1,425 matches
-
să iei, să fii decât să ai și să suferi decât să prigonești. Și, nu în ultimul rând, că puterea după care aleargă atâția este o simplă amăgire. Adevărata Putere nu e aici, nici la stânga, nici la dreapta. Dacă sunteți însetați de El, căutați-l deasupra. Ajutați-i să-L vadă pe cei care nu Îl mai văd.
Iisus a fost de Stânga sau de Dreapta? by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/37892_a_39217]
-
unui proces-verbal, semnat cu revolverul în piept, tinerii aceștia, care vor regreta mai târziu tot ce fac acum, nenorocesc oameni - fie că sunt evrei sau nu - își bat joc de lume, ne sfidează pe toți." Și mai grav, ei sunt însetați de sânge, săvârșind crime abominabile. Iată, spre pildă, asasinatele de la Jilava: Legionari care lucrau la dezgroparea "sfintelor oseminte ale Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor au pătruns în închisoare și au ucis 72 de persoane, foști miniștri și demnitari din trecut." Vestea
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
Ea poartă semnătura lui Dinu Săvescu, un optzecist bine cunoscut în mediile profesioniste, dar destul de rezervat ca prezență publică și chiar ca prezență în spațiul propriu-zis al galeriilor. Constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă și altceva decît exerciții gratuite de imaginație, el s-a retras într-o fecundă activitate de restaurator. Iar după semnalele trimise spre exterior, pictorul părea a se fi resemnat provizoriu în fața acestei realități. Însă tocmai prodigioasa
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
Bărăgan și din Apuseni pînă în inima Moldovei, adică pe toate coordonatele mari ale României, artista călătorește și absoarbe totul; observă, participă, realizează frugal notițe grafice despre priveliști, deprinderi, evenimente, animale, port (îmbrăcăminte) și oameni. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. În mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează aici o fuziune profundă între gestul
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericescă spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul reprezentării diurne. Dacă sfîrșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX păstrează încă ambiguitatea icoană-portret, dacă reprezentarea sumară și poza statică se împletesc involuntar
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
Mănăstirea Frăsinei reprezintă pentru mulți credincioși locul de comuniune a omului cu Dumnezeu. Retrasă între munți și străjuită de o parte și de alta de păduri seculare, sihăstria monahală din Carpați a atras, încă din cele mai îndepărtate timpuri, sufletele însetate de liniște și viață duhovnicească. De mănăstirea Frăsinei sunt legate multe întâmplări care pentru unii ar putea părea de-a dreptul cumplite. Scriitorul Dan Ciachir prezintă în volumul " Când moare o epocă" două lucruri care sunt cu desăvârșire interzise în
Dan Ciachir dezvăluie două lucruri interzise, sub incidența blestemului, la mănăstirea Frăsinei by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/48044_a_49369]
-
nopți de iarnă.// E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile/ de pe raft/ și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul/ ferestrei./ Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și/ nici căruțașii însetându-și caii la fântână.// Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale/ de amintiri/ în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie./ Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal...// Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
malul Bosforului, imaginea tunarilor osmanlâi ce păzeau strâmtoarea și a submarinelor pe sumbrele ape ale Mării Negre, toată deșertăciunea zilelor de umblet zadarnic pe țărm în așteptarea unei flote comerciale, a unor vapoare pline de mărfuri, de comori și de marinari însetați de petreceri, creșteau, prindeau din nou viață în mintea fostului cambuzier. Se târâ până în fotoliul cu sculpturi baroce și căzu descurajat, încercuit de ghirlandele aduse pe umeri de amorași. Căută să-și adune gândurile. Lumina plumburie a furtunii ce trecea
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
tot acolo, a fost martirizat prin tăierea capului. Ei au fost convinși că nu există moarte, ci o mutare pe un alt plan de viață, într-o altă stare. Și noi alergăm la slubele bisericești tocmai pentru faptul că suntem însetați de viață. Sunt multe griji, sunt multe necazuri, sunt multe neajunsuri, cu care ne confruntăm în viața de fiecare zi, și atunci unde să ne ducem? Unde putem alerga? Așa cum Mântuitorul, întrebându-i la un moment dat pe Apostoli, pentru că
Agenda2006-25-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285086_a_286415]
-
complicată, tortuoasă a relațiilor umane cu morala divină. Pe acest tărîm incert, labil, înveninat de umorile încercărilor acumulate inclusiv în dimensiunea ancestrală ("Nu ai de la mine, / nu am de la tine decît umbra în descreștere / niște ulcioare de umplere să nu însetezi, / tipare de lemn pentru făina zadarnică / din care să facem prescuri, inul din iniște / și lîna mielului anonim, duhul amar care / spune că ne-am mai dus, dar că nu mai venim" - 11 miniaturi ale plînsului), poeta urmărește o redempțiune
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
Dinamo. Ca să vedem cât de imparțiali sunt, au atacat mai întâi echipele unor televiziuni din România, pentru ca ulterior să se dezlănțuie asupra bulgarilor. Deh, adânca noastră vocație europeană! De unde a apărut și cum proliferează această categorie de români primitivi, violenți, însetați de sânge? E ceva genetic? E un blestem? Privind lucrurile la rece, observăm că vorbim despre produsele cartierelor de blocuri mizere construite pe vremea comunismului, despre victimele colaterale ale masificării umane numită de comuniști "urbanizare". Societatea românească a produs astfel
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
de la distanță, el ar fi fost crucificat, cu tot cinismul de rigoare. În lupta corp la corp cu Geoană și "reformiștii" săi famelici, s-a dovedit suficient de puternic pentru a-i învinge. În plus, el revine cu aplombul parvenitului însetat să fie ce-a fost - ba chiar mai mult de-atât. Să vedem cu ce rezultate.
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
la evenimentele unei lumi absurde, suferea cu o voluptate secretă în disputele interminabile cu pictura, cu ordinea ei ascunsă, cu inerțiile și cu revoltele materiei și ale limbajului. Amestec ciudat de lumi contradictorii, cu vocația solitudinii și, în același timp, însetat de comunicare, înfricoșat de experiențele trecutului, cu precădere de evenimentele absurde din anii '50 -'60, la care fusese martor, dar și neînduplecat în opțiunile sale morale, sobru pînă la austeritate, dar și comunicativ și ironic cu mult rafinament, aparent abstras
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
principal însă, diaristul era un generos care utiliza rîsul precum un instrument de terapeutică morală: Dar masca rîsului o punea și singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
sfârșitul anilor 1960 existau numai periodice din țări comuniste) și sărăcia informațională a televiziunii naționale. Almanahurile permiteau suplimentarea bugetului publicațiilor și implicit a veniturilor jurnaliștilor; pentru a se vinde, trebuiau să fie interesante - spre norocul zecilor de mii de cititori însetați de informații și curiozități din lumea întreagă. Almanahurile, însă, nu au fost inventate în timpul regimul comunist.
Agenda2005-44-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284373_a_285702]
-
un desen neterminat, iar în muzee și în casa devenită un vast laborator o operă perfect definită, una dintre cele mai fascinante pe care arta românescă le-a cunoscut în acest secol. Spirit răzvrătit, copil legitim al unei istorii răzvrătite, însetat de experiențe culturale dar și victimă a unui timp generator el însuși de experiențe-limită, Vasile Kazar a cunoscut în această viață cam tot ceea ce omenește se poate imagina: copilăria lipsită de griji într-o familie înstărită, de intelectuali evrei din
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
fără Frontiere (RSF), Amnesty International (AI) sau Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), Vaxevanis a arătat că, " În loc să luptăm împotriva fraudelor fiscale, se taie salariile judecătorilor și pensionarilor". "Ați ridiculizat public o serie de persoane, ați livrat acești oameni unei societăți însetate de sânge", a declarat anterior procurorul curții, după depozițiile martorilor apărării. Soluția la problemele cu care se confruntă țara nu este canibalismul", a subliniat el, într-un discurs dur împotriva jurnalistului.
Atena: Jurnalistul acuzat de încălcarea regimului datelor personale a fost achitat () [Corola-journal/Journalistic/57348_a_58673]
-
din Assisi, este exponentul tezei evanghelice: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ocrotitorul misionarilor, călugărul basc Sf. Francisc din Xaver, fondatorul misiunii iezuite, este surprins în momentul morții sale: „Ferice de cei flămânzi și însetați de neprihănire, căci ei vor fi săturați! Poate cea mai frumoasă și expresivă imagine a ciclului de vitralii îl evocă pe apostolul Petru în compania cocoșului care prevestește ivirea zorilor: „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
cutii nu rugineau. Caragiale știa ce înseamnă căldura de București și a scris despre toate momentele ei, 24 de ore din 24. De la vipia matinală din Petițiune, cea cu apa "fil.. flir... filtrată" în care petentul transpiră rău și e însetat, iar amploaiatul se isterizează, pînă la năucitoarea căldură nocturnă din Grand Hotel... care îl face pe povestitor să noteze: "Simț enorm și văz monstruos!" Canicula imbecilizează, constată Caragiale în Căldură mare, care, prin compensație implicită, e unul dintre cele mai
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
mărturisea: "dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine...". Așadar, forțe sufletești latente acumulate treptat s-au dezlănțuit, așa cum cu doi, trei ani în urmă își descoperise vocația poetică, tot așa și acum, în chip conștient, devine însetat de cunoaștere, care îl va stăpîni, de altfel, toată viața. La 29 iunie 1869, Cercul literar "Orientul" l-a desemnat pe M. Eminescu ca împreună cu Basarab și V. Dimitrescu (V.D.Păun) să culeagă folclor din Moldova, tînărul poet făcînd atunci
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
nopți de iarnă. E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei. Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și nici căruțașii însetându-și caii la fântână. Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie. Același lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal... Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și închircirea în sine, fenomene fără frunze fie ele chiar uscate. Strofa a treia e
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
virtuale (și R. ucisese de două ori!) Dunia pricepe! În fața ei stă cineva care nu poate fi ucis! Și aruncă, exasperată pistolul! Ce urmează, știm. Diavolul „cerșește” dragostea femeii, muritoarei, disperat. Ar putea-o f... pe loc, dar el e însetat de ceva încă neexperimentat, ceva care l-ar scoate, poate, din plictiseala, din urîtul acela ce-i macină nemirirea atotștiutoare. A auzit vorbindu-i-se de dragoste pe pămînt și iată, Dunia, refuză să-i explice această „noțiune”! Poate că
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
col. 757D-760A; PSB 29, p. 114-115. 44 Ibidem, P. G. XLIV, col. 760B; PSB 29, p. 115. 12 nenumărate cuvinte evanghelice în care altul este înțelesul nemijlocit și altul, cel urmărit prin cele spuse. Așa sunt: apa făgăduită celor ce însetează, prin care cei credincioși se fac izvoare de râuri, pâinea ce se pogoară din ceruri, biserica ce va fi surpată și în trei zile ridicată, calea, ușa, piatra nesocotită de ziditori și așezată în capul unghiului, cei doi dintr-un
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
și nu avem despre el decât știri indirecte. Monica Pillat ne încredințează că în așteptarea ceasului de apoi "era conceput ca o punte între Tinerețe ciudată și Moartea cotidiană și că "orienta către simptomatologia gestului, înfățișând mișcarea unor vieți care, însetate de autentic, eșuează, fără să-și dea seama, în terorism și au de contemplat după aceea, până în ultima secundă, erorile declanșate de fatala lor opțiune. Deși considerat de scriitor drept o carte dostoievskiană, romanul acesta pierdut era mai curând o
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]