1,702 matches
-
pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își spuse: „Am să scriu un cântec pop pe chestia asta: Iisus a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răzbească în coridor zgomotul apei care curgea prin robinetele deschise. Intră iute și închise ușa după el. Scena era aproape aceeași ca și la prima lui vizită. Pe ferestrele cu geamuri jivrate pătrundea o lumină limpede, sidefie. Era o zi însorită. John Robert zăcea întins pe pat, îmbrăcat, de astă-dată, într-o cămașă de noapte albastră, aparținând Camerelor Ennistone, care-i acoperea în întregime protuberanța pântecelui. Era culcat pe spate, cu o mână pe piept și cealaltă atârnându-i în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bernard intră, se întoarse să-și elibereze sutana prinsă în ușă, apoi se pomeni față-n față cu George. Preotul dădu să spună ceva, dar văzând fața lui George își înghiți cuvintele. George trecu pe lângă el și ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o serie de necazuri personale, supărări din cele ce aparțin vieții particulare. În inima și în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adăuga imediat: mie puțin îmi pasă că n-o să mai facem religie. Cătălin își amintea cum îngenunchease între catedră și fereastră, pe dușumeaua de scândură, la picioarele preotului sosit la școală, în ziua de spovedanie. Și atunci fusese o zi însorită. Din clasa întâi nu-i rămăsese în amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușoară zvâcnitură înainte. Cătălin visa în multe nopți că se afundă în desișul castanilor de pe bulevardul Regina Elisabeta, care te scoate afară din oraș, și merge și tot merge până când în dreapta sa Valea Prahovei se lărgea și se adâncea imens, însorită, până într-atât încât departe pe versantul celălalt abia mai puteai desluși o cărare ce cobora domol către oraș. Și drumul pe care el mergea nu mai era Bulevardul Regina Elisabeta, ci un drumeag în plin soare, de-a lungul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se împiedice de scânduri. Dar altminteri nici el nu se întrecuse în dezvăluiri din trecut. Atât doar că viața lui nu se scursese nici în revoltă mocnită, nici în apatie și, poate, nici în puține bucurii. Ieșeam dimineața pe balconul însorit al locuinței mele din București să scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aleargă pe nisip, cum iubeam și fântânile și setea sau templele vechi, năpădite de iarbă, și preotesele îngenuncheate în imaginația mea pe treptele lor. Și, după cum bănuiți, eram convins că nu există altă înțelepciune decât aceea de a vedea partea însorită a adevărului că trăim. Un prieten care locuia în alt oraș și căruia îi plăcea să mă zgândăre mi-a scris odată că el nu știa ce e speranța și ce-ar putea face cu ea. Îmi amintea chiar faptul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am înlănțuit-o cu brațele, am strîns-o, am mîngîiat-o, am sărutat-o... Noroc că pe stradă nu era țipenie de om. De ce aș minți? Îmi păru bine de această întîmplare: era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când prânzeam cu Mihaela în camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase pe fereastra larg deschisă și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să fac drumul pe jos și am luat un taxi. Când să cobor mi-a scăpărat prin minte, ca un fulger, ideea unei escapade năstrușnice: ce-ar fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un maximum de desfătare. Numai așa, în paradisul oriental de dincolo de mare, ademenesc fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
epistolară este adesea o deghizare mai credibilă, mai - instinctiv - sinceră a eului decât celelalte două. Că e scrisă în camizol sau redingotă, în pat, pe colțul scrinului, la cancelarie, în hamac, pe plajă, în holul hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face buna medie(re) între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ignor riscul ca, într-o zi, Diogene să-și spargă de pământ felinarul. Ceea ce nu e puțin lucru, chiar dacă asta înseamnă că a iubi timpul clasic presupune a-l falsifica. Umbrele din grădina vilei fac faleza să pară și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de cea a unei păduri răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am urcat pentru micul dejun, vasul era staționat în port. Zi însorită și mare surprinzător de calmă. Mă așteptam ca autocarele care ne-au luat de pe chei să se oprească în Piața Ovidiu, la muzeul de arheologie. Dar autobuzul în care m-am suit iese din oraș și merge pe o șosea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
până la locul unde e parcată mașina mi se pare lungă, in-terminabilă, ca o duminecă goală. Ajungem la familia V. Înfrigurați și înghit două aspirine. 23 august Pornim de dimineață spre Los Angeles. Mai privesc o dată drapelul românesc pe care vântul, însorit, dar rece, îl smucește pe catarg. E singura casă locuită de români, în America, unde am văzut tricolorul. Dar n-am înțeles ce înseamnă el pentru familia V. De data aceasta, mergem pe coasta Pacificului. (De ce i s-o fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mongoli, khazari, cumani, otomani, devine republică tătară în 1921, dar în 1945 este integrată nesătulului imperiu sovietic, populația tătară fiind deportată, iar locul ei luându-l, ca și în alte părți, rușii care și azi mai uneltesc, neconvenindu-le că însorita Crimee este republică autonomă în cadrul statului ucrainean orientat spre Occidentul libertății și al drepturilor omului. În sudul mirific al Crimeii mă aflam în primăvara anului 1944, ca ofițer în Batalionul 9 al Grupului 5 din Divizia a II-a de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de culturalizare, conform statutului cadrelor didactice. Sunt căsătorit din 1941, soția profesoară, menaj-gospodărie, dar n-a fost încadrată decât ca învățătoare și apoi ca educatoare - deoarece am avut unele greutăți și dificultăți în regimul comunist. Sunt posesorul unei case modeste, însorită și confortabilă datorită efortului material făcut în vederea unor condiții optime desfășurării activității socio-profesionale. Am o fiică, actualmente profesoară la Paris. Sunt văduv, prin decesul soției, din 1983. Am intrat în conflict cu agitatorii comuniști încă din octombrie noiembrie 1946 din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Din poartă i-am urmărit îndepărtându-se încet purtați de herghelia de cai abil stăpânită de fostul meu elev, Adrian C. Drum bun, dragul meu și să știi că te aștept, dacă și Cel de Sus mă va ajuta. Deși însorită, vremea e totuși răcoroasă, ajunși la echinox, vom dori curând căldura binefăcătoare a soarelui, deși zilele caniculare ne-au adus și unele neplăceri în vară. Marți, 22 septembrie 2009. Astăzi termin și numărul 3/2009 din „Baaadul literar”. Mai am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
am pus grădina la punct, desfundând terenul pentru recolta viitoare, ca un gospodar responsabil ce încă mă simt. După orele serii urmăresc selectiv anumite emisiuni, evitând pe cât posibil bâlciul electoral în deplină fierbere. 8 octombrie. Și astăzi e o zi însorită, luminoasă, senină și călduroasă, de parcă am fi în iunie și nu în octombrie. E o plăcere să stai la bucătăria de vară, cu ușa larg deschisă spre splendoarea de afară! În bradul solitar din fața casei, la orele serii, o bufniță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu mulți ani în urmă, pentru că am avut fericita ocazie să mă nasc în casa unor oameni harnici și cinstiți și pentru că am crescut în satul nostru cu oameni muncitori și gospodari și mai ales pentru că am copilărit pe meleagurile însorite ale satului nostru! În acest blagoslovit Priponești mi-am petrecut prima copilărie cu anii luminoși și luminați de școală - aici am învățat datoria fiecărui ins de a munci cu sârguință și mai ales am învățat lupta cu greutățile vieții, ridicându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mi le adresați. Ar fi trebuit să vă răspund ceva mai operativ dar, deși pensionar, timpul mă angrenează în mici acțiuni și probleme, cărora le găsesc pe rând și în timp rezolvarea. Din Bârladul meu îmi îndrept gândurile spre țărmurile însorite ale Mării pentru a omagia colega și omul care a slujit același ideal umanist de educator. Cu adânc respect mă înclin în fața dvs. ca personalitate umană, sensibilă la valorile morale ale omenirii. Al dvs., Al. Mânăstireanu Expediată la 8 octombrie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mintal prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși suntem cam în același număr prin noii veniți, acum constatăm lipsa a încă trei din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
să-l sărute marchiza de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai puțin, să discut despre ele. M-am întors acasă pe jos. Era soare, dar în loc ca asta să-mi facă plăcere, căutam locurile cu umbră. Altădată, apropierea verii constituia în sine o promisiune. Era perioada mea preferată. Acum, strada însorită mă obosea, îmi accentua sentimentul confuz de om terminat. 3. Când eram tânăr, începusem o "istorie a sinuciderilor" pe care am abandonat-o. Mi-ar plăcea s-o pot relua acum. Aș putea vorbi despre una din cele mai delicate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o adiere de vînt și așteptarea acestui sărut atît de apropiat, a iubirii care se afla alături, făcu să i se pară că lumea e desăvîrșită. Juan Lucas fredona un cîntec, anunțînd astfel că se apropiau de casă. Ce zi Însorită! Parcă era o zi de vară! În sfîrșit o să-și poată lepăda hainele astea insuportabile! Vedea Înaintea ochilor cămașa sport care-l aștepta În șifonier, ca să meargă la golf. Intră pe ultimele turnante Înainte de a ajunge la palat și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și grădina de la Country Club, sub ochii lor, se va umple În curând de autumn leaves și de feuilles mortes 1. În afară de asta, mămica tocmai se Întorsese de la coafor și era legată la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]