2,580 matches
-
și generică, ci o structură anume, imprevizibilă și complexă, cu o anumită combinație de soluri, organizare socială, cultură administrativă, condiții meteorologice, constrângeri politice, mașini, drumuri, calificări și obiceiuri ale angajaților. După cum vom vedea, ea semăna cu Brasília, În sensul că Întruchipa același gen de eșec, tipic proiectelor extrem-moderniste ce consideră cunoștințele, practica și contextul de la nivel local neimportante sau, În cel mai bun caz, un rău ce trebuie evitat. Colectivizarea În Rusia sovietică „ Nu avem de-a face cu un mecanism
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
altă parte. Cred că se poate spune și ceva mai general cu privire la „afinitatea electivă” dintre modernismul extrem autoritar și anumite structuri instituționale. Ceea ce urmează este Într-o stare destul de incipientă, dar ne va servi drept punct de plecare. Ideologia extrem-modernistă Întruchipează o preferință doctrinală pentru anumite orânduiri sociale. Statele extrem-moderniste autoritare, pe de altă parte, merg mai departe. Ele Încearcă - și adesea reușesc - să impună și populației acele preferințe. Majoritatea acestora pot fi deduse din criteriile de lizibilitate, apropriere și centralizare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
promotorii modernismului În planificarea agricolă au moștenit o serie de ipoteze neverificate cu privire la selecționarea culturilor și la pregătirea terenului, ipoteze care au dat rezultate proaste atunci când au fost aplicate În contexte diferite. În al doilea rând, ținând cont de competența Întruchipată de planificarea agricolă modernistă, proiectele concrete au fost Întotdeauna Înclinate să Întărească puterea și statutul funcționarilor oficiali și organelor de stat pe care aceștia le controlau. Cel de-al treilea element acționează, În schimb, la un nivel mai profund: tocmai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în plină lumină. Vocația universalității, ca sete de cunoaștere și de creație, îi este caracteristică. O imensă nerăbdare și o indicibilă voluptate a cuprinderii întregului nasc proiecte grandioase, gesturi intelectuale îndrăznețe, primejduite însă de imposibilitatea estimării lucide a puterilor. H. întruchipează, prin participare firească, genetică, un tip de creator romantic care încearcă mereu să ridice un „edificiu”, gândit „pe o scară colosală”, cum îi plăcea să-și autodefinească temeritățile. Spirit vizionar și om de studiu aplicat, el caută pretutindeni elementul generator
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
diplomația Uniunii Sovietice. Astfel, Lenin, trimițându-și ministrul de externe, pe Cicerin, la Conferința de la Geneva din 1922, s-a desp)rțit de el dându-i urm)torul avertisment: ,,Evit) cuvintele mari” (citat în Moore 1950, p. 204). Cicerin, care întruchipa mai degrab) diplomatul de mod) veche îmbr)cât elegant, decat revoluționarul simplu echipat, trebuia s) se abțin) de la o retoric) provocatoare, de dragul obținerii unor înțelegeri. El a dus la bun sfârșit aceste recomand)ri, atunci când a fost vorba de cealalt
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cunoașterea și de instrumentele care s)-i permit) exercitarea controlului economic la fel de deplin atât înainte de Primul R)zboi Mondial, cât și dup) el. Pentru aceste motive, printre altele, sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea întruchipau, în formularea lui Așa Briggs, ,,la belle époque a interdependentei” (1968, p. 47). Capitalul și forță de munc) se deplasau liber, bunurile într-o mai mic) m)sur), toate circulând la proporții care se dovedesc enorme, dac) sunt raportate la
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
cel mai înalt grad popoarele, grație modului în care sunt administrate afacerile interne. Statele Unite și Uniunea Sovietic) nu pot. Nu este vorba de faptul c) s-ar întreține speranța utopic), dup) care toți viitorii conduc)tori americani și ruși vor întruchipa în propriile persoane un set complicat de virtuți aproape de perfecțiune, ci mai degrab) de faptul c) presiunile unei lumi bipolare le încurajeaz) cu putere s) acționeze pe plan internațional în moduri mai bune decât cele la care ne-am putea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
necorcită, / Și-n ceri Hristos le cruță viața fericită“. Tema elitelor în spațiul românesc comportă unele dificultăți de abordare, întrucât nu se poate vorbi de o diferențiere clară a acestora. Vorbim de o elită politică la nivelul aparatului de stat, întruchipat de domn și de sfetnicii săi, dar, în multe situații, această categorie cuprinde și componenți ai celei intelectuale, în cadrul căreia aflăm mai mult o cărturărime reprezentată de simpli dieci, de boieri sau prelați mai instruiți cu o anumită evoluție intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mod de viață, țăranii erau excepțional de greu de organizat din punct de vedere politic. Experiența perioadei interbelice a demonstrat apoi că filozofia țărănistă era nesigură și ambiguă nu numai în scopuri, ci, mai cu seamă, în aplicarea practică. Virtuțile întruchipate de țărani - calitățile primare, rădăcinile adânc înfipte în pământ și altele - toate acestea reprezentau elemente care nu mai caracterizau societatea modernă a veacului XX. Întrucât țăranul era definit în asemenea termeni, el nu putea să ofere nici o soluție marii varietăți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
spirit închis, de „gașcă”, adus revistei, care - afirmă Vintilă Horia - exprimă tendințele noii generații de a se implica mai adânc în procesul de ridicare a României moderne prin cultură, pornind de la principiul „Prin noi înșine!” și de la dorința de a întruchipa „elanul către frumos al întregii Românii tinere”. Treptat, publicația ia o tot mai accentuată tentă prolegionară. Publică poezie scriitori din generația tânără: Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Vintilă Horia, Simion Stolnicu, Ion Șiugariu, Ion Frunzetti, Radu Stanca, Ovid Caledoniu, Mihai Beniuc
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
el, amânarea ulterioară a botezului, dat fiind că deja urmase fără mare entuziasm învățătura creștină a mamei atâta vreme cât trăise lângă ea: creștinismul nu se potrivea foarte bine cu idealul filosofic și cu profesiunea de retor pe care Augustin le vedea întruchipate în Cicero; totodată, nu era în măsură să înțeleagă profunda semnificație a Bibliei, atât de săracă (gândea el) din punct de vedere literar. Este o atitudine similară cu aceea a intelectualilor păgâni care ne face să ne amintim faimosul episod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a secolului, Venantius Fortunatus, provenea din Italia unde, la Ravenna, avusese parte de o îngrijită educație literară. 1. Avitus de Vienne Continuarea tradiției literare în cultura creștină, fără apariția niciunei întreruperi în timpul trecerii de la societatea romană la regatele romano-barbare, este întruchipată cel mai bine de Alcimus Ecdicius Avitus, care a știut să îmbine activitatea practică de episcop al importantului oraș Vienne cu grija pentru o poezie rafinată și de bun nivel artistic. Însă, din multe puncte de vedere, Avitus era încă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
locuiesc./ Acum când toate le-a răsturnat Mama burzuluindu-se,/ S-au dat peste cap Marile Forme./ Citește prima Expresie logo-astrală. Interpreteaz-o!/ Inepuizabile, de necuprins c-o viață de om sunt Numele - / Aceluia din care purced și pe care-l întruchipez./ Nici o viață de om nu-i poate cuprinde Cuvintele-n care să poată fi exprimat./ Cercetăm și întreprindem de la AU până la ZAU; de la Alfa pân-la Omega.” Dacia Feniks este o fabulă (alegorie) și o fabulație despre logosul întemeietor. Cenușile (1980
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
fi dor, noroc, sărbătoare sau, în clipa (ipotetică) a realizării, stea: „Ni s-ar stinge-atunci necazul / Ce de mult ne petrecea; / Între stelele de pază / Am avea și noi o stea” (La groapa lui Laie). Un simbol al speranței îl întruchipează dimineața („Tu, suflete întunecat de gânduri, / Tu simți prelung fiorul dimineții”), altă dată, zorii, ca vestitori ai libertății îndelung așteptate. Poetul e doar un sol, un drumeț, un călător, un cântăreț, nu o dată pribeag, termeni ce introduc într-o altă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
Grigore Ventura - piesa Sappho de Franz Grillparzer. În comediile sale, Șarpele casei, În timpul alegerilor, În flagrant delict ș.a., L. vizează năravurile politice, manevrele electorale, complicațiile dubioase din viața conjugală. Urmărit de patosul și grandilocvența personajelor, îndeosebi tragice, pe care le întruchipa pe scenă (Nero, Lear, Othello, Karl Moor), el are ambiția de a compune drame și tragedii. Mai puțin preocupat de adevărul istoric și chiar de verosimilitatea celor înfățișate, mizează pe efecte menite să impresioneze și să zguduie. Astfel, eroul din
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
care să circumscrie procesual fenomenele de cultură. Astfel, în Storia della civiltà italiana (1977) înfățișează etapele principale ale civilizației italiene - Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea, Barocul, Risorgimento și contemporaneitatea -, opțiunea autorului îndreptându-se spre ideile, fenomenele și personalitățile mai însemnate, care întruchipează ipostaze specifice și valori proprii acestei arii de cultură. Acoperind contribuția științelor pozitive și domeniile umaniste, comentariul îmbină analiza cu privirea de sinteză, fără să avanseze spectaculoase răsturnări de viziune, dar insistând îndeosebi pe reliefurile imaginii. Abordând aceeași problematică, integrator
LAZARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287760_a_289089]
-
autoritate, între care ale lui Paul Georgescu și N. Steinhardt - au loc oarecum în răspăr față de tendințele dominante în rândul promoției poetice optzeciste căreia, prin vârstă, îi aparține. Debutând la nici douăzeci de ani, afirmat la începutul anilor ’80, R. întruchipează - se poate spune - opusul spiritului optzecist. Nicidecum ludic, cultivând, cu intermitențe, (auto)ironia, dar într-o cheie cu totul diferită de cea canonic optzecistă, de loc postmodernist, poet reflexiv, învederând o miză filosofică, preocupat de transcendență și de problemele etice
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
constant, chiar dacă pentru împlinirea lor a trebuit să facă unele compromisuri. Odată cu „tezele din iulie” 1971, apar primele semne ale unei noi ideologizări forțate, aceasta luând rapid forma unui cult impus al „epocii de aur” și al dictatorului care o întruchipa. Este intervalul în care se face loc unor poezii pseudopatriotice (paginile intitulate „Poeții cântă patria”), unor editoriale propagandistice, pagini și numere întregi fiind dedicate diverselor sărbători național- comuniste și congreselor PCR, precum și unor articole omagiale, reportaje realist-socialiste, eseuri marxizante, dezbateri
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
realismului socialist. Autorul trasează evoluția protagonistului, Anghel Dușe, electrician la Uzinele Sinești, comunist în devenire în anii imediat următori celei de-a doua conflagrații mondiale: experiența închisorii, implicarea în viața sindicatelor, politica vremii ș.a.m.d. Personajele, mai toate schematice, întruchipează, totuși, o lume în schimbare, tulbure. Dacă teza nu ar fi atât de simplist urmărită, s-ar reține observația atentă, structurată prin acumulări, a unor medii. În următoarele scrieri S. cultivă cu preponderență umorul, în diverse registre. Umorul sec, ca
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Gheorghe (difuzată la radio) vrea să îi lămurească pe unii de binefacerile cooperativizării agriculturii, drama Prăbușirea (jucată la Teatrul Armatei în 1954-1955) caută cu dinadinsul să pună în contrast vechiul, ilustrat de figura odioasă a unui mare moșier, și noul, întruchipat de tineri comuniști. O melodramă, Sărutul în fața oglinzii, ia în dezbatere o temă socială. Nu lipsite de vioiciune, comediile recurg la șarja pe care o provoacă stâlcelile de rostire și încurcăturile de situații (farsa Nepotul din Giurgiu, pusă în scenă
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
114-115). Determinismul cultural-axiologic în configurarea portretului constituțional și psihologic poate lua forme și mai directe și concrete. Așa, de exemplu, se relatează că la un trib din Africa există un model de personalitate prescris pentru fiecare zi din săptămână ce întruchipează un spirit; cel ce se naște într-o zi anume va trebui să posede caracteristici de personalitate diferite de altul care se naște în altă zi. Este un rol de personalitate prescris care va estompa particularitățile biofizice înnăscute și le
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a experienței creatorului. Manole este personajul complet, întruchipând eroul-creator, care parcurge până la ultimele consecințe criza de însingurare „supraumană”. Deși simbolul îl apropie de Peter Schlemihl, „omul care și-a pierdut umbra”, Manole nu vizează atât cunoașterea, cât creația, care „să-i facă pe oameni mai buni și mai
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
care pot fi adoptate cu succes de un ingrațiator (flatator); ele vizează prezentarea propriilor calități în acord cu ceea ce se știe despre oponent, astfel încât acesta să îl considere pe ingrațiator extrem de valoros. În acest moment persoana se va „vinde” dumneavoastră întruchipând ceva de care știe că aveți neapărată nevoie. Pentru a înțelege mai bine vă vom cere să faceți o analogie cu filmul Ce-și doresc femeile în care actorul principal ajunge în urma unui accident să audă gândurile doamnelor și domnișoarelor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație și mit. Astfel, Dragoș, eroul baladei alegorice cu același nume, pornește în căutarea tricoliciului Vronța, care i-a răpit-o pe frumoasa Dochia (întruchipând „scumpa noastră țară Daco-România”). Prin noaptea și furtuna potrivnice, el ajunge la poarta unei cetăți luminate de văpăi vinete, rău prevestitoare, asistă la sarabanda duhurilor - sugerată auditiv cu o artă superioară chiar lui D. Bolintineanu - și îl înfruntă pe Vronța
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
amînarea ulterioară a botezului, dat fiind că deja urmase fără mare entuziasm învățătura creștină a mamei cît timp trăise lîngă ea: creștinismul nu se potrivea prea bine cu idealul filozofic și cu profesiunea de retor pe care Augustin le vedea întruchipate în Cicero; totodată, nu era în măsură să înțeleagă profunda semnificație a Bibliei, atît de săracă (gîndea el) din punct de vedere literar. Este o atitudine similară cu aceea a intelectualilor păgîni, care ne duce cu gîndul la celebrul episod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]