7,678 matches
-
complement direct fără pe se găsesc cu mare ușurință: "științi deosebite, care nu le cunoștea el" (Anton Pann, Archir, 1854); "acele care nu știi le voi spune acuma" (Alăuta românească, 1837); "munca câmpului, care o fac la vreme" (D. Golescu, Însemnare a călătoriei mele); "nu ieșea nici un calendar care să nu-l aibă el întâi, nici o carte bisericească care să n-o cumpere, nici o traducție care să nu puie să i-o pescrie" (C. Negruzzi, Cum am învățat românește) etc. Primele
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
ședințelor. E ridicol ? Nu, e dramatic. Aceste motivații și acuze sunt însă la îndemâna tuturor. Există și alte acuze mai subtile, greu de formulat. Suspiciunea inventează vinovăția, iar aceste ficțiuni nemotivate ucid. Ofițerul de Securitate care îl interoghează pe Chiril în legătură cu însemnările din jurnal îi cere să-și denunțe prietenii și îl acuză că e un reacționar, un subversiv, gândind împotriva binelui patriei. Ceea ce înseamnă că el ar putea fi un delator, un uneltitor și un nepatriot. El se disculpă, cât poate
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
documentat, în primul rînd prin jurnalul său intim intitulat Note zilnice, prea puțin cunoscut publicului și chiar specialiștilor; a apărut în 1975, într-un tiraj confidențial, aproape clandestin, sub îngrijirea lui Mircea Zaciu. Iată. "Apariția la numai cîțiva ani a însemnărilor zilnice maioresciene (cele trei volume editate între 1937-1939) nu va suscita interesul comentatorului. Credea el într-o lipsă de vocație a literaturii române pentru genul "jurnalului"? Cu excepția lui C. A. Rosetti ( Note intime marchează un cap de serie) și a
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
evolua l-a obligat aproape să scrie un astfel de text (și nu cedase acestei presiuni chiar și autorul "celei mai puternice creațiuni obiective a literaturii române"?). Este sigur, apoi, că autorul Notelor zilnice nu a luat în seamă apariția însemnărilor zilnice maioresciene după ce-și va fi mărturisit entuziasmul pentru Amitirile colonelului Locusteanu? Camil Petrescu nu a comentat jurnalul lui Maiorescu, dar scriitorul (admirator al lui Jules Renard și prieten cu unii dintre contemporanii care scriau jurnale intime) a ținut
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
modelul productiv pe care îl oferea acesta; începînd cu generația lui Camil Petrescu se poate vorbi de o conștiință a tradiției acestei specii sau, cel puțin, despre (re)întemeierea ei în secolul nostru. De altfel, titlul jurnalului trebuie pus în legătură cu însemnările zilnice ale lui Maiorescu și cu Note intime (cum s-a numit jurnalul lui C. A. Rosetti, publicat în 1902 de Vintilă C. A. Rosetti): Note zilnice este o "combinație" a acelor două titluri importante care conturau, pentru scriitorul anilor
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
Rosetti): Note zilnice este o "combinație" a acelor două titluri importante care conturau, pentru scriitorul anilor ^30, statutul și evoluția speciei în literatura noastră. Fapt semnificativ, Camil Petrescu "preia" termenii care pot acoperi realitatea jurnalului său intim: Note zilnice pentru că "însemnări" ar fi fost prea mult față de amploarea notațiilor din jurnalul maiorescian, iar "intime" ar fi fost prea angajant pentru un scriitor atît de departe de modelul romanticului "sincer", dispus să nu ascundă nimic "fratelui" său, cititorul. Jurnalul lui Camil Petrescu
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
jurnalelor din secolul XIX "pînă la scriitorii interbelici" (Cealaltă față a stilisticii în România literară, 3, 24 noiembrie 1988): productiv, aș adăuga, nu atît prin dorința de a reproduce o experiență deja încheiată, ci de a se distanța de ea: "însemnările" sînt simple note iar "intimitatea" lor e ceea ce se vede din trăirile ființei pe suprafața reflectorizantă a "zilei", a cotidianului. "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși simt nevoia unei exteriorizări. O operă literară mi-ar
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
și un material fără caracter de memorii, care mi-ar folosi într-alte opere...". în sfîrșit, și jurnalul lui Camil Petrescu descoperă strategia curentă a impactului "intimității" cu cititorul din posteritate; recitit, revizuit, adăugit, Caietul cu note zilnice înregistrează ultima însemnare la 17 septembrie 1940, cînd autorul își face explicite intențiile: "Corecturile și notele cu creionul sînt făcute la lectura acestui caiet din 15-16-17 sept. 1940". Iar scopul acestei lecturi de (ultim?) control al notelor zilnice este acela de a supraveghea
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
scrierilor de gen. Ca atâția alți diariști, autorul se "învrednicește" să înceapă, în prima zi a anului 2001, un jurnal intim, deopotrivă personal și literar, ținut, cu intermitențe, până pe 31 decembrie 2005. Regăsim, în acest interval acoperit sau nu cu însemnări (notații, confesiuni, rememorări, descrieri, fragmente analitice), dispoziția schimbătoare a celui care vrea, inițial, să nu lase nici o zi nefructificată "jurnalistic" (jocul de cuvinte îi aparține), pentru a întrerupe apoi, de prea multă muncă ori dintr-o anumită lene, scrisul cotidian
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
punct de vedere profesional, un prea mare prejudiciu, putând dobândi un serviciu. Mai grav e însă faptul că, la începutul anului 1958, este interogat la Securitate despre conținutul subversiv al unui caiet pierdut, în care se afla un jurnal cuprinzând însemnări despre atitudinile sale și ale prietenilor în epocă, atitudini deloc conformiste. Cum prietenii erau desemnați precaut cu inițiale, securistul îi cere să-și deconspire complicii. Chiril Merișor se simte de două ori profund jignit: o dată pentru că el nu poate fi
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
Se declanșează, pentru Chiril Merișor, un întreg proces de conștiință a scrisului. Căci Chiril Merișor nu scrie un jurnal oarecare, el este sau ar vrea să fie un scriitor, fără să o spună vreodată direct. E perfect conștient de importanța însemnărilor sale, ca dovadă că le-ar fi dorit trecute în străinătate printr-un italian și publicate. Chiar securistul le aduce multiplicate, în 1967, în epilogul romanului, sugerând reabilitarea autorului lor (a acelor "reflecții" considerate anterior dubioase), chiar dacă mult prea târziu
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
altfel percepută" (p. 141-142). Pe de altă parte, jurnalul l-a adus în acest impas, pe care Cavadia, prietenul său cinic, îl considera manifestarea implacabilă a unei înclinații ciudate a lui Chiril: "o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
de important este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai excitant ca zădărnicia, dacă te gândești la rivalul ei redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie atât de puțin despre atât de multe câte s-au adunat din suferința
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin note critice, eventualele greșeli din textul copiștilor, apoi de a preciza felul cum trebuie vocalizată (pronunțată cu glas tare) o anumită succesiune de consoane și, în fine, de a arăta modul cum trebuie accentuată pronunția fiecărui cuvînt. Toate aceste însemnări marginale, făcute lîngă textul canonic, reprezintă literatura masoretică, un fel de aparat critic avînd rostul de a asigura o mare acuratețe în înțelegerea și citirea versetelor biblice. Despre evrei se spune că, alături de creștini și musulmani, sînt poporul cărții. Înțelegi
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un text pentru a așterne un altul), narațiunea se compune din jurnale, reportaje, însemnări, scrisori găsite, lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că "orice operă este opera mai multor lucruri decît a unui autor"?): universul prozei lui Gheorghe Crăciun este o lume de citate. Pe cine altcineva decît
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
prealabil. Au intervenit însă mici incidente. Nu totdeauna părerile redactorului coincideau cu cele ale conducerii ziarului, așa că, de la începutul anului 1928 materialele sale au început să fie cenzurate. Am publicat unul din aceste eseuri interzise, pe marginea căruia se păstrează însemnarea autografă a autorului: "Articol scris în sept.-oct. 1928. Refuzat de Nae Ionescu sub pretext de Ťegoism feroceť1. Polemizând cu G. Călinescu și chiar cu Nae Ionescu - idolul tinereții sale - Eliade nu se sfia să-și prezinte propriile opere, pentru
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
și a universului său spiritual".13 "Marx și marxiștii scriu în aceeași manieră agresivă și polemică în care scriau teologii Reformei și Contrareformei".14 Jurnalul ne prezintă și o scenă incredibilă, de la revelionul noului an 1945, sărbătorit de protipendada comunistă. însemnarea din 30 decembrie 1976 e prilejuită de vizita unui participant direct la evenimente: poetul Ion Caraion: "Notez acest episod pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tineretului. într-o mare sală, cu un
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
insinuat că... e invenția lui Eliade. Versiunea franceză a acestor fragmente de Jurnal a fost tipărită de Editura Gallimard în 1981. Nici Ion Caraion (1923-1986) și nici oficialitățile comuniste nu au dezmințit existența acestei... petreceri populare. în nici un caz aceste însemnări nu ar fi putut să apară în România comunistă. Autorul a fost de acord cu omisiunea lor. Am dactilografiat textul, dar Editura Eminescu nu a mai primit permisiunea să-l publice. îmi sunt necunoscute discuțiile dintre reprezentantul editurii și cenzorul
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
detașare a unui spirit tolerant, malițios fără răutate, lipsit de puseuri justițiare, benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește regulat cu neobosită atenție. În fine, studiul istoricului Ion Papuc ("Reacția păgînă împotriva creștinilor. Un conspect"), aducînd un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
benign în fond, de o subtilitate înflorind adesea într-un zîmbet care, pe mulți îndrăzneți, îi va fi făcut de ocară." Din aceeași revistă ne-au atras atenția însemnările de fină nuanță ale preotului năsăudean Ioan Pintea, titularul unei rubrici ("Însemnările unui preot de țară XLVI") pe care Cronicarul o citește regulat cu neobosită atenție. În fine, studiul istoricului Ion Papuc ("Reacția păgînă împotriva creștinilor. Un conspect"), aducînd un strat de erudiție care, adăugat la tonul sobru al mai tuturor articolelor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
s-au culcușit în locurile de onoare ale istoriei românești.) Gândurile de mai sus mi-au fost suscitate - prin opoziție - de lectura a două cărți de istorie apărute recent. Prima, Jurnalul regelui Carol I al României (editura Polirom, 2007), cuprinde însemnările zilnice dintre anii 1881-1887 și constituie partea întâi al unei lucrări vaste, ce se va întinde pe parcursul mai multor volume. A doua este o interpretare îndrăzneață asupra întemeierii primului stat feudal românesc, datorată lui Neagu Djuvara și intitulată Thocomerius - Negru
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
ci redă cu fidelitate fapte din viața zilnică. Aprecierile personale și comentariile, care ar putea da seama mai bine de gândurile regelui sunt destul de rare, iar atunci când apar, se reduc la câteva cuvinte", notează editorul. Însă tocmai concentrarea și comprimarea însemnărilor constituie marele atu al jurnalului. Rămânând la nivelul consemnării albe, din care subiectivitatea lipsește cu desăvârșire, avem senzația că participăm direct la evenimente istorice de-o implacabilă obiectivitate. Personalitatea autorului răzbate, însă, cu o forță colosală, de stăpân îngăduitor peste
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
face o buclă. A schimba lumea înseamnă a te schimba tu însuți, a te educa pentru ea și a o potrivi după tine. e un program de igienă personală. Care, cu folositoare note ale editorilor, se vede în jurnal. Primele însemnări sînt extrase de cultură vieneză, la mijloc de secol. Pe lîngă ele, evidențe ale progresului școlar, date - nimic de mirare, pentru cineva care va susține un doctorat despre relație - comparativ. Notițele, în stilul așa-numitelor efemeride, colecții de întîmplări mărunte
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
în sfîrșit o dată trebuie să-ți scriu din nou (surorii Emilia - n.m.); simt iarăși nevoia să fiu firesc, să nu mai fiu veșnic calculat, să nu mă mai feresc și să nu mă mai prefac." Sîngele rece, picurat în orarul însemnărilor de jurnal, fierbe în scrisori, unde un Maiorescu pătimaș caută, într-o lume falsă și ceremonioasă, urme de omenie implicată, urme de idei. Ele, și nu altceva, trebuie să stea în spatele programului. Lumea nu se (re)face pe convenții, ci
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
literară pur și simplu. Faptul că Bouvier este nu numai un écrivain-voyageur, ci și un (mare) scriitor se vede în fragmentul de mai jos, cuprinzând momentul antologic al gropii de gunoi pakistaneze în care autorul și Thierry caută cu disperare însemnările de călătorie ale celui dintâi, lăsate în camera de hotel și aruncate la coș de groom. Capodopera lui Nicolas Bouvier, splendid tradusă de Emanoil Marcu, va apărea în vara aceasta la Editura Humanitas, probabil sub titlul (deocamdată provizoriu) Ieșirea în
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]