1,754 matches
-
imediata apropiere a Panteonului Portugaliei, amenajat în biserica Santa Engrácia - nu mai poate fi văzut mormântul lui Carol al II-lea, pentru că a fost adus acum câțiva ani în țară și reînhumat la Curtea de Argeș. în cavoul dinastiei de Bragança - amintind întrucâtva de mormântul regilor Spaniei de la Escorial - pot fi văzute sarcofage cu inscripțiile numelor străbunicilor monarhului român, Fernando al II-lea de Saxa-Coburg-Gotha și Maria a II-a da Gloria. De curând, Portugalia a fost prezentă în conștiința culturală românească cu
Lisabona și Scarlat Lambrino by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7739_a_9064]
-
orașul cu realizări frumoase“. Trebuie schimbată mentalitatea România ar putea deveni o producătoare de trandafiri, dar nu de azi pe mâine, consideră dl Wagner. Concurența din străinătate este mare. Se aduc trandafiri până și din America de Sud! Pentru a se schimba întrucâtva situația, ar trebui să existe investitori, să fie schimbată structura de soiuri cu unele mai moderne (probleme licențelor străine!) și să fie eliminată mafia din piețe. Rezolvarea culturii trandafirilor în spații protejate este mai grea deoarece costurile de încălzire sunt
Agenda2003-49-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281791_a_283120]
-
numai un dezamăgit nu. Probabil că nu se purta, și nu se cădea, într-un portret postum cu citate din Lenin. Însă crezul lui Voronca, și al lor, stă între rînduri: "niciodată mijlocia". Iar fericirea, lucru știut, e comună și, întrucîtva, banală. O utopie dulceagă, și greu de suportat, se anunță în locul deznădejdii, care i-a îngăduit literaturii să facă istorie. Dacă - deși dau unei asemenea posibilități slabe, totuși, șanse - intențiile lui Voronca nu sînt ironice, atunci ele sînt blamabile. Însă
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente." (pp. 27-28) Monolog: Frustrarea și revolta prometeică în fața „gestului" Marelui Anonim, ca atitudine umană întrucâtva firească, nu provine dintr-o mare neînțelegere, din ignoranță și din așezarea neadecvată în fața misterului? Altfel spus, nu este oare dreptatea noastră doar dreptate a părții, a fragmentului și astfel implicit „nedreptate"? De fapt, nu ni se refuză ceva, ci
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
pe plac cu multă întîrziere lui Cornel Burtică, în plină convertire, el, la o literatură pe care înainte o dirija de la CC al PCR, Marin Mincu, exilat de la Torino la București ca Ovidiu de la Roma la Tomis, deși pentru pricini întrucîtva diferite, Livius Ciocârlie, nehotărît între Don Quijote și Sancho Panza, între Timișoara și București, între critică și proză, Ion Manolescu și Paul Cernat, în căutarea comunismului pierdut, ca și Fănuș Neagu, cu deosebirea că numai ultimului i se poate aplica vorba
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
îndurerat în momentul renunțării tale la catedră considerând că romanșii au pierdut forța lor cea mai importantă. I.C.: Înțeleg reacția lui Gion Deplazes, problema e că noi suntem puțini la număr și forțele noastre sunt limitate. Pe urmă, a avut întrucâtva dreptate, căci s-a pus problema organizatorică a oportunității de a mai menține catedra. Deși în momentul în care eu am renunțat aveam deja un înlocuitor cu pregătire corespunzătoare în domeniu, poate s-a crezut în ierarhia administrativă că o
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
în România, unde a invatat românește și a absolvit liceul și facultatea, debutînd ca scriitor. Din studenție își aducea acum aminte de profesorul Mihail Dragomirescu, cel care "pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care era întrucîtva o căutare a absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
a absolvit liceul și facultatea, debutînd ca scriitor. Din studenție își aducea acum aminte de profesorul Mihail Dragomirescu, cel care "pretindea să măsoare exact, cantitativ, calitatea specifică, valoarea fiecărei opere, întreprindere care era întrucîtva o căutare a absolutului, care era întrucîtva și primară. Spunea că existau opere de virtuozitate, de talent și de geniu. Pe toate acestea voia să le cîntărească. Era o tentativă foarte interesantă, si acum, cînd mă gîndesc la ea, găsesc că ar trebui reluată, tocmai fiindcă este
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
de poezie de la noi. și numai pentru el. Fiindcă, pentru cine a ascultat ori măcar a citit versurile unor trupe ca The Doors, Pink Floyd (și câte altele, oare?) ceea ce descoperă în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut sună întrucâtva familiar. Un univers bizar, psihedelic, cu metafore încă nenăscute, cu un întuneric care-i este pe măsură. Și cu reușite punctuale demne de admirație. Titlul e memorabil, iar multe dintre poeme fac totul ca să nu-l dezmintă: "e foarte bine
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
pe care au abandonat-o pe parcurs ca pe un lest, în favoarea poncifului frumos rotunjit, cîntător, înșelător, vetust. Probabil că și corul de osanale critice ce se adresau uneori mai mult funcțiilor, șarmului personal, relațiilor, nu creatorului propriu-zis să fie întrucîtva responsabile de această situație. Oricum, poetul n-are nici o scuză, intuiția ar fi trebuit să-l avertizeze, iar cultura estetică să-i dea reperele necesare". De unde rezultă "metoda" de-a realcătui selectiv opera compozită, prin eșantioane, de-a scoate în
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
afectivă, fără acel spațiu de reflecție, de visare, de emoție. Filmele despre film, filmele care chestionează chiar substanța cinematografiei, care își pun întrebări, care survolează această lume aparte m-au interesat întotdeauna, și dacă filmul lui Hazanavicius m-a dezamăgit întrucâtva este din cauza faptului că nu am reușit să găsesc în el acest gen de emoție, de reflecție, de meditație pe tema magiei cinematografului în general și a filmului mut în particular. Am găsit, în schimb, un film bine făcut care
Nostalgie și retro-popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4843_a_6168]
-
vrea și ce-i place. Să ia, eventual, drept bune și adevărate spusele despre unul sau altul ale pătimașului autor al Groapei. Și, măcar de ne-ar fi descoperit, aceste notații intime, un Eugen Barbu necunoscut, mai altfel, fie și întrucâtva, decât acela pe care toată lumea îl cunoaște. Nici vorbă de așa ceva. îl aflăm acolo, din păcate, pe același Eugen Barbu, știut și răsștiut, adică ranchiunos, poltron, ahtiat după bârfe, grobian și antisemit. Oarecum insolită totuși, deși nu chiar neașteptată, este
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul tot mai sufocant al personalității dictatoriale ș.a.m.d., "probleme" care circumscriau viața obștii românești? Oricât ne-am întreba, pentru a relaxa întrucîtva discuția, în ce grad autorul Desfășurării a crezut în forul său intim în "învățătura" comunistă și-n utopia propulsată de aceasta, nefiind imposibil a-și fi mimat de la un punct adeziunea, în ce grad a acceptat compromisurile constante și întinse
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
cauză era „vioara întîi”, și instanța Europei libere, o nobilă „complicitate”, în ciuda deosebirilor de nuanță, în comunitatea unor replici la nenumăratele imposturi și turpitudini ale perioadei ceaușiste, cu o evoluție tot mai sumbră. Circumstanța că, azi, N. Manolescu se vrea întrucîtva mai detașat de „polul” reprezentat de Europa liberă, apăsînd pe pedala „mediatorului”, ce are în vedere recuperări, concilieri, echilibrări, spre a atenua unele dramatice rupturi și surpări, nu schimbă esența situației. Autorul Istoriei critice a literaturii române rămîne pe același
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
minunate în unele teme ale concertului, dar i se pare forma nu destul de în stil de concert. Drăgoi și-a creat pentru acest concert un nou stil și o nouă formă de concert, nu cea obișnuită, de care se îndepărtează întrucâtva. Îl trec o dată și cu Cella Delavrancea care îmi declară categorică că numai eu pot să-i înving dificultățile și sunt în stare să-l stăpânesc pe deplin. Mulți tineri pianiști, cărora le cânt concertul într-un cerc restrâns la
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
victorie pentru că nu ești în stare de ea e una, iar a nu face scop din victorie, ci din jocul însuși, deși ai putea s-o obții, cu totul altceva. E de esență aristocratică, însă e și incertă. Situația seamănă întrucâtva cu aceea din romanul Martereau a lui Nathalie Sarraute (victima desuetudinii firești în care a intrat de mult Noul Roman; cât despre juriul Premiului Nobel, dacă tot a ținut să onoreze acest tip de roman după ce decedase, ar fi trebuit
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
Simona Vasilache Parafrazez, întrucâtva, ideea unei poezii din volumul de debut al lui Mircea Ivănescu, Versuri , Editura pentru Literatură, București, 1968. Despre fuga cu amintirile și despre adevărul lor, din când în când. O poezie cu o epică discretă, doar atât cât propriile simțiri
Amintire și adevăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5366_a_6691]
-
într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
să consimtă de a Vă considera, alături de poporul bănățean, principal ctitor al acestei sfinte catedrale”. Diplomație deasupra abisului Cu toată diplomația și iscusința sa de a convinge, n-a reușit să evite colectivizarea forțată, nici cel puțin s-o „îndulcească” întrucâtva, să-i determine pe potentații zilei să renunțe la exproprierile masive, în timp ce țările vecine, căzute și ele pradă comunismului, n-o făcuseră la aceeași dimensiune. Cu toate acestea, premierului care n-a fost niciodată membru de partid comunist, ba chiar
Agenda2005-40-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284278_a_285607]
-
s-o închidă în cutie. Apoi iese cu ea în balcon și-i dă drumul. Nepotul meu are doar zece ani. Rămân fără replică. Și, încet-încet, înțeleg că toleranța, pe care am descoperit-o cu adevărat și-am învă- țat-o, întrucâtva, aici, în Nordul Europei, nu poate fi despărțită de libertate. Libertatea tuturor. Chiar și a viespilor. Dar... De ce n-a rămas cruzimea doar un joc, nevinovat în fond, al copilăriei? De ce n-a devenit toleranța acea lex universalis visată de
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4386_a_5711]
-
ar citi ca un multiculturalism avant la lettre. În adaosurile grafice la structuri care le acceptă, în contorsiunile lor cîteodată aluzive, Bogdan Lascăr nu se revendică de la vreun crez de politică manifestă. Ecou la ritmul și rima evenimentelor, ele sunt întrucîtva, întro țară din Est, încercată de totalitarism, unde ne-au dat apoi tîrcoale iluzii numeroase, crescînd dintr-o revoluție controversată. Frîngeri și dezorientări morale, ce s-au produs în situații vehement răsturnate, suspinul legitim după o normalitate nostalgic întrevăzută, - n-
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
asta, el scrie atît romane foarte simple, ca Platforma, dar și unele mult mai inovatoare, ca Extinderea domeniului luptei, Particulele etc. El a reușit să se facă cunoscut ca un autor „concertant”, după care a scris o literatură deconcertantă, educîndu-și întrucîtva cititorii. O ultimă întrebare acum. În cartea dumneavoastră, poezia nu ocupă prea mult loc. În România, însă - și încă - poezia e un gen prizat, iar cel mai important scriitor român în viață, Mircea Cărtărescu, este în primul rînd poet. Ce
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
întîia a poetului: „El începe cu sine și sfîrșește cu sine./ Nu-l vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna întrucîtva/cu sfera,/ care are cel mai mult trup/ învelit cu cea mai strîmtă piele/ cu putință.” Versurile au ceva din enunțul unei teoreme. Urmează demonstrația și, la sfîrșit, concluzia eliptică. Această construcție logică, rațională conține însă inserții neașteptate, descinderi în
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
cînd unul își intră atît de bine în rol încît începe să lichideze temeinic răufăcători, iar Jon Avnet își păstrează efectul surpriză pentru final după ce ne conduce încă de la început pe o pistă falsă. Însă nu trucurile fac filmul interesant, întrucîtva ele sunt previzibile ca și scamatoriile simple ale iluzioniștilor cu moneda care-ți dispare în fața ochilor pentru a fi extrasă de după ureche. Interesantă este relația dintre personaje, Al Pacino mizînd pe figura lui obosit-sceptică din Insomnia (2002) al lui Christopher
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]