16,092 matches
-
mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă la osie în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori chiar cu blăni de lemn. Mai erau cîteva șiretlicuri, unul era acela că semănase tufe de scaieți, dintre cei mai încâlciți, mai vineți cu putință, pe tot cuprinsul terenului, făcînd ceea ce nu se face, scaieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om vîrît pînă în gît, poate chiar și peste, în afacerile și combinațiile puterii. Nu era un subtil, un rafinat, de aceea se manifesta rar, dar atunci cînd intervenea de partea cuiva partida era ca și cîștigată. Toate acestea erau întărite chiar în acea seară prin simpla prezență, chiar particulară, a lui Coriolan Popa. Era o petrecere la care lipseau mai toate fețele importante ale Bucureștilor, în schimb era prezent Coriolan Popa, care, dacă judecai simplu, făcea cam cît toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înseamnă "camaraderie", îl cuprinse ușurel de cot și zise: "Credeam că D'Annunzio, eram absolut convins că e vorba de poetul D'Annunzio, uite cum greșeam și nici nu-mi dădeam seama." Georgescu se prosti ori se lăsă prostit și întări foarte ritos, "nu, excelență, a spus-o chiar marele Balbo, l-am auzit cu urechile mele, eram la nici doi pași, puteți fi sigur". O luară către ieșire, însoțiți de Leonard Bîlbîie, încîntat peste măsură de turul de forță al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iasă teafăr sau aproape teafăr din destul de multele capcane și întâmplări nefaste pe care i le scosese soarta în cale. Știa că despre el circulă chiar cîteva legende, unele întemeiate, altele scorniri curate. Nu le dezmințea, dar nici nu le întărea. Zîmbea ușurel, atoateștiutor, și schimba vorba cînd vreo cocoană punea întrebări romanțioase ori cînd cineva, voind să-i intre în grație, făcea trimiteri măgulitoare la un trecut de care mai că nu voia să-și amintească. Nu folosea trecutul decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fusese creată cu ani de zile înainte, dar nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi spus cei mai mulți, a reușit să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie. Dar nu prin minune, ci cu minte, cu îndrăzneală, uneori cu bani și de cele mai multe ori alegînd oamenii potriviți și arătîndu-le încredere. Iar în acea vreme a deprins, de fapt a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum se anchilozează, cum devin străine porțiuni întregi de trup, trebuia să fie atent ca amorțeala să nu se întindă, îi era frică să nu cuprindă mai mult și așa să nu mai poată face nimic. Cum simțea că se întărește carnea pe el, că se răcește iar înțepeneala începe să se întindă, ca gheața pe lac, pornind dintr-un nod anume, începea să-și frece locul cu pricina, insistent, pînă cînd începea să-l doară. Durerea era dovada că zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
preț cine va profita. Probabilitățile erau puține, foarte puține. Cine să poată profita? Guvernul sau opoziția! Iar ei voiau să știe de la el dacă evenimentele care se întrevăd vor împinge opoziția pînă pe băncile guvernului ori dacă guvernul își va întări poziția. Dorințe firești pentru niște funcționari de stat care se îngrijesc de viitorul lor. Mai ales pentru niște funcționari care n-au știut ori n-au putut să-și asigure neutralitatea. Doar el, Serviciul său, putea să-și păstreze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pregătea sub masca unui carnaval, chiar dacă nu comic, tot un carnaval rămîne. Ceea ce puseseră la cale bătrîneii în Vladia, "ordinea" pe care o instauraseră în așezare, nu era decît un decor sinistru care să-i convină domnului Caraiman, să-i întărească moralul, încrederea că țara întreagă poate fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mereu îndoite din cauza mușchilor care stau să-i plesnească haina ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un automat cu o minte diabolică, vă dați seama, bietul Bîlbîie a pus o întrebare care putea fi normală, toate punctele principale erau pomenite în afară de Consiliul de Miniștri. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complotului. Spre seară a venit prima veste bună. Guvernul s-a mutat cu totul în Otopeni, sigur, locul era ținut secret pentru cei mai mulți, dar nu și pentru el. Pe canalele sale îi sosiră informații despre apariția pe străzi a formației întărite de jandarmi călări, care controlează accesul la cîteva obiective de importanță strategică, Poșta, Telefoanele, Radioul. Patrule militare din infanterie păzesc locuințele unor demnitari și ale gradelor superioare din armată. Știa ce urmează. Pînă dimineața toți prefecții vor primi dispoziții ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Salmón o „coseau“ de următoarea cu ajutorul unor funii rezistente, împletite de către bătrâni, iar apoi le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de arbore de pâine. După o săptămână, când aceasta pastă se întărea, îmbinările erau absolut perfecte, încât ai fi putut crede că este o singură bucată de lemn, iar pescarii din Bora Bora afirmau că pirogile „cusute“ în atelierele din golful lui Farepíti suportau loviturile marilor valuri care se sparg de recif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat sfânt și se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
călătoria aceea, când o să vă-ntoarceți, eu o să fiu o grasă oribilă, dar dacă totuși veți dori cu toții, o să găsim atunci cea mai bună soluție. Cât timp ai s-aștepți? Dacă am spus că-i pentru totdeauna, e pentru totdeauna, întări ea. Și chiar dacă n-o să vă-ntoarceți niciodată, ăsta nu va schimba nimic. Deja i-am cunoscut pe toți bărbații pe care doream să-i cunosc și n-am să fiu singura femeie de pe insulă care va trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Maiana!... Dintr-odată se lasă tăcerea, si atat Chimé, cât și Tapú Tetuanúi se uitară la el mustrători. Vetéa Pitó înțelese că a greșit, căci bâigui, lăsându-și privirea în pământ: — Îmi pare rău! Am fost un prost. — Într-adevăr, întări Tapú Tetuanúi. Un barbat nu trebuie să amintească niciodată de relațiile lui cu o femeie, cu atat mai puțin în cazul nostru. Îi privi cu atenție pe cei doi prieteni ai lui. O să trăim mult timp într-un spațiu îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
părea că singura lor dorința era aceea de a ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă care se află în drumul lor îi întărea convingerea lui Miti Matái că și sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această întâmplare îi dovedea că Marara înainta mai repede decât cele patru catamarane. Pentru a putea duce la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de el însuși. Atunci am ajuns la Pământul Infinit 1. — Deci există cu adevărat? se miră RoonuíRoonuí, nevenindu-i să creadă. Vechile povestiri vorbeau de el, dar niciodată n-am bănuit că ar putea fi adevărate. Ei bine, sunt adevărate, întări Miti Matái, cu un ton care nu mai lasă loc la discuții. Eu l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el. —De ce? Pentru că era o coastă foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
facem. Câți sunt în total? întreba. Cu copii și cu bătrâni cu tot? Vreo patru sute. Mi se par cam mulți. Dar n-am venit până aici ca să dăm înapoi tocmai acum, protesta Roonuí-Roonuí. Cel puțin eu. Nici tu, nici altcineva, întări Miti Matái. Dar ceea ce contează, în primul rând, estesă ne asiguram victoria și dacă, așa cum presupun, se confirmă formarea unui taifun, lucrurile au să fie mult mai simple pentru noi. Eu propun să așteptăm să vedem dacă se formează sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Niho-Nui fac milioane de pui, care înoată în grup până găsesc o bucată de lemn de care să se prindă. De obicei sunt foarte flămânzi, căci nu le ia mult timp că să perforeze carena. —Rahat! —Tu ai spus-o, întări Navigatorul-Căpitan. Sunt un adevărat rahat și ne pot face probleme mari. —Și ești sigur că ne vor ataca? Celălalt îi arăta o bucată de scândura pe care o legase în afara navei, si pe care băiatul nici n-o observase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-te la urmele astea! spuse. Sunt ale țestoaselor care vin aici să-și depună ouăle. Sunt multe, nu-i așa? Ce-ți spune asta? Că probabil nu sunt prea multe insule pe aici unde să și le poată depune. Exact! întări căpitanul Mararei. Asta este una dintre puținele insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să aprindă focul, s-ar fi aflat în mare pericol de a fi capturat de către Te-Onó. N-ar fi reușit niciodată să mă captureze, răspunse acesta ferm. Miti Matái planificase totul foarte bine. Nu-ncape îndoială că e un geniu, întări Vetéa Pitó. Ceea ce ar trebui să facem e să-l proclamam rege în locul scroafei de Anuanúa. —Miti Matái e convins că nu se va mai întoarce niciodată în Bora Bora, îi reaminti Tapú Tetuanúi. Și chiar dacă s-ar întoarce, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bucuria și războiul și boala și victoriile și abuzurile - astea-s doar apa și nisipul care ne erodează. Care ne macină. Care ne lustruiesc bine de tot până când strălucim. Așa vorbea domnul Whittier. Neted ca sticla, așa e domnul Whittier. Întărit de suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un război, îi declarăm război. Trebuie să eradicăm sărăcia. Să luptăm împotriva foametei. Pornim campanii și provocăm și înfrângem și distrugem. Ca oameni, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]