1,406 matches
-
strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de sunt posibile toate astea? Te-ai întrebat vreodată ce îl face pe un ticălos însetat de sânge ca Slobodan Miloșevici să se ducă la Dayton și să participe la unul din amărâtele voastre de tratate de pace? Te-ai întrebat? Păi, îți spun eu. Nemernicii descreierați ca mine și ca prietenii mei mascați de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
patului și-a lipit sânii de el. Apoi i-a mângâiat mâna, de parcă ar fi Încercat să convingă un băiat și l-a sărutat delicat, mângâietor pe gât, Însă, când a Încercat să se retragă, el a vrut mai mult, Însetat de iubire. — Totul e În regulă, a spus Rose pe când trupul ei s-a Încordat și respirația i s-a accelerat doar ca să domolească repede. Sunt atât de obosită, Îmi pare rău, iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era greu să vezi împrejur. Studentul simțea că bărbatul se află încă acolo, așteptându-l, ascuns printre siluetele vagi ale celor strânși în jurul focurilor de pe marginea străzii. Stomacul îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rog, o îmbrățișare. Când Marçal coborî din furgonetă avea ochii umezi. Cipriano Algor nu-și dădu un pumn în cap, doar își spuse, cu un surâs pe jumătate trist, Uite unde ajunge un om, imploră o îmbrățișare ca un copil însetat de dragoste. Porni furgoneta, ocoli clădirea, acum mai întinsă din pricina lărgirii Centrului, Curând nimeni n-o să-și mai aducă aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-am mai auzit zgomotul mării. Sub cerul decolorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și-al fumului căzut din vatră. [1925] * PARADIS ÎN DESTRĂMARE Portarul înaripat mai ține întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretutindeni pe pajiști și pe ogor serafimi cu părul nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză gălețile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhangheli se plâng de greutatea aripelor. Trece printre sori vecini porumbelul sfântului duh, cu pliscul stinge cele din urmă lumini. Noaptea îngerii goi zgribulind
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mare în fiecare zi. Unde ar fi trebuit să-i ducă la păscut pe iezi primăvara? Avea niște miere pe care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care mama ei le învățase de la un negustor egiptean. Lea îi răspundea la întrebări și îi turna bere cu ochii plecați și cu capul în pământ, ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
când s-au desprins nu mai râdeau. Ruben ne-a povestit apoi că aveau obrajii plini de lacrimi și că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajuns să le cheme la primele semne ale unei nașteri mai grele. Se zvonea că Inna și Rahela - dar mai ales Rahela, care era rudă de sânge cu cea de la Mamre - aveau puteri asupra lui Lamaștu și Lillake, demonii străvechi însetați de sângele care curgea la nașteri, foarte temuți în zonă. De multe ori m-am dus și eu cu mătușa mea și cu moașa cea bătrână, care mergea mai ușor sprijinită în toiagul ei când n-avea și desaga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ziua Recunoștinței, avionul era pe jumătate gol. Stewardesa ne‑a condus la rândurile din fund și a ridicat brațele câtorva scaune ca să mă pot Întinde. I‑am cerut apă și iar apă. În viața mea n‑am fost atât de Însetat. Stewardul șef, care În timpul războiului se Îmbolnăvise În Pacificul de Sud de friguri tropicale, nu mai prididea cu sfaturile. S‑a oferit să‑mi dea oxigen. Rosamund mă Îndemna să accept, dar eu nu voiam decât apă. Între timp Rosamund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când și o adiere blândă și fumul rugului pe care îl aprinsese în fața ușii începură să împrăștie insectele însetate de sânge. Era ora cea mai proastă - cea „înaintată“. Cină frugal, se spălă în lagună, potrivi cu grijă perdeaua de trestii care lăsa să treacă aerul, apărându-l de liliecii-vampiri, și, după alte cinci minute de lectură, stinse lumânarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
totul cu forța și lumina sa, ci pe Domnul care ne însoțește atunci când urcăm pe calea ce duce spre acea limpezime de sine, dătătoare de pace. «Femeia samariteană», care vine «să scoată apă» (In 4,7), este simbolul umanității noastre însetate de adevăr și libertate, umanitate ce, în viața consacrată, preferă să transforme propria libertate în treapta pe care se sprijină progresul spre adevăr. Ceea ce îi permite femeii samaritene să reînchege prietenia cu Dumnezeu și cu ceilalți este capacitatea de a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să împartă lumina adevăratei fericiri cu o lume flămândă și însetată de adevăr. De aceea, este important ca, în diferitele câmpuri de acțiune, consacrații și consacratele să aibă o atenție constantă față de modul specific de a fi „căutători ai fericirii”, pentru a redescoperi fundamentul bunăstării vocaționale în motivația credinței și în
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
care sunt esența consacrării. Persoanele consacrate învață să fie fericite numai dacă știu să integreze bogățiile pe care le au la dispoziție cu nucleul central al misiunii lor, care este dăruirea totală lui Dumnezeu în slujba fraților, în mijlocul multor periferii însetate de mărturii de fericire. Acest proces formativ nu acționează în mod cauzal și accidental, ci are un mod sistematic de a se desfășura, în sintonie cu modalități și nivele formative ce își au originea într-o metodă de formare permanentă
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
esențialei beții și parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca în liturghia erotică a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele dezmorțite și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
răpi prestigiul absolutului. Căci nu-i ea o moarte care se întrece pe sine? Obosit de individuație, aș vrea să mă odihnesc de mine. Și cum mi-aș prăfui inima în depărtări, ca din urmele de sânge să lingă șerpii însetați de otravă - și vipere încîrligîndu-se în creier și sugând idei după idei, târâtoare îmbătate de deznădejde! Prăbușiți-vă, tăriilor, nu veți avea ce mai turti! Căci aștrii se învîrt în univers ca ouă clocite, ale căror emanații toți trandafirii raiului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
văzu cărarea de prund pe sub apă... Ea -ncepu să treacă și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice împrejurul gleznelor ei de argint... Ea se uita l-acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul ei... era atât de-nsetată de amor... ca * copilul cel tânăr și fresc *... buzele {EminescuOpVII 152} ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era uscată ca un strat cu florile pe jumatate veștezite de arșița soarelui. Picioarile se vedeau în apa străvezie atingând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei, să văd ce se-ntîmplase cu ea. Îmi venise ideea să-i iert tot - trădarea ei - și, de-ar fi fost o scânteie de amor în ea, s-o iau cu mine s-o fac nevasta mea. Inima mea era însetată de iubire și, ca cel ce se îneacă, îmi plăcea să mă țin de-un pai chir Noaptea era cam ploioasă și norii zburau negri prin cer și numai prin rupturile lor groase se vedea câteodată luna. Am luat o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plăcerile că le-a lăsat câmp liber... că femeile și vinurile s-au ieftinit... pentru că nimeni nu le mai plătește așa de scump... nimeni nu mai pune o măsură mare asupra valorei acestor lucruri... El nu dormi multe nopți... era însetat de iubire, și cu aurul *** dispăruse toate visurile de fericire... - Le-am plătit ca să mă mintă... Aurul e izvorul fățăriei ș-a minciunei... nimic adevărat. O, amor, amor, șopti el adormind... Simțea iar nebunia cuprinzîndu-i sufletul... simțea iar sufletul contrăgîndu-i-se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl depășește pe cel al răspunsurilor. Desigur că savantul sau tehnicianul se adaptează la această fragmentare și poate accepta oscilarea perpetuă între soluții contradictorii și încertitudinea adevărurilor trecătoare. Dar omul, în viața de zi cu zi, o respinge. El este însetat de certitudini de nezdruncinat, de adevăruri imuabile. Numai acestea îi permit să stăpînească forțele prezentului și să facă proiecte de viitor. El simte nevoia unei viziuni de ansamblu, avînd o cauză unică clasa socială, rasa etc., un principiu universal lupta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
intimidarea și constrângerea, iar ca metode de acțiune asasinatele în masă, execuțiile sumare, exploziile, incendiile etc., actele de terorism constituie instrumentul de acțiune al unor indivizi, grupări, lideri posedați de o ură fanatică, obsedați de o puternică dorință de răzbunare, însetați de putere și de dominație. Din ceea ce se cunoaște în prezent, gruparea teroristă Al-Qaida corespunde întru totul acestei tipologii. Teroriștii caută să atragă atenția lumii asupra existenței lor, încearcă să acrediteze impresia (falsă) a unei forțe capabile să se opună
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
mică răstoarnă carul mare. Atunci când Capcanele managementului a apărut Într-o ediție În limba chineză, m-am Întrebat: oare pe cine o să intereseze? După cum s-a dovedit, interesul a fost considerabil. Am aflat curând că liderii afacerilor din China sunt Însetați de informații despre managementul În stil american. În timp ce restul lumii Își face griji din cauza impactului global al externalizării, chinezii se concentrează asupra reducerii costurilor și sporirii productivității prin practici manageriale eficiente. Cu alte cuvinte, sunt foarte atenți la „termite”. Companiile
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
terminologic: Ceea ce distinge (cel puțin la început), poezia generației ’80 de poezia care o precedă, este un anumit angajament existențial față de realitate. Chiar dacă pentru acești poeți cultura devine o natură, (...) principala lor obsesie rămâne totuși realul, trăitul. Nu atât spiritul însetat de real cât spiritul trăind în real.346 Pentru fidelitatea, claritatea și totalitatea poeziei în raport cu realul pledează și Simona Popescu. Ea crede într-un limbaj natural al poeziei, neviciat de literatură sau, mai exact, care să discrediteze literatura, prin ironie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare poftă despre nenorocirile sale. Iată (În traducerea lui N.C.) un fragment din această smerită Închinare: „Fiind Însetat și Îndemnat și dorind, domnul meu, să vă scriu cu nesăturare și să Înregistrez precum În inima mea, la fel și pe hîrtie, sau pe orice alt obiect, pe care se poate scrie, numele dumneavoastră cel prea dulce și venerabil
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]