1,444 matches
-
semn de salut n-a fost decît cireașa de pe tort. Ed bătu cu degetul În microfon, făcînd să se audă paraziți electrostatici. În Încăpere era zăpușeală, dar În nici un caz ca În magazia de la arestul central. Se gîndi la cele Întîmplate În ultimele două săptămîni. Jucase tare cu Parker, prezentîndu-i toate cele trei versiuni și acceptînd să depună mărturie În calitate de martor cheie al departamentului. Parker considerase evaluarea lui asupra situației drept strălucită și văzuse În ea un indiciu că va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
despre puștile găsite nu o Înveseli, deși asta Însemna că nu mai era nevoie de mărturia ei. Probele, rănile ei exterioare, se vindecaseră. Nu mai exista nici o durere fizică să o distragă. Nimic nu o Împiedica să simtă mereu cele Întîmplate. Sună telefonul și Ed Îl Înhăță. Încă un clic: Inez ridicase receptorul din dormitor. — Alo? — Ed? Russ Millard la telefon. — Ce mai faceți, domnule căpitan? — Fiule, cei cu grad mai mare decît cel de sergent pot să-mi spună Russ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un post de comandă la Secția din Strada 77 - toată brigada de-acolo și Încă douăzeci de oameni detașați de la Omucideri ca să lucreze la caz. În nici un caz nu erau vinovați niște negrotei demenți. Totul Începea să semene cu cele Întîmplate În 1953. Daily News prezenta fotografii: Central Avenue plin de oameni cu pancarte, casa cumpărată de Exley pentru Inez Soto. O fotografie bine realizată În Times: Inez lîngă casa lui Ray Dieterling din Laguna, ferindu-și ochii de lumina blițurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spital seara, doar pentru că acolo lucra mama Ioanei Sandi, care l-a înțeles că nu suportă să rămână până a doua zi. Era slăbit, dar se putea ține pe picioare. Bătrâna doamnă Marga Pop a aflat abia atunci despre cele întâmplate. A crezut că e o glumă proastă, dar el i-a dat amănuntele, privind-o din dreptul ușii-fereastră a dormitorului ei. A rămas multă vreme gânditoare, pe marginea patului, privindu-și mâinile. A zis într-un târziu: „Domnița mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i nevoie de ea, știu cum arăt. - E mai mult... - Știu asta. Dar știu cum mă vedea el și vreau să păstrez numai în mine și... În fine, citește-mi mai departe. Atunci ar trebui să spun numai esența lucrurilor întâmplate, adică marea iubire, pasiunea de amândouă părțile, devoratoare și dătătoare de forțe, totodată. Nici asupra ei insistând, întrucât eu unul m-aș simți incapabil s-o povestesc, nu pentru că de atâtea ori s-au povestit în literaturile tuturor popoarelor istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ultima jumătate de oră sau altceva de genul ăsta, nu? Nu, asta, vreau să spun că... am venit să văd dacă nu te-ai supărat prea tare. — De ce să mă supăr? — Din cauza soră-mii și... nu știu, după toate cele întâmplate. M-am gândit că ai avut cam multe de suportat. — Ești foarte drăguț, dar mă simt bine. Zău. Țin la tăvăleală, de felul meu. Zâmbi. Ești sigur că ăsta e motivul pentru care ai venit? — Sunt sigur. Adică aproape sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu e nebună, domnule Onyx, știu precis asta. Nu au dreptul s-o țină închisă acolo. Dar s-a făcut o mare nedreptate și indiferent ce mi se va întâmpla, ea este singura persoană care să păstreze vie amintirea celor întâmplate.“ Ei bine, am luat plicul și ne-am urat noapte bună. Îmi dădeam seama că se pregătea ceva îngrozitor, dar nu era treaba mea să mă pun în calea - sorții, destinului sau cum vrei să-i zici. Înțelegeam că evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-o. Iar tipul ăsta pe care vreau să-l cunoști e nostim și dulce. Vreau să spun, dacă nu aveam un PS, cred că l-aș fi vrut pe el drept PS. Evident, asta era o minciună sfruntată - în ciuda celor întâmplate, eram înnebunită după Zach. Nu încercam decât să-i lărgesc lui Julie orizonturile înguste. —Dacă-ți place Charlie ăsta, trebuie s-o rupi mai întâi cu Zach. —Nu-mi place chiar așa, Julie, doar mi-e simpatic. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam veni la petrecere, după cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce nepoliticos, mi-am zis, după tot ce se întâmplase. Nu voiam să te necăjesc și mai mult. Nu plec spre LA decât mâine seară. Dumnezeule, m-ai prins, nu-i așa? spuse el sfios. S-a-ntors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la lucru, băiete, gata cu lenea!", spunea ea mereu râzândși nu pleacă de lângă el decât atunci când îl știe adormit. Dintre camarazi, cei dintâi care-l vizitează la spital sunt căpitanul Apostol și subofițerul Caraiman. Amândoi își exprimă regretul pentru cele întâmplate, dar recunosc că avusese totuși noroc. Simplu fapt că trăiești poate fi considerat o minune. Ce s-a întâmplat acolo? Frânturile pe care le aud nu mă pot lămuri. Căpitanul ridică din umeri. Nimic deosebit față de ceea ce se întâmplă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ofițerul de legătură rus a cerut situația și a notat conștiincios tot. Inclusiv plângerile comandantului privind slaba aprovizionare cu alimente și muniție a regimentului, deoarece logistica noastră este folosită numai pentru necesitățile Armatei Roșii. S-a arătat "surprins" de cele întâmplate si a promis ca va face cercetări în aceasta privința. Însă... știi cum e, slabă nădejde. Nu-l mai așteptam până mâine, dar acum, înainte să plec, am văzut din nou mașina lui în fața comandamentului. Înseamnă ceva în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aruncasem și eu o vorbă. CÎte vorbe n-aruncă omul... Acum... Cine știe? Eram uluit. Dacă și Lung e arestat, Îmi spuneam, dacă pînă și cu Lung se războiesc...Tatăl Anei rămase la rîndul lui uluit, Însă nu de cele Întîmplate, ci de neputința mea declarată, pe care n-o Înțelegea. El socotea rostirea neputinței mele ca fiind mascarea inabilă a unei desolidarizări de lumea lor uitată În cîmpie, adică o lașitate, iar mie mi-era jenă, mă simțeam umilit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
le reproșezi nu numai că el le va respinge, dar consideră normal să le repete și în viitor). Ei, Petrică, zic, ce s-a întîmplat? Mă uitam la el cu adevărat curioasă și, curios lucru, dispus să trec peste cele întîmplate... Cine știe, îmi spuneam, pe lume se petrec tot felul de ciudățenii, un bărbat, până se formează, îti oferă tot felul de surprize, chiar comice. Ne lăudăm cu inteligența, dar ce se petrece la noi, acolo unde spunea Petrică, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiindcă te iubeam foarte tare. Te iubesc și acum la fel de tare, ba chiar mai mult, fiindcă mi-ai dăruit zile de fericire, dar nu te mai cred. Și nu înțelegi cât de grav e acest lucru și că după cele întîmplate trebuie să ne apropiem atât de tare unul de altul încît să devenim transparenți și tu să vezi prin mine și eu să văd prin tine. Or, în loc de asta, când cu încerc să mă apropii de tine, în chiar clipa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cei apropiați muriseră. Pierduse cincizeci și șapte de ani din existența ei, cufundată într-un somn odihnitor. Calm și fără emoție. Firește. Dar când veni amiaza, uitase toate bunele sale intenții. Repetarea neîncetată a întrebărilor, ridiculizarea versiunii sale asupra celor întâmplate, disecția epuizantă a unor puncte de detaliu fără importanță și ignorarea sistematică a tot ceea ce are esențial se combinară pentru a o scoate din sărite. Pe măsură ce ea răspundea la întrebările inchizitorilor săi, pe marele ecran dinapoia ei apăreau portrete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
puțin după ce intrase, copilul-âmpărat șovăi de mai multe ori vrând parcă să se oprească. Apoi, părând că luase o decizie de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
doi Gosseyn în același timp. Gosseyn Trei avu impresia că cei din cameră fuseseră angajați într-o conversație minoră și pe un ton scăzut, chiar înainte de sosirea lui. ...Trebuie că toți, și fiecare în parte, erau speriați de implicațiile celor întâmplate... ce iscusință fusese necesară să-i aducă aici; și totuși, faptul că erau în viață și nu uciși fără nici o judecată, avea și el semnificația lui. Observase deja că la capătul îndepărtat al mesei era un scaun neocupat, în fața căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dar tocmai pentru că sunteți primul om cumsecade care s-a nimerit să-mi iasă acum în cale, am tăbărât la dumneavoastră, adică nu luați cuvântul „a tăbărâ“ drept un calambur. Nu-i așa că nu sunteți supărat pe mine pentru cele întâmplate? Poate, după doi ani, acum e prima oară când vorbesc din toată inima. Aici sunt îngrozitor de puțini oameni cinstiți; mai cinstiți decât Ptițân nu există. Ce-i cu dumneavoastră, râdeți cumva? N-ați știut că ticăloșilor le plac oamenii cinstiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzit? Cu prințul, are un milion și jumătate, e prințul Mâșkin și mă ia de soție! — Era și timpul, draga mea, să fie într-un ceas bun! Nu lăsa să-ți scape norocul! strigă Daria Alexeevna, adânc zguduită de cele întâmplate. — Stai lângă mine, prințe, continuă Nastasia Filippovna, uite-așa; uite că vine și șampania; felicitați-ne, deci, domnilor! — Ura! strigară mai multe glasuri. Mulți se dăduseră aproape de șampanie, inclusiv mai toată banda lui Rogojin. Însă, deși strigau sau erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iute din mâna prințului cuțitașul pe care acesta îl luase de pe masă, de lângă carte. Îl puse la loc. — Parcă știam când am ajuns la Petersburg, parcă presimțeam... continuă prințul. N-am vrut să vin aici. Voiam să uit toate cele întâmplate aici, să mi le smulg din inimă! Ei, rămâi cu bine... Dar ce faci? Vorbind distrat, prințul luase iarăși în mână cuțitul de pe masă, iar Rogojin i-l smulse iarăși și îl aruncă pe masă. Era un cuțitaș cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea iarăși. — Am primit un bilet, spuse prințul. — Unde-i? Dă-mi-l! Imediat! Prințul chibzui cam un minut, totuși scoase din buzunarul vestei un petic de hârtie rupt neglijent, pe care scria: „Prințe Lev Nikolaevici! Dacă, după toate cele întâmplate, aveți intenția să mă uluiți vizitându-ne casa, fiți sigur că nu mă veți găsi printre cei care se bucură... Aglaia Epancina.“ Lizaveta Prokofievna stătu pe gânduri cam un minut; apoi se repezi deodată la prinț, îl înșfăcă de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum o să văd totul, cu ochii mei... — Măcar lăsați-mă să-mi iau pălăria... — Uite-aici pălăria ta mizerabilă, hai! N-ai putut să-ți alegi măcar un model mai de bun-gust!... A făcut-o... ți-a scris după cele întâmplate... la mânie, bâiguia Lizaveta Prokofievna, târându-l pe prinț după ea. Mai adineaori ți-am luat apărarea, am spus cu voce tare că ești prost dacă nu vii... altfel nu ți-ar fi scris biletul ăsta nătâng! O scrisoare indecentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul îl cercetă cu atenție și nu-i răspunse. — Nu-mi răspundeți? Poate veți fi crezând că vă iubesc foarte mult? adăugă deodată Ippolit, parcă vărsându-și năduful. — Nu, nu cred. Știu că nu mă iubești. — Cum! Chiar după cele întâmplate ieri? Ieri am fost sincer cu dumneavostră sau nu? — Și ieri știam că nu mă iubești. — Adică pentru că vă invidiez, pentru că vă invidiez? Întotdeauna ați avut părerea asta, o aveți și acum, dar... dar de ce vă spun toate astea? Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Aglaiei, prințul trebui să povestească imediat și chiar cu toate amănuntele posibile istoria din timpul nopții. Îl grăbea cu povestirea la fiecare minut, dar tot ea îl întrerupea cu întrebări necontenite, care aproape toate n-aveau nici o legătură cu cele întâmplate. Totuși, ascultă cu multă curiozitate cele referitoare la spusele lui Evgheni Pavlovici și chiar de câteva ori puse întrebări ca să se lămurească. — Bine, ajunge, trebuie să ne grăbim, încheie ea, după ce ascultă tot. Nu putem rămâne aici decât o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după aceea și că doar arareori ies clar la lumină. Din când în când, pentru cel care povestește, este mai bine să se limiteze la simpla relatare a faptelor. Așa vom proceda și noi în continuare pentru a elucida catastrofa întâmplată acum cu generalul; căci, oricât ne-am împotrivi, suntem totuși puși în situația imperioasă de a-i acorda și acestui personaj secundar al narațiunii noastre mai multă atenție și mai mult spațiu decât am presupus până acum că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]