11,564 matches
-
merg cu Petrache la nașul. Va veni și agronomul, poate aflăm și noi ce se mai întâmplă în lume. Știu, Costăchele. Numai să nu întârzii prea mult. Poate mai apucăm să trecem și pe la tata. Ne așteaptă. N-am să întârzii, Măriucă... Petrache! Ieși din bârlog, ursule! a strigat peste pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
petrecute în acele sicrie pe roți? Când staționam, erau scoși doar morții. Restul? Mai departe. Unde? Întebarea asta ne scotea din minți... În sfârșit, ne-am oprit. Cazarea? Din nou într-un țarc... Foamea rodea ca o fiară. Nu au întârziat nici păduchii... Au venit foarte repede zilele reci și ploioase. Rușii au spus că ne vor duce într-un lagăr de muncă. O rază de speranță în mai bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
între ei se statornicise doar obișnuința. Acum însă, mai mult ca oricând, simțea nevoia unui partener. Din păcate evenimentul atât de mult așteptat de a fi cerută în căsătorie de un bărbat, care să o respecte și să o iubească, întârzia și Simona nu avea certitudinea că acest eveniment avea să se producă vreodată. O bântuia uneori o idee care să o salveze din aceeastă obsesie: să aibă un copil dintr-o relație întâmplătoare. Era conștientă că acest lucru incumbă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei. Greșise, dar ar fi fost cumplit ca din această întâmplare tristă să se și îmbolnăvească. Adormi târziu. Dimineață nu-i sună ceasul și întârzie la seviciu. Fetele bănuiau de ce, dar toate se prefăcură a nu observa. * Nici Simona nu se putea lăuda că i-au înflorit crinii în poartă. Primi o telegramă lapidară care o zdruncină cumplit: Mona dragă, vino urgent. Adă și băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lume fără nume și margini, aceea a tăcerii... Prezența ei în fiecare zi la scara blocului, privind depărtările cu ochii stinși de lacrimi, în așteptarea copilului care nu mai venea de la grădiniță, era un semn evident Se întreba mereu: ,,De ce întârzie oare?" Intra apoi în casă, pregătea masa, punea două tacâmuri și nu se atingea de mâncare. Răducu trăia încă în mintea ei și-l aștepta, trebuia să vină. Îi plăcea așa de mult să ia masa împreună cu el! Aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lui Răducu: ,,E ora zece, acum puiul meu ia micul dejun; acum e ora două după amiază, doarme mititelul mamei, ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o zi, întârziind la serviciu, Adriana constată că toate colegele sale sunt în doliu: murise angajata de la ghișeul 4, ceea ce-i amplifică tristețea. Gândește că „nefericirea este unul dintre indiciile propriei noastre imperfecțiuni”, că trebuie căutată calea spre propria perfecțiune salvatoare. Împărtășește asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își trase neglijent hainele pe el și ieși pe ușă în grabă, trântind-o, nebănuind defel cam ce urmări poate avea graba, atunci când fatalitatea hotărăște că trebuie să fie așa, și nu altfel... Lucrând peste zi cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
început să urle la mine mai aprig decât niciodată. Felul jalnic, în care o făcea, vădea clar că dintotdeauna fusese castrat de simțul inteligenței. Cu alte cuvinte, îmi repeta continuu și cu regularitate exact același lucru, și anume că am întârziat la serviciu o jumătate de ceas în acea dimineață, însă o reproducea, de fiecare dată, cu atâta forță și convingere, încât parcă mereu o spunea pentru prima oară. Se purta întocmai ca peștele care, cam la fel de neinteligent, înoată în permanență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
răutăcioase și parcă prea iscoditoare, ale necunoscuților. În cei peste douăzeci și cinci de ani de lucru în acest serviciu, ea își împlinise munca în cel mai corect chip cu putință, ajungând chiar la rafinament și la eleganță. Niciodată nu știa să întârzie a ajunge dimineața la muncă, tot la fel cum absolut niciodată nu-și îngăduia libertatea de a părăsi altfel, decât numai ultima, clădirea seara. Iar această nobilă abnegație a sa și o cultivase în timp și cu răbdare, nu atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de a merge regulat, în fiecare zi de duminică, la biserică, însă nu era nicidecum un obicei pornit din dorința sinceră și înflăcărată a sufletului său, ci numai din îndemnul autoritar al mamei sale. „Bagă de seamă să nu-mi întârzii și să nu care cumva să-mi umbli gură cască, m-auzi?”, erau neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să nu care cumva să întârzii vreun pic la liturghie! - Nicio grijă, cunosc cum începe! Și se duse. „Tot am fost oarecum neconvingător, gândea el. Cred că, dacă mi-aș fi încordat și mai tare forțele mele intelectuale pline de resurse, aș fi putut găsi argumente
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când partea care a depus cererea susține că dorește să soluționeze conflictul prin mediere În prezența părții adverse care, după ce au fost făcute toate demersurile prevăzute În art. 43 din lege, cu care mediatorul a suportat unele cheltuieli, refuză sau Întârzie să se prezinte la informare În vederea medierii, vom constata că gratuitatea informării este limitată. Nu este drept ca mediatorul să suporte cheltuielile cu corespondența și deplasarea În teren pentru determinarea celeilalte părți să se prezinte la informare În vederea medierii conflictului
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
ani, etc...” În sinea mea, mi-am spus: „indiferent de consecințe, voi suna! Nu vreau să fiu singură de sărbători!” A doua zi, seara, orele 17.00, ne-am dat Întâlnire În fața bisericii (vis a vis de poliție). Eu am Întârziat puțin din cauza unor probleme neprevăzute. Era o seară frumoasă de iarnă. Ningea liniștit, cu fulgi mari, catifelați. Am alergat tot drumul și pentru prima oară simțeam că picioarele nu mă ascultau. Drumul părea fără sfârșit. Aproape ajunsesem la locul unde
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să ia copilul În brațe și să părăsească În miez de noapte casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea atâta cruzime. După doi ani, Maria a mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine, se contopea cu frumusețile ce o Înconjurau, putând să asculte În voie muzica universului. Hei, Trezește-te! Hai, că trebuie să plecăm acasă. Am spus alor mei că voi Întârzia două ore, și iată a Început să se Însereze. Da, imediat! Prietena mea, Riana, era o fire pragmatică și nu se lăsa prea repede prinsă În mrejele trăirilor. De altfel, fizica și matematica erau materiile care o atrăgeau cel mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cel mai bun. La Întoarcere, ai dat mâna cu el și te-ai așezat pe un scaun, picior peste picior, cât mai aproape... Te-a măsurat de sus și până jos( nerecunoscându-te), ca mai apoi să Întrebe: „Marian mai Întârzie mult? Mai aștept zece minute și plec acasă.” Am râs ca niciodată, cu toată ființa, neputând să pun stavilă. Zâmbesc cu gândul la această amintire și, dintr-o dată, Încep să plâng. Ah! Ce usturătoare lacrimi. Cum să nu plâng când
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
primul tren și să plec cu următorul. Nu mai ajungeam la prima oră, iar următoarea se Întâmpla să fie pe la jumătate. Îmi luam inima În dinți și intram! Bună ziua! Spuneam cu glasul tremurat... Vă rog să mă scuzați că am Întârziat, n-am reușit să... Nu ți-e rușine?! Cum Îți permiți!? Ieși afară, neobrăzato! La ora mea să nu mai vii, de azi Înainte! Simțeam cum mi se urcă sângele În obraji, dar eram hotărâtă să rămân. Vă implor să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
plângeam cu suspine. Profesoara se uita pe sub ochelari la mine, vădit afectată, și cu un ton mai aproape de omenesc, pe care șil dresese tușind ușor, mă invită În bancă. Treci la loc! Și te rog să Încerci să nu mai Întârzii! Oricât de greu Îmi era uneori să mă trezesc la o oră așa de matinală, am depus tot efortul ca Întârzierile mele să fie cât mai rare. O Întâmplare hazlie mi-a rămas bine Întipărită În minte, și o povestesc
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” - „Părinții noștri - două candele”). De aici, avem trimiterile biblice, referirile la scrierile Sfinților Părinți, abundența
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mâncare. A doua zi, Mihail s-a sculat și, la ora șase, a început lucrul așa cum s-au înțeles. S-a făcut ora când trebuia să vină și maică-sa, însă ea nu venea. El s-a gândit că mai întârzie și că acuș va apărea. Mai trecu încă o oră și ea tot nu apărea. Atunci, el a început să se gândeasă de nu i s-o fi întâmplat ceva. Se simțea îngrijorat. Lucra, dar cu ochii numai la cărare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Știu că nu este ușor de făcut acest lucru, mai ales când te doare mult sufletul, dar dacă dorești să ierți și ceri de la Dumnezeu să te ajute, El te ajută. Iertarea nu vine poate nici azi, nici mâine, poate întârzia, dar într-o zi ea va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pâine, cu care hrănea păsările. Îi plăcea mult vânzătoarea de atunci, Liza, o domnișoară tânără și foarte simpatică, venită din satul vecin. Camionul cu pâine sosea o dată pe zi, cam la aceeași oră. Se mai întâmpla, însă, ca el să întârzie și, atunci, trebuia să aștepte, cu alți copii din sat, uneori chiar ore întregi. Se așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]