1,219 matches
-
Închipuiez acu că-l văz, cu bicicletele beznite ca două nopți, barba dă cioban și pelea ca mezu de bulcă, da iera totuș c-un cap mai nalt. Io Îi repetam fără istov: „Don Alejandro, patroane, dă câte ori se Întețește vipia, pune-ți panamaua“, da ăl mai sigur ie că purta caschet dă velur, care nu-l omitea nici când se dăștepta. țiu bine minte, avea un ghiul d-ălea cu piatră mare ca ou și lustruită, și io Îmi bărbeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
elevate spiritual pe neașteptate și oameni cu basca pe-o sprînceană, ca pictorii, splendidă ecranizare, zice toată lumea aceea care aplaudă cum a văzut că se face la televizor, cu degetele lipite și palmele perpendiculare una pe cealaltă, deodată ropotele se Întețesc, li se pare c-au Înțeles ceva. Ce au Înțeles e din Gnter Grass. Protestul lui Oskar care nu mai vrea să crească dincolo de vîrsta de trei ani fiindcă avea să vină Hitler la putere. Schlndorff chiar și explică undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piese): In The Deathcar, Old Home Movie, TV Scream, 7/8 & 11/8, Get The Money, Gun Powder, Gypsy Reggae, Death și This is a Film. Un eschimos prinde un pește uriaș, cade-n apă, se-aud lupii, viscolul se Întețește, pare pierdut. Îl salvează-un cîine alb, cîinele invers, de zăpadă, al lui Tarkovski, probabil, care-l suie-n sanie și-l trage pînă la iglu. Eschimosul Își revine, Își Îmbrățișează nevasta, se ridică odată cu camera de filmat, jos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii În realitate știu foarte puțini oameni sau poate nu știe nimeni. Într-un fel, categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În gît. Se Întrebă ce-ar fi făcut tatăl lui. Timpul trecea chinuitor de Încet. Hărmălaia din arest Încetă, se Înteți, se opri și iar porni. Ed bubui din nou În ușă, dar tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal, cînd se ascundea de japonezi sub grămezile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
polițiști: Stensland, Johnny Brownell, Bud White și alți cîțiva, care Își cîștigaseră oricum dreptul la pensie, precum și asupra cîtorva aflați aproape de pensionare: Krugman, Tucker, Heineke, Huff, Disbrow, Doherty - pești bătrîni, buni de aruncat În ghearele Procuraturii dacă febra acuzațiilor se Întețea peste măsură. Un punct de vedere subiectiv, ajustat să se potrivească cu ceea ce văzuseră arestații din celula bețivilor: faptul că bătăușii de polițiști Încercaseră să scape din blocul de detenție și să-i elibereze și restul deținuților. Adevărul suferea cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Un lucru atît de mărunt? Ed ridică raportul și i-l arătă. — Zeci de oameni au lucrat la cazul ăsta. Animalele alea vor fi moarte pînă la Crăciun. Todos, Inez. Absolutamente. Nu e de ajuns? Hohotul ei de rîs se Înteți. — Nu. Zece secunde și apoi adorm. M-au bătut și mi-au tras-o șase ore și au băgat În mine tot felul de lucruri. Nu, nu e de ajuns. Ed se ridică În picioare. — Deci ai fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Andrei Vlădescu era lângă mine și mi-a zis că s-a făcut târziu și ar fi bine să mergem. Nu știu ce oră se făcuse. Afară erau aceeași lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei. Venise s-o privească și să rîdă Împreună cu Duncan. Avea un rîs ușor, fără inflexiuni - un chicotit de om bătrîn. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scării, camerele de la etaj se transformă Într-un infern. Nimeni nu scapă, deși există o scară de urgență care duce de la o ușă de pe palier pînă jos la terasă. Filmoteca domnului Hollinger, aflată Într-o cameră de lîngă biroul său, Întețește vîlvătaia. Toată casa e un furnal și toată lumea din interiorul ei piere În cîteva minute. Am simțit-o pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
multe mici inflamații care zvâcnesc, nervoase. Parcă nu ar fi niște banale coșuri de adolescentă, ci niște vietăți autonome și viclene, care îmi bat în fruntea care mă doare, la fel cum bat în geam stropii de ploaie, care se întețesc și lovesc din ce în ce mai arțăgoși, ca niște talazuri oblice și înverșunate. îmi intră în nări, nechemat, mirosul de mare. îmi întorc privirea asupra foii de caiet studențesc, care mă așteaptă să o umplu cu litere, cu cuvinte. Degetele nerăbdătoare, dornice să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nori încruntați, posomorâți, ba chiar de-a dreptul războinici. Se pregătea o nouă repriză de ploaie. Ar fi trebuit să plece, să nu-l prindă ploaia, încă mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un val mare și fălos se înălță întunecat din mare și, pentru o clipă, Eduard crezu că are în față o stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care evocă parcimonia chiaburilor, trăitori în Goldana, înainte de venirea democrației populare: Vezâcă, mai sunt isploatatori printre noi!... Să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!.. Aprobându-i spusele, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi provocaserăm una din puținile ieșiri memorabile. Respectând rețeta C.a. Profețind anarhismul, izbutiserăm să stârnim un actor care vocifera mai bine ca noi, aproape de sinceritate. Așa că am continuat. Eram În ultimele zile de campanie, așa că, Îmbărbătați de succes, am Întețit atacul epistolar. Umblam pe străzi, căutând locuințele politicienilor. Voiam să punem noi scrisorile În cutia poștală, ne temeam că secretarele ocroteau candidații de epistolele cu adresant necunoscut. Ne chinuiam să fim citiți, ca niște autori care oferă gratuit cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să se gândească la nimic. La un moment dat, o silueta întunecată se profilează în zare. Își dă seama că nu mai este singură și bucuroasă grăbește pasul spre orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asta o modalitate prin care poți uita ceea ce ai făcut. De undeva, lătratul scurt a unei mitraliere alungă cu răutate tăcerea înfășurată deasupra orașului. Fără să riște nici o mișcare în plus, mișcă iute degetele pentru a alunga amorțeala. Ninsoarea se întețește și aproape că nu mai vede nimic în ciuda faptului că analizează zona cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lunetist. În urma lui, soldatul introduce cartuș pe țeavă și iese pe jumătate din adăpost. Nu mai are timp să tragă. Simte o izbitură puternică în cap, ca de ciocan. În fapt, explozia propriului său creier. Tăiat de sudori reci, sublocotenentul întețește ritmul. Știe că următorul este el. Aleargă mai repede decât își imaginase vreodată că poate să o facă. Inima pompează într-un ritm nebunesc, sângele galopează năvalnic prin artere, bate ca o toacă în tâmple, urechi, stomac. Aerul rece răzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cutia de viteză scrâșnește, pinioanele aproape că o iau razna, totuși șoferul, pierdut evident cu firea, nimerește în sfârșit viteza necesară. Camionul redresează, dar se înclină periculos spre dreapta. Răsună alte obscenități, mai puternice și loviturile în tabla caroseriei se întețesc. "Începător" murmură Karl, privind în lungul țevii și alegându-și atent ținta. În virtutea unei vechi obișnuințe, așează ușor degetul pe garda trăgaciului, proptindu-și mai bine patul MG-ului în umăr. Așa poate controla mai eficient reculul puternic al armei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aviația germană care face sporadic zboruri de recunoaștere. Amănunt care-i aduce aminte că nu se vor bucura mult timp de liniște. Foarte curând ofensiva va porni din nou. Semnele se arată deja. Comunicatele între comandamentele rus și român se întețesc, iar rândurile mult rărite ale regimentului sunt completate cu permisionari rechemați în grabă pe front. Unii dintre ei aduc scrisori de acasă. În cercul monoton al existenței din ultimele luni de lupte permanente, e un eveniment foarte rar și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
opteze fie pentru alianța cu Suedia, fie pentru cea cu Danemarca, deoarece problemă Norvegiei făcea imposibilă cooptarea ambelor țări în plănuita să mare alianță antifranceză. Ceea ce nu l-a descurajat, totuși, pe Bernadotte care, în toamna anului 1812, și-a întețit asaltul diplomatic asupra britanicilor pentru a-i convinge că Suedia nu intenționa să incorporeze Norvegia, ci doar să se ajungă la un aranjament politic care să asigure securitatea frontierelor sale apusene. În această formulă, Norvegia avea să rămână "a separate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să încheie mult așteptată alianță ofensiva cu Franța a sporit, după pacea impusă de această din urmă Austriei, la Pressburg, la 26 decembrie 1805, a determinat diplomația engleză să intre în alertă. Pentru a contracara o asemenea perspectiva, și-a întețit intrigile în rândul cercurilor conducătoare otomane, încercând să câștige cât mai mulți aderenți pentru partida antifranceză. Totodată, nu a ezitat să amenințe cu o posibilă intervenție militară directă împotriva Imperiului Otoman, în caz că "sfaturile" englezilor erau ignorate 187. Scoaterea Prusiei din
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
se ține bine și o să cadă? Și o strigai, dar nu mă auzi, fiindcă văzusem că chiar nu se ținea: "Silvia, apucă-te cu mâna de trăsură!"' Mi se părea că nu se mai termină și că goana calului se întețește, îi auzeam clopoțeii de la gât clinchetind și sforăitul lui de încîntare, căci era bine hrănit, gras, deși cam bătrân, însă mișcarea îi plăcea și lui. Uneori se prefăcea că vrea să-i muște pe copii și își pleca lungul lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu se destinse, rămase întoarsă cu spatele și repetă, în șoaptă: "Quel bourdonnement fatal?!", și abia apoi, tresărind cu putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Degetul lui Apone se strânse pe trăgaci. Ceilalți doi se dați înarmați cu aruncătoare de flăcări făcură la fel. Căldura și lumina care umplură sala calcinară peretele odată cu dihania. Coconii și conținutul lor se topiră ca o melasă translucidă. Se întețea un sunet ascuțit, asurzitor, în timp ce incendiau această parte a sălii. Ceea ce nu era carbonizat se lichefia datorită căldurii intense. Peretele se scurgea, adunându-se în băltoace în jurul bocancilor lor, aidoma plasticului topit. Dar duhoarea nu era cea a plasticului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]