1,269 matches
-
antebrațul gol. Nu fugi, și-a zis, nu cumva să fugi! Altul a tras-o de fustă, apoi cineva a ciupit-o de stomac. A luat-o la fugă, stârnind un nor de praf. Zgomotul surd al circulației s-a Întețit și a auzit În spatele ei un strigăt ascuțit de adolescent, dar nu s-a uitat În urmă până ce n-a ajuns la marginea drumului larg, la liniștitoarea cacofonie a circulației. Respira cu greutate: nu-și amintea de când nu mai fusese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici. Ar trebui să dormim. — știu. De-asta ar fi trebuit să rămâi În pat. — N-am putut să dorm. Sunt Îngrijorat. Pentru ziua de mâine. Johan nu i-a răspuns. Adam n-auzea decât briza mării care se cam Întețise și aducea vuietul valurilor de dincolo de dealuri, marea părea dintr-odată aproape, ușor de ajuns. Johan a oftat. — Prostule, i-a zis. Dar nu părea supărat. Hai, nu mai e departe! Pășeau cu greutate pe câmpul accidentat, pietrele le zgâriau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige. Dar Johan era prea departe, vântul se Întețise și și-a dat seama că nu mai avea cum să-l audă. A luat-o la fugă spre mare. A Înțeles dintr odată că Johan nu trebuie să intre În apă. Johan! l-a strigat. A luat-o la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sinagogă de pe Langfuhr a fost prădată, devastată, aproape incendiată de o haită de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
greu să definesc dacă e doar din cauza amintirilor care-mi vin în minte, ofticat la culme că mi-am futut viața și nu înțeleg de ce, sau chiar mi-e rău pe bune. Am transpirat instantaneu și ritmul inimii s-a întețit, nefiresc dat peste cap parcă de niște bătăi mai puternice. Mai răscolesc în cutia cu fotografii, imaginară sau reală, nu m-am hotărât încă dacă să te anunț că ar în față o cutie cu fotografii sau să te las
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le văzuse până acum. Mereu umede, mereu fremătătoare, ca antenele unui fluture. Isabel? Zbaterea se întețește, dar nu, pleoapele nu se deschid. Culoarea ochilor din spatele lor îi rămâne incertă... Albaștri sau verzi? Sau, poate, cenușii? Și din nou îi dezmiardă fruntea, îi atinge delicat brațul stâng, care se ridică din ce în ce mai rar, din nou trimite după doctori
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care, în marea sa bunătate, îi adăpostea sub acoperișul său și pe ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ca niște ciorchini, oamenii șatrei se grupară în locul unde urmau să se ridice corturile. Femeile aleseră dintre bulendre și hârdaie pirostiile, ceaunele și câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele deja pregătite, ca mai apoi să întețească focul. În apa care începuse a sfârâi veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui. I se spusese că se cerea a se face lumină în cazul enunțat și că venise timpul de a se lua o hotărâre. Care hotărâre!? De ce și de unde venea aceasta? se întreba el. După înfățișarea de la Miliție, lucrurile se întețiră. Oamenii legii, deși nu se arătau, prezența lor era simțită ca o umbră ce călca o dată cu fiecare pas al lor, măsurându-le timpul, veghindu-le preocupările. Ca urmare, se preconiza un proces cu avocați, cu martori, un lung șir de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
umbră, însă căldura necruțătoare a soarelui era mereu pe urmele lor. Muncitorii alergau după autobuzele arhipline, suportând în interiorul acestora adevărate băi de aburi; funcționarii își zoreau pașii pentru a ajunge cât mai repede la serviciu, bănuind că vipia se va înteți cu fiecare clipă ce trece. Pretutindeni, lumea era alertată de căldura ce se anunța ca excesivă, de nesuportat, de-a lungul întregii zile. Vânzătorii de răcoritoare, cu tonetele pregătite cu tot dichisul, așezau cu grijă sucuri între calupurile de gheață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apropie de ea, o trase de mână în spatele unui cort, departe de ochii vicleniți ai babelor care, deși scormoneau în spuza unor focuri, peste care tronau ceaune cu fierturi, aveau ochi și la spate. O sărută cu focul ce se întețise în toate zilele ce curseseră de la ultima lor întâlnire și-i spuse: - Voica, vreau să mă însor! - Și cine te oprește? - Cu tine, Voico, cu tine, fato! Vrei? - Eu vreau, dar trebuie să vrea și ai mei... - Ei, asta se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și merge la ușă, și în timp ce o deschide se gândește nu m-am spălat pe dinți, și ușa se trântește singură la loc de parcă ar fi fost suptă de un gigantic curent de aer, și imediat bătăile în ușă se întețesc, și nebuna începe să alerge prin camera hotelului și să caute o ieșire sau o scară de incendiu sau o scăpare, pentru că trebuie să ajungă la omul din lună care bate în ușă foarte tare și nu se mai oprește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
merită și că seara asta a fost com promisă din start. Și gândul bun nu mai insistă. Nu din mândrie. Doar din lipsă acută de argumente solide. Gata. A ajuns. Cosmonautul-hingher oprește motorul și coboară din mașină. Vântul s-a întețit. Se uită la mare. O mare foarte agitată. Pe care nici n-o poate vedea. Doar o aude. Mijește ochii și reușește să vadă crâmpeie de spumă alburie pe crestele valurilor. Iar crestele valu rilor sunt foarte sus. La înălțimea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Învăța să se Întoarcă spre natural, există riscul apariției unei boli mult mai grave decât SIDA sau decât cancerul, În următorii 20-30 de ani. Acestă boală va afecta structura osoasă a omului, dar și sufletul său. De asemenea, se vor Înteți foarte mult anomaliile genetice, deoarece răul, dacă a pătruns În structura sufletului, iar sufletul deja Începe să se rupă de spirit, următorul pas este să-l animalizeze pe om, să-l anihileze și să-l coboare din poziția de două
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
primit scris nimic ierarhic, dar aveți televizoare și cred că ați aflat de ceea ce spune Directiva. - Da, că noi cu mortul în casă, de televizor ne-a ars, strigă la popă din nou Maria. Gerul de afară parcă s-a întețit și mai tare și începuse să cadă ușor fulgi de zăpadă. Ciorile din copacii din fața primăriei croncăneau ca și cum ar fi cântat un cântec funebru ce se adăuga la vociferările celor veniți la mort. Preotul, ieșit în fața casei ca să fie auzit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a doua zi ca să-i facă creștinește slujba răposatului. M-am urcat și eu în mașină și mi-am continuat drumul la socri. Ajuns la ei le-am povestit întâmplarea. Mi-am umplut portbagajul și cum ninsoarea începea să se întețească am plecat imediat trecând din nou prin satul Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va fi înmormântat după datină. Feciorul Ilie s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îmbălsămă aerul și se așeză alături de Bătrân pe o buturugă. Mâncară încet, în tăcere, mestecând îndelung fiecare bob de linte. Apoi Pimen culese din spatele chilioarei izmă sălbatică și o puse să fiarbă într-un urcior de pământ. Acoperi vasul și înteți focul. Când în apă apărură bășici ca ochii de pește, prinse a bolborosi ceva ca o incantație pe care Bătrânul o desluși cu greu. Era un vechi descântec și sihastrul îl recita pentru a marca timpul de fierbere a izmei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei. Doamna Popa împingea. Roxănica încerca cu disperare să primească ultima îmbucătură de halva. Doamna doctor aprinse candela. Un strop de ulei încins o arse și doamna doctor țipă odată cu doamna Popa, cu Roxănica și cu domnul doctor. Focul se înteți în candelă. Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea decât la Mișu. Portretul lui Mișu din MaxiBar se topi în flăcări. Portretul lui Zelea din mâna lui Mișu se topi în flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două ori pe săptămână, când toaca bătea de vecernie, miercurea și vinerea. Apoi vizitele sale se Întețiseră; venea În fiecare zi, nu numai seara, ci și dimineața. Iar la sfârșit apăru și Increatul, pe care străbunicul lui Ippolit, Ilia Holima, ca să se Îmbogățească, Îl cumpărase de la târg, aducându-l cu căruța până acasă Într-un sipet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la fiecare sfârșit de săptămână, bătrâna o trimitea pe Mașa să-i cumpere, odată cu lenjeria intimă, și câte o oglindă nouă. Susținea că cea veche Îi deformează fața și o arunca pe geam. Pe măsură ce trecea timpul, crizele de isterie se Întețeau, bătrâna făcea zob totu-n jur. Ferească Dumnezeu să te fi aflat atunci În preajma ei! Erau apoi momente când nonagenara Bertha uita cum o cheamă și o punea pe Mașa să-i citească toate numele de familie Înscrise În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era su pusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. Și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul. Fă mi-l tu. Eu sunt ofițer activ. Dacă sunteți atât de activ, faceți-vă groapa
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
internat. Până s-a aranjat în rezerva în care era o femeie, au apucat-o durerile. Matei a fost mereu în prejma ei. Se mai ducea în cabinetul său, pe la bolnavi, dar revenea s-o vadă. Când durerile s-au întețit, a fost dusă în sala de nașteri fiind asistată de doctorița ei, o femeie în vârstă, foarte pricepută și tare cumsecade , în care Cecilia avea mare încredere și Matei de asemenea. Ea îi spusese când a controlat-o la ecograf
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se află Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea spiță și până acum. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care sălășluiește În afara dumneavoastră...” De jos, gemetele se Întețiră... Apoi o cămașă de noapte se Înălță, fâlfâind din brațe, de sub scaunul său. Noimann privea Înmărmurit la această apariție. Chiar și ginecologul, Încruntându-și sprâncenele stufoase, privi nedumerit În jur, uitând pentru o clipă de sulul de tifon, acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]