1,061 matches
-
-ți face-un bine, Îți ia haina de pe tine. Pomul, vara, te umbrește Și de soare te ferește; Îți dă necondiționat Leagăn și loc de visat. Omul, în a lui visare, Uită cum crește o floare. De-ai fost cumva însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru ea, Ca mâine chiar voi fi doar amintire ... Femeie, trupul tău Femeie, trupul tău, fior De dincolo de vreme, Sculptat de îngeri pe-al meu dor, La tine să mă cheme, Femeie, trupul tău, mister Descoperit prin stele De visul însetat de cer Al gândurilor mele, Femeie, trupul tău, cuvânt în clipa de tăcere, îmi este-n brațe darul sfânt Și-n suflet mângâiere. Femeie, trupul tău curat în noapte-ades mă cheamă; Și lipsa ta e un păcat Ce doare ca
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
diverse reviste din Tg-Jiu. Cărți publicate: Teatrul românesc și francez la începutul secolului al XIXlea. Argument pentru a fi, volum de poezii Eminescu - filozofie a singurătății și a plenitudinii Principii de viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu mâneci scurte. Renunțasem de câțiva ani la asortatul culorilor - unul dintre primele indicii că devenisem, în mod oficial, o newyorkeză - țintind, în loc, la o garderobă care să se traducă prin funcționar într-un birou, chiar și pentru un orb. Însetată, înainte să cobor în stația de metrou, am luat o gură zdravănă din cafeaua care mi se scursese aproape toată pe mână. Găsește-ți zona ta de fericire, m-am sfătuit singură, după ce m-am înghesuit într-un tren local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
începutul căsniciei lor. Rebeca îl primise cu tandrețe și pasiune prima dată și asta pentru că el o tratase ca și cum ar fi fost Regina Cerului și el, consortul ei. Uniunea lor fusese aceea dintre mare și cer, dintre ploaie și pământul însetat. Uniunea zilei cu noaptea și a vântului cu apa. Nopțile lor erau pline cu gemete și stele, pentru că jucau rolul zeului și al zeiței. Atingerea lor dădea naștere la sute de vise. Dormeau unul în brațele celuilalt în fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis ea, invitându-l cu o voce glacială. Copiii tăi sunt arși de soarele de pe drum. Las-o pe Debora ta să te aducă înăuntru. Și să vedem dacă nurorile tale știu să gătească. O învolburare de veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic. Cât de mult așteptase momentul în care aceste cuvinte erau rostite de buzele lui foarte aproape de urechea ei însetată să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate acele întrebări care rămăseseră blocate acolo, undeva în adâncuri. Iar ele veniseră. Negru pe alb, scrise cu tuș, cu litere de tipar. Veniseră neînsoțite de emoția trăirii, a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rele nu vei încifra bine, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă - o rasă blăstămată, Făcută numai bine spre-a domina pământul, Căci răutății numai îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturii. Cine-a văzut vreodată popor de oameni buni Să fie mare? Dacă e rău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturei. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... ce minte! ce ochi e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
invariabil cu grâu și cu lucernă. Cele două culturi erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ori, urându-și Între ei „Noroc” și „Mulți ani!”, s-au Întors la căruță și nu au mai oprit până la „Șușmeaua Pușcașului”, ciușmea cu teuci din lemn, Îmbătrânite de timp, În care apa curată tremura sub boturile sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre dealurile mai verzi sau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum fusese. Ultima lui călătorie cu maică-sa fusese un drum parcă scris în rai: totul se potrivise. Venise și ploaia să stingă deșertul, ca pe un gâtlej însetat. Praful prinsese crustă, vântul se îmblânzise. La șiiți era ziua Sisdah Bedar, când ieșeau din case și umblau ca furnicile. După ploaia de noapte, se făcuse mai cald, iar femeile tinere și copiii se-mbulzeau pe străduțele orașului vechi. Mama
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
arhitectul lui Alexandru, dorea să-l roage pe macedonean să-i permită să construiască o uriașă formă de om răsturnat, ținând într-o mână un oraș, iar în cealaltă o fântână. ― Cu atâta apă câtă să-i sature pe toți însetații. ― Exact. Orașul n-a fost construit niciodată. Fântâna, însă, am văzut-o când am fost în deșert, pe urmele Anei. Apa scânteia în soare. Am vrut să mă aplec să beau, dar am auzit un râs răutăcios. Mi s-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat, fina Smaranda, Cristea și nașul cu nașa, veseli, comandând lăutarii, încărcați cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și a domniei lui George al IV-lea. Furculița de argint e mai mult decât un simplu tacâm de mâncat peștele ca la carte; ea devine emblema unei lumi care se distanțează indiferent și disprețuitor de restul muritorilor. Ceea ce, pentru Însetatul de dreptate socială William Hazlitt, este cu totul demn de ocară. O Lady În Clublandtc "O Lady În Clubland" Și cu toate acestea, nimic nu poate stăvili, În jurul lui 1830, În plin avânt romantic, o nouă repliere a dandysmului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
chiar luxul lui este estetic), cât și În sensul că, mare colecționar, colecționează femei frumoase și obiecte de artă”2. Odobescu e „un Rastignac devenit des Esseintes”; Îndrăgostit de frumusețea În sine, oripilat de vulgaritate, viețuind la antipozi, rebel și Însetat În același timp de clasicitate, el trăiește Într-o epocă „prea primitivă”. „Ce-l putea atrage la o burghezie incultă și achizitivă, În sensul propriu al cuvântului? Sau la o aristocrație extenuată și nici ea Îndeajuns de rafinată? În lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic de cea relatată de omul acela. — Totul a început, îmi spuse el, printr-o întrevedere furtunoasă între sultanul Kansoh și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
MAJORDOMUL: A dracului treabă! GRUBI: Veniți, mă, și luați apă! BRUNO (Întinde, un deget după apă.): Să nu... să nu se... GRUBI: Haideți, mă, luați apă! MAJORDOMUL (Cere din gesturi puțină apă de la GRUBI.) GRUBI (Râzând.): Vino și ia! VIZITATORUL (Însetat; gest „nu, asta nu, niciodată”) GRUBI: Vino, mă, că nu-ți face nimic VIZITATORUL (Clatină din cap.) GRUBI (Stropindu-l pe VIZITATOR.): Na! Vino să bei! MAJORDOMUL (Încercând și el apa.): Așa ceva... așa ceva... Domnilor, era să dăm ortul popii. GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită, amară, rugătoare, speriată, învăluindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul universului, avea să Înfrunte lumea și să revendice o parte din bunurile ei, smulgîndu-le cu forța dacă, așa cum se părea, forța era Întotdeauna necesară. În cea de-a patra zi, și-a Început cu chiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încurajare la credință, la dragoste și la răbdare. Eu nu scoteam niciun cuvânt, doar ascultam. Mă simțeam atât de mică alături de acele persoane! Aș fi ascultat toată noaptea, atât de mult se bucura sufletul meu. Mă simțeam ca o persoană însetată care dăduse de izvor și se bucura de apa pe care o sorbea cu nesaț. Cred că petrecuserăm câteva ore bune în această atmosferă. Ne-am ridicat toți de la masă, am mulțumit și ne-am despărțit. În drum spre casă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu ploaie! Cerul își deschidea ușa și lăsa șuvoiul cel bun și rece să curgă. Adăpa pământul și pe noi toți: mari și mici, buni și răi, frumoși și urâți, moldoveni și ruși... Tata cânta: „Dăruiește, Mântuitorule, ploaie pământului istui însetat. Brazdele pământului adapă-le și înmulțește roadele lui. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Așa repeta de mai multe ori. Avea ochii plini cu lacrimi de bucurie, iar sufletul lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
puteai ghici niciodată ce ghinion îl paște peste câteva momente. În realitatea zilnică, soarta acestuia, ce se suprapunea aproape perfect cu a lui personală; era a unui peon din America Latină care, nevoit să trudească permanent lângă un taur nedomesticit și însetat, îl ia în coarne și-l aruncă în fundul unei gropi exact în clipa în care îi pune acestuia brațul cu nutreț și găleata cu apă în față. Un tip persuasiv, perseverent și tenace, lipsit de prejudecăți. Când afirma ceva se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]