25,460 matches
-
chiar că nu se știe până unde s-ar putea ajunge cu justiția, Cipișor dragă! Ulaa-ulaa Romică și Rozalia s-au luat din mare dragoste. Cu greu au reușit bieții tineri să înfrângă înverșunata opoziție a părinților și să-și întemeieze mult râvnita lor familie de intelectuali din tată în fiu și din mamă în fiică. De fapt, acesta a și fost motivul adevărat al necazurilor întâmpinate pe parcursul desăvârșirii mezalianței lor: mamele și tații își doreau noră-ginere din alte categorii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
v-ați însușit-o? M-am familiarizat cu limba Domniilor Voastre încă din facultate, dar mi-am desăvârșit cunoștințele în domeniu în Alasca unde am prospectat câteva zăcăminte auro-argintifere din apropierea orașului Setca, cu populație majoritar rusească, cea care, de fapt, a întemeiat așezarea și a numit-o cu denumirea principalelor unelte indispensabile profesiei lor pescărești, adică năvod sau plasă, după cum vă este, desigur, cunoscut. Eu am stabilit relații de prietenie cu acești oameni minunați care continuă să pescuiască prin mările nordului american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de mănăstire ar fi cauzată de o decepție. Eu nu eram decepționată; îmi lipseau reperele... Mi-am zis atunci că este moral să intri într-o mănăstire doar din vocație, nu din nevoia de a căuta repere. Nu voiam să întemeiez o alegere pe ceva șubred. Dar gândul în glumă, în serios a revenit. Simplu, vei spune, nimic nou: jocul refulare-defulare. Dar eu vreau o viață de mănăstire în care să trăiesc lângă șevalet. Nu pot altfel și nici nu-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era mamă-sa căreia să-i ceară. Când și-a adunat o sumă frumușică, a plecat cu contract, la muncă, mai întâi în Italia, apoi în Spania. A muncit câțiva ani, câștigând bine, s-a întors în țară, și-a întemeiat mai întâi o crescătorie de porci, după un timp un abator și o mică întreprindere de prelucrare a cărnii. Gelu era alt om. Toate năravurile și le lăsase în urmă. Lucra mult ca să producă mult. Se lăsase de minciuni, de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îl vedeai, puteai să juri imediat că-i proaspăt scos dintr-o cutie. De aceea, ce-i drept, el își făcuse o obișnuință din a se privi în oglindă, și asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vedea. Și totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoși reprezentanți ai sexului său. Iar el cunoștea lucrul acesta bine și primea complimentele fără mândrie de om prost, dar și fără falsă modestie. Nu îi plăceau extremele și, tocmai de aceea, nu se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simplu pe înțelesul lui. Mult mai târziu mi-am dat seama că a avut dreptate. Având în vedere experiența de zi cu zi, am realizat că, prieteniile se divid în primul rând în două categorii de motive pentru care se întemeiază: funcție de categoria socială sau snobism, prima categorie și funcție de interes, a doua categorie. -În prima categorie, a început omul, intră acele persoane care dețin funcții în diferite sectoare ale activității sociale și fiecare se împrietenește cu celălalt gândind că sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încrede în toți Este evident că nu putem avea încredere în toți. În ce mă privește, sunt mereu dispus să ofer, cu o anumită anticipație, încredere persoanelor pe care le întâlnesc. Însă există mereu și persoane care ne dau motive întemeiate de neîncredere. Dincolo de asta, există un gen de indivizi neplăcuți, prezenți și în mediul politic, al culturii și științei, chiar dacă nu sunt totdeauna recunoscuți ca atare. Dar îi trădează parfumul lor "egoist". În cel mai fericit caz cred în ei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îndeosebi în cadrul proiectului pentru o etică mondială". Discursul oficial pe care îl ținusem cu această ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată doar de marile religii universale și de a trasa motivația filozofică a ideii mele, reluând ceea ce deja scrisesem cu treizeci de ani în urmă în cartea mea Există Dumnezeu? Pe acea bază reușisem să includ în programul Proiect pentru o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită sau reușită. Religia, în fine, prin experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători transmise cu timpul poate să întemeieze o patrie și o societate spirituale, o casă comună a încrederii, credinței, certitudinii. Practica religioasă, individuală ca în cazul rugăciunii, sau comunitară precum celebrarea religioasă, poate să întărească eul, să dea siguranță și speranță. Aceasta poate să suscite nu doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și lume, dualismul lui Madhvacharya (secolul XIII), entuziastul adversar al lui Shankara. A fost mai curând doctrina unității diferențiate, cum o dezvoltă Ramanuja (secolul XII), la origine un adept al lui Shankara, și el gânditor mistic, un reformator care a întemeiat numeroase mănăstiri. Fiind creștin, nu cred nici într-o totală asimilare, nici într-o separare între Dumnezeu și lume. Cred mai curând în prezența lui Dumnezeu în lume și a lumii în Dumnezeu. Deci într-un tip de unitate în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să nu ucizi, să nu minți, să nu furi, să nu comiți fapte exagerate sexual. Poate aș fi ajuns să concep ideea unei etici comune chiar și ca budist, care, conform Declarației Parlamentului religiilor mondiale de la Chicago în 1993, se întemeiază tocmai pe aceste patru constante etice. Doar al cincilea precept budist, abținerea de la consumarea oricărui tip de substanță stupefiantă, nu este acceptat de celelalte religii deci și nu poate fi parte integrantă a unei etici mondiale. Pentru a merge și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în cartea omonimă scrisă împreună cu Angela Rinn-Maurer, pastor în Mainz. Dar ce semnifică, specific, spiritualitatea creștină? Este necesară o definiție. Spiritualitatea creștină falsificată "Spiritualitatea", adesea separată de "religiozitate", poate astăzi semnifica multe lucruri. Spiritualitatea creștină nu ar trebui să se întemeieze pe baza impulsurilor și sentimentelor de devoțiune și a manifestărilor religioase de masă, cum se întâmplă astăzi în cazul multor persoane "spirituale", dar mai curând pe baza unei credințe raționale, pe cunoștințe solide și idei fundamentate. Nu aș vrea să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după cum de la-nceput ne-a fost intenția. (Flacăra Sacră, II, 4, 1935, p. 3) Cremațiunea și religia creștină (IV) Problema cremațiunii atât la noi, cât și-n alte țări, a fost tratată totdeauna din punct de vedere subiectiv și nicidecum întemeiată pe logică și argumente. Eu însumi, prin anul 1910, fiind diacon la Capela română din Paris și corespondent al unei vechi gazete țărănești, am publicat, sub titlul de Scrisori din Paris, impresiile căpătate acolo, între cari a fost și aceia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
atât mai puțin canoanele și tradiția, după cum s-a văzut în oarecare măsură și din articolele precedente și după cum se va vedea mai târziu amănunțit. Discuțiile teologice nu trebuie să alunece pe povârnișul fanteziei fiecăruia din noi, ci să fie-ntemeiate măcar pe Scriptură, pe care Biserica creștină o crede "sfântă" și "piatră unghiulară" a tuturor învățăturilor Ei. Oare "sectanții" nu ne numesc pe noi ortodocșii și pe catolici "păgâni" și "idolatri", fiindcă venerăm icoanele. Și poate că ei au mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
bine armonizate. Numai naufragiații credinței și cei ce-și împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată acest respect, iar cultul morților va fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se întemeiază pe această natură a cărei ființă veritabilă este pusă în lumină de știință și se explică în cele din urmă prin ea. "Științele spiritului", sau "științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
caracterul său supra-subiectiv și supra-individual, universalitatea sa. Ceea ce este adevărat din punct de vedere științific este astfel încât poate fi recunoscut de orice spirit (cu condiția ca acesta să aibă competența necesară). Însă obiectivitatea cunoașterii științifice în sensul universalității sale se întemeiază pe obiectivitatea ontologică despre care tocmai am vorbit, pe faptul că ceea ce este adevărat trebuie să poată fi demonstrat, adică în cele din urmă arătat, adus în acea condiție de a fi acolo, în fața noastră în acea condiție a obiectului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cea de-a doua putere este îndoielnică. Puterea de revelare în care viziunea se revelează ei înseși este cunoașterea vieții, adică viața. Puterea de revelare în care viziunea descoperă obiectul său, ceea ce ea vede, este cunoașterea conștiinței, pe care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în mod funciar în faptul că cea de-a doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că cunoașterea sufletului este mai fundamentală și mai sigură decât cunoașterea trupului titlul Meditației fiind " Despre natura cugetului omenesc și despre faptul că acesta este mai lesne cunoscut decât trupul"; 2) că pe această cunoaștere absolut sigură a vieții se întemeiază cunoașterea trupului, adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale, și întemeindu-se în mod tainic în ea, personajele istoriei sfinte, Maica Domnului, arhanghelii, profeții, martirii, sfinții, asceții, în vreme ce evenimentele legate de viața fiecăruia care dau naștere tot atâtor cicluri sunt raportate la niveluri și potrivit unor scări care sunt de fiecare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de abstracțiuni fizico-matematice se întemeiază pe iluzia prealabilă că proprietățile sensibile ale acestei lumi sunt în mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde ființa naturală a acesteia, și aceasta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de moduri de a face, de operațiuni, de procedee din ce în ce mai eficace și sofisticate, a căror dezvoltare nu cunoaște cu toate acestea alte stimulări și alte legi în afara ei înseși, producându-se astfel ca o autodezvoltare. Autodezvoltarea unei rețele de procese întemeiate pe cunoașterea teoretică a științei dar lăsate de capul lor, acționând de la sine și pentru sine, reacționând prin urmare asupra cunoașterii, suscitând-o și provocând-o, ca adevărată cauză a sa în ultimă instanță, în loc să se lase determinate de ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare dată în parte nu schimbă nimic, încă o dată, din realitatea sa. Ci, mai curând, această neglijare ar trebui să determine o reflecție asupra statutului unei astfel de experiențe și asupra motivelor pentru care, chiar și atunci când pe ea se întemeiază întreg edificiul științific, ea nu este niciodată luată în considerare. De fapt, lucrurile stau așa pentru că, negăsindu-se niciodată în prim-planul de lumină în care știința și conștiința în general își află obiectele, ea nu se înfățișează niciodată ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca atare). Și un adevăr: adevărul acestei ființe, adică faptul că ea se află acolo în față, că ea se arată. Căci, oricât de critică ar fi această știință cu privire la aparență, cum era de altfel și filozofia clasică, ea se întemeiază la urma urmelor pe această aparență. Doar că se dovedește că această aparență nu mai este aparența sensibilă, ci cea a ființei geometrice sau matematice care i-a fost substituită, care aparență nu este mai puțin reală, ca aparență într-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
într-o tonalitate și o prelungește ca pe o modalitate a devenirii sale, ca pe acel moment în care suferința blocată în ea însăși nu mai vrea, ca suferință, să fie ceea ce este, atunci trebuie să spunem: știința care se întemeiază pe această Idee se întemeiază pe un patos, este ea însăși patos și ca atare va putea și va trebui ea înțeleasă în cele din urmă. Ființa patetică a științei este complexă, iar analiza sa, dacă se vrea exhaustivă, se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]