afirme Înrudirea cu un voievod român din Evul Mediu, sau chiar să fie Înfățișat ca una și aceeași persoană cu acesta (Bram Stoker nu pare a distinge prea bine Între secui și români, și nici Între Transilvania și țara Românească). Vlad țepeș, a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iar scriitorii francezi care ne-au vizitat după revoluție au venit, au vorbit frumos, inteligent, cu acel patos uscat și fin al intelectualilor francezi de vârf, dar... nu au dat vreun semn mai profund, mai „durabil” de „recunoaștere” a unei înrudiri spirituale, deși literatura română modernă, mai ales cea din sudul țării, e impregnată de literele și spiritul francez... Dar... are rost să ne plângem, să ne văităm la nesfârșit, realiști cum trebuie să fim azi și, în sfârșit, liberi, mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără sens, fără ritm și fără rimă, pot să fie produse și în chip mecanic, copiind pe fișe vorbe din dicționar, amestecându-le într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu minciuni. Marc-Aureliu și sfârșitul lumii antice. Ernest Renan Condiția (existenței și dezvoltării) artei e libertatea. Valoarea morală a omului e în proporție cu facultatea lui de a iubi. Desfătare aleasă: după ce ai făcut binele s-auzi că ești clevetit. Înrudire strânsă leagă pe om de umanitate nu înrudire de sânge, nici de naștere, ci de participare la aceiași inteligență (și aspirație). Orice a putut să se întâmple prefaceri, revoluții, schimbări de religie măreția lui Marc-Aureliu a rămas fără scădere, deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Renan Condiția (existenței și dezvoltării) artei e libertatea. Valoarea morală a omului e în proporție cu facultatea lui de a iubi. Desfătare aleasă: după ce ai făcut binele s-auzi că ești clevetit. Înrudire strânsă leagă pe om de umanitate nu înrudire de sânge, nici de naștere, ci de participare la aceiași inteligență (și aspirație). Orice a putut să se întâmple prefaceri, revoluții, schimbări de religie măreția lui Marc-Aureliu a rămas fără scădere, deoarece se intemeiază pe superioritatea inimii. Dreptul strict trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]