1,882 matches
-
-mi dai timp să-ți citesc, să-ți povestesc despre zile negre în care sori străluceam să nu piardă copiii cărarea despre gropi și-astupări cu copita-mi despre țancuri și văi nivelate de mine să nu piardă zefirul cărarea-nserarea, despre râul pădurii nevăzut nici de cai, nici de pui de stăpâni dar n-ai timp. grăbește. încarcă pistolul și trage că se scutură norii și crește băltoaca, de pe malul dunării, din corabia și-ți pierzi locul la premiera spectacolului
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Călătoream, de mult, către apus, Când drumul m-a adus într-o câmpie Greu adâncită-n umbra viorie A codrilor ce-o străjuiau de sus. Și te-am zărit. Departe, în amurg, Fixai curbura unui spațiu, care Înainta treptat în înserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit Acolo chiar, pe dalele curbate, Și am rămas cu tine în cetate, Și cred că tot acolo am murit... Uitasem totul: codrii, lungul drum, Cetatea, podul, gustul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SINGURĂTATE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în
SINGURĂTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374091_a_375420]
-
nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Referință Bibliografică: Singurătate / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie
SINGURĂTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374091_a_375420]
-
Acasa > Poeme > Emotie > AR TREBUI SĂ ȘTII... Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când pleci de lângă mine, mai mor câte puțin Cu fiece secundă rămasă fără tine, În suflet înserarea-mi doboară ce-i senin, Iar inima-i ca trenul ce-aleargă fără șine! Ai revenit LA NOI de fiecare dată Când, zdrențuite, sufletele noastre în genunchi plângeau, Am tot sperat că soarta nu va fi ingrată, Ci ne va
AR TREBUI SĂ ȘTII... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374115_a_375444]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > ERAU CÂNDVA... Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Adun boabe de rouă, cu gândul înserării Ascuns în gene plânse, timid printre visări. Tu, roagă-mă s-aștept să vii în somnul verii Pe care toamna asta l-a așternut pe mări În spuma unui val dansând printre sirene, În cântecul albastru ademenind iubiri, Eu împletesc
ERAU CÂNDVA... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375325_a_376654]
-
dar mai ales din rostul sufletului.” “A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbită E sevă din rostul aștrilor palizi, din rostul întunericului și al adâncului, al umbrei pribeagului și pustiei, din rostul nopții și al toamnei, al înserării și al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” ... Citește mai mult DascălulVisam că știu toate rosturile din lume ... Aflasem deja rostul de a fi și a nu fiși îl întregeam acum din rosturi mai mici,pe care - curios- le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
izvorului,dar mai ales din rostul sufletului.”“ A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbităE sevă din rostul aștrilor palizi,din rostul întunericului și al adâncului,al umbrei pribeagului și pustiei,din rostul nopții și al toamnei,al înserării și al urii,dar mai ales din rostul nimicului.”... III. ATÂT DE TRECĂTOR..., de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Atât de trecător... În ceasul umbrei, Și clipa de mărgean Mai tremură când pleacă, De parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
a lungul șirului vieții, fiecare avem multe începuturi, unele s-au rătăcit prin hăul uitării, dar altele dragi, stau în așteptarea revenirii pentru a lumina unele clipe trăite cu efervescență. Când am cutezat să pășesc în lumea scrisului, aproape de poarta înserării, pe la 70 de ani, am avut atunci în gând cuvintele lui Nicolae Titulescu, motto-ul acestor însemnări. Când s-a aprins în mintea mea lumina unui gand ca s-o aștern în scris, am știut că nu poate să ajungă
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TU EȘTI? Tu ești? apleacă-ți fruntea-ncet; dă-mi mâinile tremurânde, să-mi șteargă fața-n lacrimi și durerea mea din piept... Unde-ai fost? mi-e gândul înserare, dar zorii îi aștept, să-ți fiu din nou icoana zugrăvită în răsărit de soare... oftezi lângă izvor, unde iedera înconjoară plopul și templul e-n ruină... cât chin, ce jale și cât dor... în struna lirei te strig,te
TU EŞTI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375600_a_376929]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNSERARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe tărmul meu se scrie înserare Din vise mari împart la fiecare, Cioplesc cuvinte, așchii pe hârtie, Prin rugăciuni mă leg de veșnicie. Pe taler
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎNSERARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe tărmul meu se scrie înserare Din vise mari împart la fiecare, Cioplesc cuvinte, așchii pe hârtie, Prin rugăciuni mă leg de veșnicie. Pe taler grele toamnele îmi par Mă pierd prin codrii de cleștar, Ninsorile de crin sărută tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
tâmpla, Feciori voioși cutreieră iar lunca. Copacii dezgoliți sfidează zarea În iarnă își semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini aprinse la geamul înserării Poteci să legi la porțile iertării. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Înserare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
semnează resemnarea, Un bucium cântă de plecare Tristețea mușcă iar din fiecare. Iarna sfioasă colindă printre brazi, În fiecare bucurie tu să arzi Lumini aprinse la geamul înserării Poteci să legi la porțile iertării. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Înserare / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1430, Anul IV, 30 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNSERARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371950_a_373279]
-
suflând. Când îl văzu bunica în starea asta, se sperie toată. Oare cum de răci copilul în halul ăsta ? Avea ea o presupunere: fugise aseară din casă doar cu o bluziță subțire, era cam vânt, deși încă era soare, înainte de înserare. Când intrase în casă, băuse pe nerăsuflate o cană plină de apă rece, de-abia adusă de bunicul de la fântâna din vale. Nu-i pică ușor bunicii această situație neplăcută, văzând cum fruntea copilului arde ca focul, iar nasul îi
RĂCEALA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372510_a_373839]
-
de câțiva ani s-a importat și dincoace (adică înspre centrul Valahiei). De subliniat este faptul că atunci când își face apariția acest instrument, creat într-un timp când colindul se cerea să se facă mai mult auzit, credem noi pe timpul înserării, dar, totodată, să și impresioneze prin sunetul înfundat produs, s-a dorit în urma unei constatări practice, pentru că acest instrument românesc există numai în prezența acestei datini, pentru că posibilitățile sale muzicale sunt foarte restrânse. Obiceiuri agrare legate de plug, de cultul
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
susțin că ideea de a ieși cu plugul o socotim cultă așa precum urătura cu larga ei desfășurare... este tot de origine cultă ... . Subliniez că toate aceste acțiuni de pregătire și punere în mișcare a instituției colindului, care începe odată cu înserarea premergătoare zilei de Crăciun și ține până noaptea târziu, odată cu trecerea Anului Nou, descind dintr-un prototip pe care aș fi de acord să-l fixăm cu cel publicat de eruditul culegător de folclor, Vasile Alecsandri, care, după părerea mea
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
de vânt! Iubește-mă, îți strig, e ultima oară anul acesta când mă mai simt fecioară! Nu vezi cum arde iubirea? Mai tare ca soarele! Ocrotește-mă! Coboară o lacrimă. Nu pe obraz. În suflet! Iubește-mă! Hai să trăim înserarea iubirii, hai s-o însăilăm în culori într-un tablou pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
se-aude cum mă cheamă, Tot mai statornică și mai flămândă, Cu ea nicicând nu o să-mi fie teamă De întunericul ce stă la pândă; Devreme-i înainte, târziu e înapoi, Oricât am vrea nu ne putem opune Când cade înserarea peste noi Și sufletul miroase-a rugăciune; Ce fericită-i clipa când o scriu Și gândul meu e plin de frenezie! Voi adormi spre dimineață, știu, Cu ochii odihniți în poezie... „Adevăratul obiect de studiu al omenirii este omul.” (Goethe
LUMINA TA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372989_a_374318]
-
alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, ... Citește mai mult Cred că...nopțile ascund prăpăstii de tăcere,fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
vieții aleeclinchetul zgomotos, de lume să se amuze...Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină,dansul trist al toamnei croiește drum către ruină,tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă,întinderilor cerești vrea să li se plângă...Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line,suspinele senine vor croi cândva al meu nume,ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător,... XXII. DIALOG CU OGLINDA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015. Stau de vorbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > TE CAUT, DRAGA MEA COPILĂRIE! Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Te caut la poarta înserării, Prin universul meu de sentimente, Mă prind în mrejele visării, Și retrăiesc trecuturi inocente. Înot în râul meu de vise, Cu ochii ațintiți spre luna argintie, Și printre toate stele aprinse, Te caut, draga mea copilărie! De te găsesc, te-
TE CAUT, DRAGA MEA COPILĂRIE! de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371051_a_372380]
-
Și-adună-mă din labirint de îndoieli În care m-am pierdut de-atâta dor, De când m-ai răstignit printre rebeli, Albaștri nori ce-mi izvorăsc ușor, Din sufletul ce l-am ascuns între tăceri Îngândurate lacrimi printre ploi. Mai uită-mă-nserarea mea de ieri! Și-adu-mi aminte de lumina dintre noi. Aprinde flacăra s-ajungă pân'la cer, Să-mi lumineze drumul spre-nălțare. Acolo gândul meu e prizonier Și mă așteaptă să îi cer iertare. Să mă înalț până la tine mi-este
SUNT ESEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371107_a_372436]
-
templu al pădurii, După furtună s-a așternut o pace lină Și ceața străvezie, o draperie fină. Vino Sunt șoapte care mă cheamă, Ceața dispare, Apare discul de aur, Discul de foc al soarelui, Ce-apoi se ascunde După mantia înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
tăișuri strânse-n piele. Fine ... Aș bea din aer ora care pleacă Să pot sclipi în ochiul lunii pline; Sub semnul tandru al înnobilării Aș sta cu fruntea-n umăru-ți de apă Să-ți tac...Să-mi curgi...Din râul înserării Nisipul în deșert să-și crească pleoapă... În semicercuri, fără de oprire, Departele-ți aproape să mă poarte Cât să îți tulbur sfinxul din privire C-o ploaie, c-o scânteie sau c-o moarte Lăsând, neruginiți, timpul să treacă ... Ce zâmbet
OGLINDIRE de MIOARA BĂLUŢĂ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346007_a_347336]