1,431 matches
-
toate făcliile cerului s-au stins. Nu e totuși o noapte netulburată; dimpotrivă, e o noapte torturată de coșmarul fărădelegii plănuite, bântuită de fantome, de întâlnirea cu alterități primejdioase. O noapte populată de viziuni malefice, de imaginea înfricoșătoare a pumnalului însângerat, o noapte când, în mintea răvășită de spaimă a lui Macbeth, crima se apropie aidoma unei fantome, iar teama că pietrele ar putea vorbi, trădându-i pașii ce se îndreaptă spre nevinovata-i victimă, a pus deja stăpânire pe întreaga
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și de-o gorgonă nouă Veți fi orbiți. Nu-mi cereți să vorbesc 2. Iar în actul al treilea, după ce ia hotărârea de a-l ucide pe Banquo, Macbeth va cere din nou ajutorul Nopții, va apela la „mâna ei însângerată și nevăzută”. O noapte neguroasă, opacă, oarbă, asociată cu obscuritatea pădurilor, populată de „solii nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
căror natură e cu neputință de precizat? Care, în același timp, sunt și nu sunt, fiind deopotrivă ireale și palpabile? S-o ascultăm pe Lady Macbeth: ea crede cu tărie în înrudirea de esență dintre apariția lui Banquo și pumnalul însângerat, „văzut” doar de mintea delirantă a lui Macbeth; amândouă nu sunt decât niște imagini golite de substanță, niște plăsmuiri ale spaimei. Apropierea merită reținută, scena pumnalului putând fi astfel analizată ca o scenă „a fantomei”, adică generatoare a „efectului de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care îl vărsase”. În ciuda intențiilor însă, nici tatăl și nici fiul nu vor înscrie pe răbojul istoriei o perioadă de răgaz, o epocă a iertării. Chiar dacă nu provoacă apariția vreunei fantome, sângele vărsat cheamă inevitabil la răzbunare. La Shakespeare, trupul însângerat al câte unui rege își denunță întotdeauna asasinii și își convoacă răzbunătorii. În Richard al III-lea, rămășițele pământești ale lui Henric al VI-lea, un cadavru care nu mai reprezintă decât imaginea înghețată („key cold figure”) a unui uns
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
morții pot apărea în orice clipă, la fel ca anticele fantome. S-ar părea că asistăm la o reactualizare a străvechii viziuni nocturne asupra istoriei: să nu uităm că Iuliu Cezar și Hamlet sunt piese scrise în aceeași perioadă. Leșul însângerat al lui Cezar își arată rănile căscate ca niște guri mute, în locul cărora va vorbi Antoniu, evocând spiritul victimei și profețind viitoare mari nenorociri în imagini de-a dreptul apocaliptice: Pe capete de oameni va cădea Blestemul greu și furia
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
strânsa lor legătură, dramaturgul constată: Desprinse din limbaj cu dalta mea cea rece, cuvintele, blocuri netede, sunt și ele niște morminte. În cuvinte stă închisă, veșnică prizonieră, o nostalgie tulbure, nedeslușită, după faptele de odinioară ale oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
au astupat gura cu o cârpă, ca să nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și femeia Întinsă pe spate, cu coapsele desfăcute și Însângerate. Șuvoiul fugarilor din orașul În flăcări, supravegheat de zbirii Înarmați, trecea fără să le dea nici o atenție. Era doar Încă o poveste, și fiecare avea problemele lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și-a spus, aruncând o privire Înceată și circulară peisajului pe care noaptea aceea, ca multe altele, Îl posta pe malul râului morților: un loc cu ape Întunecate și liniștite, pe al cărui mal opus se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult. Are un nume? - Nu. Pictorul de război n-a făcut alte comentarii. Ea a rămas tăcută, apoi a mers de-a lungul peretelui circular, privind fiecare amănunt. S-a oprit o bună bucată de vreme În fața femeii cu coapsele Însângerate și a bărbaților care se băteau pe jos În cuțite. I-a atras atenția și orașul În flăcări, căci l-a privit mult timp Înainte de a se Întoarce spre Faulques. Părea deconcertată. - Așa le vezi dumneata? - La ce te referi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
2001. Buculei, Toader, Clio Încarcerată. Mărturii și opinii privind destinul istoriografiei românești În epoca totalitarismului comunist, Libertatea, Brăila, 2000. Buzatu, Gheorghe, Chirițoiu, Mircea, Agresiunea comunismului În România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, 2 vol., Paideia, București, 1998. Caraza, Grigore, Aiud Însângerat, Vremea XXI, București, 2001. Cătănuș, Dan, Roske, Octavian, Colectivizarea agriculturii În România. Represiunea, vol. I, 1949-1953, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2004. Cârja, Ion, Canalul morții, Cartea Românească, București, 1993. Cesereanu, Ruxandra, Gulagul În conștiința românească. Memorialistica și literatura
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cașcaval; ceafă de porc; la ceaun; cîrnaț; cîrnați; coaptă; Crăciun; cuptor; cuțit; delicioasă; deliciu; dezgust; dietă; fermă; fibre; ființă; fin; forță; fragedă; frigider; de găină; a găti; gătită; gras; grețos; halcă; inapetent; a se informa; ingredient; instinct; împuțită; înghiți; îngrășare; însîngerată; leu; liniștit; lună; lux; macră; market; masacru; material; măcelar; mezeluri; mici; de miel; de milioane; mînca; moale; multă; mulțumire; mușchi; necesară; nervi; nesănătoasă; nesănătos; oală; obezitate; de om; oră; ouă; de pasăre; păcat; de pește; piață; piept de pui; poame
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
asistență; asta e; de aur; baltă; în brațe; carne; chirurgie; coagulat; coli; corp; crima; curaj; curat; curge; dedicație; dens; determinare; dezastru; dezgust; a dona; donat; donație; donez; dovadă; dragoste; ființă; focul; frate; frăție; genetic; globule; gust; hb; hemoglobină; hora; insuportabil; însîngerat; jocuri; pe jos; lacrimi; lichid vital; limfocite; luptă; mama; metal; moare; mort; moșie; mult; multă; natură; necaz; negativ; de om; pană; pară; pasiune; pierde; plai; plasmă; plăcere; plînge; porc; problemă; profunzime; proprietate; purpuriu; puternicie; răni; rănit; răutate; RH(+); romă; roșie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de esență, un puls regenerator. Iluzia scînteia, orbitor, la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
poetică. Volumul este o lungă biografie în care se dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul este un dezrădăcinat, fantomatic și palid; tânăr cavaler ce va trece prin viscole, pentru a deveni el însuși, sau pentru a muri, ne mărturisește singur, "Bătrân și nebun" ("Ritual"). Poetul este un intrus, neputincios, veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și în Bulgaria sînt prevăzute pentru mai 1990, la 6 și 11 decembrie, iar la 13 decembrie, Partidul Comunist Bulgar își abandonează rolul conducător. În sfîrșit, începînd din 18 decembrie, mișcări populare pun capăt în România după mai multe zile însîngerate, spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în celelalte țări din Europa de Est dictaturii lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena*. Transmise direct de Televiziunea Română, aflată în mîinile revoluționarilor, preluate de toate televiziunile occidentale, imaginile Revoluției Române și a luptelor stîrnesc o
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tot spațiul românesc și ele sunt destul de numeroase pentru a indica amploarea și continuitatea luptei anticomuniste. Sistemul concentraționar din România, unul dintre cele mai dure, își așteaptă istoricul. Mii și mii de prizonieri de conștiință au a răsări din paginile însângerate ale respectivei istorii. Unde sunt cei ce nu mai sunt? Interogația lui Nichifor Crainic ar trebui să tulbure orice suflet și să împiedice amnezia colectivă la care părem a fi condamnați. Ubi sunt? O statistică a celor care au murit
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
social-democrația își asumase singură responsabilitatea inactivității sale din timpul instaurării dictaturii clericale a lui Dollfuss în mai 1933. Acționînd după principiul acceptării celui mai mic rău s-a ajuns la explozia din februarie, a cărei represiune s-a numit Săptămîna însîngerată: 1.200 de morți și 5.000 de răniți din rîndul muncitorilor. Înfrîngerea și dispariția prestigioasei social-democrații austriece, ale cărei idei și liderii căreia dominaseră Internaționala socialistă, a constituit un șoc mult mai răsunător în aceste medii decît ajungerea la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
corpului ar fi crescut la loc. Or, așa ceva nu s-a întîmplat. Aceleași "sugestibilități psihologice" ar fi prezente și în actul dăruirii plinii și vinului lui Iuda. Pîinea-muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de faptul că simbolismul "vin-pîine" e folosit în mitul creștin și chiar în același episod în care reprezintă comuniunea ca să exprime contrariul perfect al acestuia: trădarea. Pîinea muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însîngerat, opera trădătorului. Dar, dat fiind că vinul nu este numai simbolul sîngelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe coasta lui Isus", pe când cel binecuvântat cu revelația mijlocită de O statuie de tanagra este sigur că "zeii vor părăsi tăcuți/ această lume", în fine, autorul Taxi-ului negru se vede obligat să mărturisească sotto voce "că sunt acel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prin cuvântul capabil să o transfigureze și să o modeleze. Ei îi corespunde, în plan lexical, recurența compunerii cu prefixul în-: "te încuvânt în ochiul meu", "aș fi primul însemn înlumit", "gândind Însinele", "un vultur pe ochi îmi paște/ troia însângerată" etc. Cea de-a doua modalitate de raportare a poetului "troienit de gânduri" la univers este justificată adesea prin apelul, implicit sau explicit, la tâlcul moralizator al discursului. "Angajat organic în fața vieții, poetul închide o zguduitoare experiență morală", observa AL
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de somn și moarte, privită că armistițiu acordat tumultului vieții, este destul de prezență: senitătatea morții supremă bucurie (Silabe pentru Erato). Funcția lor consolatoare, în consonanta cu viziunea leopardiană, dispare însă din poezia de dupa al doilea Război Mondial, în care imaginea însângerata a morții transmite cruzime și tragism; aducătoare doar de suferință, ea nu mai avea puterea să consoleze: sau nici moartea nu-i mai mângâie acum / pe cei vii (Scrisoare). Deși uneori este invocată cu tonuri blânde, trecerea în neființă capătă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
putea privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și, dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jerfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls,/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt.// Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii./" (Cuplu) Ca o privire în oglindă, iubirea este receptată de autoare drept punte către absolut, privită prin ochii muritorului, această punte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
privi în ochi/ Și-a înțelege astfel totul,/ Dar stăm spate în spate,/ Crescuți ca două crengi/ Și dacă unul dintre noi s-ar smulge,/ Jertfindu-se pentru o singură privire,/ Ar vedea numai spatele din care s-a smuls/ Însângerat, înfrigurat,/ Al celuilalt/ Tu vezi numai luna,/ Eu văd numai soarele,/ Tu duci dorul soarelui,/ Eu duc dorul lunii". (Cuplu). Semne indice ale unui regim sufletesc, asemenea celor din Povestea soresciană, "cei doi protagoniști, forțe psihice divergente, dar cu egală
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]