3,412 matches
-
înseamnă că nu există alte modalități de atribuire a statutului etc. Acestor două mituri, cum le numește Cohen, ale simplității respectiv egalitarismului comunităților, le adaugă mitul inevitabilei conformități, pe care îl demontează de asemenea. Aglomerarea dovezilor etnografice ar arăta lipsa întemeierii multor teze (teorii) mai vechi despre comunitate (mituri). Pentru Charlote Waterlow, disoluția comunității, cel puțin în variantele tradiționale, este puternic legată de modificările în plan axiologic. În timpurile medievale societatea era condusă de cutumă, menținută în special de sancțiunea socială
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sovietismul în Rusia și românismul la noi. Dar orice încercare de asimilare cu rasismul, antisemitismul sau fascismul era considerată etichetare facilă. Deși dintre cele patru doar românismul nu era privit ca o dictatură, și celelalte ar fi avut o anumită întemeiere prin prisma menirii pe care căutau să o actualizeze în mod conștient. Credința lui Motru, derivată logic din însuși principiul răspunsului cultural specific unui anumit spațiu, era că bolșevismul, hitlerismul, fascismul, nu sunt marfă de export. Proiectul avea lacune sensibile
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
o alianță puternică și responsabilă, care să ducă la o mai corectă așezare a României în lumea de azi. Obiectivele politice ale Alianței PNL-PD Alianța PNL-PD se bazează pe onoare și responsabilitate Aceasta înseamnă îndeplinirea promisiunilor electorale, respectarea înțelegerilor politice, întemeierea deciziilor politice pe competență și performanță, justa ordonare a priorităților, precum și situarea în adevăr și realitate. Alianța PNL-PD afirmă hotărârea sa pentru toleranță zero față de corupție Pentru noi, politică fără morală nu există. Din suferințele și răbdarea lor, românii nu
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
cel care se află în frunte, pe cel care "exportă" forțele de producție. De data aceasta, în frunte s-a aflat America și ea a fost avantajată. În al doilea rând, regulile de funcționare ale globalizării, ca și ideologia de întemeiere, sunt dezvoltate tot de către cei puternici, pentru a corespunde cu interesele lor. În aceste sens se poate spune că globalizarea înseamnă "americanizare". Dacă cele mai dezvoltate state ale lumii ar fi fost Germania sau Japonia, am fi putut vorbi despre
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
ar fi fost Germania sau Japonia, am fi putut vorbi despre "germanizare" sau "japonizare". În orice caz, atunci când vorbim despre globalizare, chiar când parcurgem literatura de profil, trebuie să facem distincția între cele două componente, cea obiectivă și cea de întemeiere, cea interesată, fără de care nu putem dobândi o imagine clară despre ceea ce are loc astăzi în lume. 3. Răspunsul comunităților "cucerite" de globalizare Există o legătură mult mai importantă decât suntem dispuși să recunoaștem la o primă privire între globalizare
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
concordant cu întreaga filozofie a evoluției americane, în care inițiativa privată reprezintă fundamentul prosperității generale. Accentuarea rolului inițiativei private ni se pare explicabilă. Ar fi nepotrivit să se dezvolte o întreagă retorică în contra acestei tendințe. O mare orientare politică are întemeieri economice, sociale, dar are și motivații psihologice pe care le trecem adesea cu vederea. Ca de atâtea ori în viața persoanelor sau comunităților, eroarea provine din exces și exagerare. Nu stimularea și chiar supradimensionarea inițiativei private este imputabilă, ci absolutizarea
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
eliminat prejudecata ideologică și s-a angajat într-un proces ghidat de comandamente practice. Atenția s-a concentrat nu pe proclamarea unor obiective, ci pe crearea unor mecanisme, pe modelarea unor atitudini noi, emancipate de prejudecată, atașate de adevărul faptelor. Întemeierea adevărului doar pe fapte a fost crezul real al acestei perioade. Nu au primat dogmele ideologice, ci abordarea prin încercare și eroare.262 Totul a îmbrăcat o formă graduală, nici o structură nu a fost desființată până când o alta, organizată pe
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
educației războinice (Legile, 804d-805b) c) Conținuturile didactice (I) (Legile, 809b-809d) d) Conținuturile didactice (II) (Legile, 809e-810c) e) Educația literară (Legile, 810e-811b) 27. Formele de guvernare și ierarhia lor (Legile, 709d-711a) 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile, 738b-738d) 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (Legile, 737c-738b) b) Comunitatea bunurilor (Legile, 739a-40c) c) Legile proprietății (Legile, 740a-740c) (Legile, 741b-741c) d) Interdicția posesiei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
luat noi seamă, - zise Adeimantos - dar tu să nu faci altminterea! O cetate se naște, - am zis eu - după câte cred, deoarece fiecare dintre noi nu este autonom, ci duce lipsă de multe. Ori crezi că există altă pricină pentru întemeierea unei cetăți? Deloc alta - zise el. Astfel, fiecare îl acceptă pe un al doilea, avându-l în vedere pe un al treilea și având nevoie de al patrulea, iar strângându-se mulți într-un singur loc spre a fi părtași
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și acolo schimbările se petrec cu cea mai mare ușurință și repeziciune. 28. Guvernarea perfectă: mitul epocii lui Cronos (Legile, 713b-714b) Înaintea cetăților a căror formare am descris-o deja, se spune că a existat, pe vremea lui Cronos, o întemeiere, o guvernare foarte fericită, a cărei imitație este cetatea cea mai bine condusă dintre cele de-acum. ș...ț Tradiția ne-a transmis cât de fericită era viața celor de-atunci, cum aveau de toate din belșug și de la sine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neputând deloc să le reziste și, stăpânit de boala fără sfârșit și fără saț a viciilor, va conduce o cetate sau pe vreun particular călcând în picioare legile, ș...ț, atunci nu există mijloc de salvare șpentru acel statț. 39. Întemeierea sacrală a statului (Legile,738b-738d) Fie că se întemeiază o cetate nouă, fie că se reformează una veche care a decăzut, nici un om cu minte nu trebuie ca, privitor la zeii și templele care trebuie înălțate pentru ei în oraș
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
persoanei respective să le rămână ascunsă tuturor, dar mai cu seamă celui respins. Acest consiliu trebuie să se întrunească dimineața de cu noapte, când toți au răgaz de la treburile private sau publice. (962b-963a) ATENIANUL: Iar acum, dacă este sortit ca întemeierea țării să fie desăvârșită, trebuie, după cât se pare, să existe în cadrul ei o parte constitutivă care să cunoască în primul rând lucrul despre care am vorbit, anume care este scopul politic urmărit de noi, și în al doilea rând în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât și, în final, de stadiile similare ale alterării și decăderii deopotrivă ale sufletului bun, respectiv ale Cetății perfecte. Toate aceste echivalențe, similitudini și analogii sunt urmărite în chip paralel și sistematic în tot cuprinsul dialogului, iar locul esențial de întemeiere al analogiei suflet-Cetate este 368e-369a. Acolo, Platon compară sufletul individual cu un text scris cu litere de dimensiuni mici, în vreme ce Cetatea este asemuită cu un text identic cu primul, scris cu „aceleași litere, dar mai mari și pe un fond
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
bogați sunt de obicei puțini. Numai că aici este vorba de a stabili criteriul prin care se disting două concepte în esența lor, și de a întrebuința acest criteriu într-un procedeu logic care se numește clasificare, procedeu a cărui întemeiere nu poate să ia în considerare ceea ce se întâmplă „în cele mai multe cazuri”. Și atunci, o a doua aporie: este logic posibil să ne reprezentăm o țară în care cei puțini și săraci sunt conduși de cei mulți și bogați, ori
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la adevăr, și astfel gândirea are garanția că enunță ceea ce este, întemeiată în propria definiție. În cealaltă, falsul poate fi enunțat, „nivelul” conștiinței l-a realizat, dar a pierdut spontaneitatea unui contact nemijlocit și intuitiv cu realul și, implicit, garanția întemeierii absolute a tot ceea ce cunoaște. Relevând incompletitudinea fundamentală a celor două modele, putem înțelege de ce, în textele maturității, Platon propune sinteza lor. Această „cădere” în odiseic care pare să opună, astfel, condiția umană unei condiții a personajului mantic inspirat de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care l-am schițat în viziunea Republicii, să îl urmărim într-un dialog unde cercetarea filosofică primește nume proprii, dincolo de simboluri sau de alegoria mitului și a personajelor literare. Este binecunoscut faptul că în dialogul Sofistul Platon reușește o admirabilă întemeiere a negației, pentru a putea delimita figura filosofului de cea a sofistului. Și de această dată, distribuția adevărului și manierele diverse în care cei doi îl stăpânesc constituie deosebirea lor. Sofistul, analogic retorului preocupat de domeniul verosimilului, pretinde o stăpânire
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
construcției politice: „Haide, deci, am spus eu, să întemeiem cu mintea, de la început, o cetate - tù lo/gw| e)x a)rch=j poiw=men po/lin”. Expresia tù lo/gw| se opune riguros unei expresii aristotelice din Politica, unde întemeierea unei cetăți are loc întotdeauna e)x u(poqese/wj, adică pornind de la niște condiții date în mod real, ceea ce conduce implicit la o pluralitate a constituțiilor optime. În schimb, prima relație, cea dintre filosof și supușii săi, primește numele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și poate despre Cetatea Ideală. S-a vorbit mai puțin despre felul în care Platon înțelegea să facă filozofie și politică dincolo de ireverențele destinului. Pare să conteze prea puțin pentru contemporani faptul că „și după întoarcerea sa în Atena și întemeierea Academiei, el (n.n. - Platon) a continuat, alături de unii dintre elevii săi, să ia parte activă și în cele din urmă fatidică la conspirațiile și revoluțiile din care era țesută viața politică siracuzană”. Suntem, fără excepție, gata să admitem din rațiuni
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Papacostea. Cf. ibidem, 210e-212b. Cf. Yvon Brès, op.cit., p. 268. Foarte reușită analiza lui Brès, și țin să spun că, personal, nu am marșat pe diferența psihanalitică pe care, în fond, lucrarea ca atare, a lui Brès, este construită. O întemeiere metafizică însă nu lipsește analizei lui Brès. Aș spune, chiar, dimpotrivă. Amintesc, ca pe o lectură tot în cheie psihanalitică, două lucrări: S. Freud, Dincolo de principiul plăcerii, Ed. Jurnalul Literar, București, 1992, și Paul-Laurent Assoun, Freud, filosofia și filosofii, Ed.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
faci aprecieri despre comportarea propriilor copii ori despre propria-ți competență profesională. Judecata adevărată, temelia cunoașterii, este cea fundamentată rațional, care se întemeiază pe argumente faptice ori pe raționamente deductive. Cultivarea obiectivității este un alt scop educațional. Să creăm obișnuința întemeierii raționale atât a judecăților constatative, cât și a celor cu intenție critică. Obiectivitatea este importantă nu doar în știință, ci și în viața obișnuită Ă ea duce la asigurarea progresului, cât și la evitarea conflictelor, atât în domeniul profesional, cât
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
între cunoaștere și creativitate. În loc să sfărâme ce e vechi pentru a crea noul, gândirea creativă se clădește pe cunoaștere (Bailin, 1988; Gruber, 1981; Hayes, 1989; Kulkarni și Simon, 1988; Weisberg, 1986, 1988, 1993, 1995b). Această abordare poate fi numită teoria „întemeierii”. Scopul capitolului de față este analizarea acestor abordări contradictorii ale relației dintre creativitate și cunoaștere. Capitolul începe cu un rezumat al concepției conform căreia rolul cunoașterii în creativitate implică tensiune, făcând o scurtă trecere în revistă a lucrărilor ce susțin
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
academii” a fost susținută de cei mai de seamă cărturari ai vremii, între care Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Maiorescu, Iordache Golescu, Timotei Cipariu, Gheorghe Asachi, George Barițiu ș.a. Așa, de pildă, în prefața la Gramatica românească din 1828, Ion Heliade-Rădulescu propunea întemeierea unei „Academii de câțiva bărbați, a căror treabă să fie numai literatura românească, cari cu vremea vor pune în regulă și vor desăvârși limba prin facerea unui dicsioner”; la rândul său, Ioan Maiorescu milita în 1860 pentru înființarea „unei societăți
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
reforme care au urmat actului de la 24 ianuarie 1859 au creat condiții optime și pentru punerea în practică a dezideratului înființării unei academii, asemeni celor existente deja în Europa. În 1860, G. Sion a întocmit un proiect de statut pentru întemeierea unei „academii române, formată din 15 membri, aleși din toți românii, fără distincțiune de provincie sau de protecțiune”, dar „cu oarecari titlu literariu cunoscut”, având „în preocupări probleme de limbă, acordarea de premii și ordonarea documentelor istorice”. La rândul său
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
În acea perioadă existau unele contacte politice între comunități, dar ele nu pot fi caracterizate ca fiind relații internaționale propriu-zise, viața politică concentrându-se în mare măsură în jurul unor comunități restrânse. O a doua etapă se distinge prin apariția sau întemeierea unui sistem de state, caracterizat de existența unor contacte suficiente între două sau mai multe state și a unui impact suficient al fiecăruia asupra deciziilor celuilalt (celorlalte), astfel încât toate să se comporte, cel puțin într-o anumită măsură, ca părți
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
etapă anistorică, originară, imaginată de teoreticieni politici clasici precum Hobbes, Locke, Rousseau, oamenii își erau reciproc dușmani în lupta pentru resurse și supraviețuire, fiindu-și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a societăților democratice și liberale de astăzi și, sub forme diferite, a teoriilor relațiilor internaționale. Așa cum subliniază însă multe autoare feministe, este o analogie artificială, distorsionată, dintre existența și coabitarea ființelor umane, fie și într-o etapă istorică primitivă, și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]