1,988 matches
-
trebuie. N-am putea. Dar o să facem ca personajele acelea din mitul grecesc care au văzut ce nu trebuia, și o să Înfruntăm mânia zeilor. Vă permit să aruncați o privire”. Ne puse să urcăm o scară strâmtă până la un coridor Întunecos, trase o perdea și, de la o fereastră Închisă, puturăm arunca o privire În sala de dedesubt, luminată de vase cu jăratic arzând. Pereții erau tapițați cu damasc brodat cu flori de crin, iar În fund se Înălța un tron cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a fost posibil așa ceva? se aprinsese jurnalista cu codițe. Păi a fost posibil în felul ăsta, răspunsese zâmbind Coposu, cea mai mare parte din ăia șapteșpe ani i-am făcut la izolare, adică stăteam singur într-o celulă mică și întunecoasă. O dată pe zi gardianul îmi aducea o cană cu apă și-o farfurie cu arpacaș sincer. Ce-i aia „arpacaș sincer”? se burzului aia mică din spatele reportofonului. „Arpacaș sincer” înseamnă arpacaș fără nimic: fără sare, zahăr, bulion, osânză. Doar boabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept și hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul, să ne mai pupăm nițel. Din cameră se auzea conversația de pe balcon. Părintele prinsese glas. Îi spunea cuscrei că el nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
elementele criminale, suspecte și certate cu legea, care dau acum târcoale sediului. Amin! Amin! rostește Îngerul. Dă drumul la gaze, Boss! zice nea Sandu. În mai puțin de trei minute, cu toții sunt afară, la o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uite, așteaptă domnul Tănăsescu... Poftim, stai jos un minut!... Mișule, unde ești? Dă un scaun domnului Herdelea! Titu dădu mâna cu Mișu și cu Tănăsescu. Așezîndu-se, mai văzu un militar, pe care însă nu-l cunoștea, în colțul cel mai întunecos al cămăruței. După o mică pauză, refăcîndu-se parcă atmosfera, Tănăsescu vorbi cu glasu-i bătrînesc: ― Dacă-i pe dreptate, domnule Mișu, apoi s-o începem de la început, că așa se cuvine. Fă-i dumneata dreptate țăranului, nu zic, dar mai întîi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de lucru! După o tăcere tulbure, Mișu urmă cu un glas mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră! Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceară transferul într-o unitate mai decentă, altfel va demisiona pe loc. Promisiunea asta și-o mai făcuse înainte de douăzeci de ori și se răzgândise de fiecare dată. De-acum înainte, nu va mai da înapoi! Îndreptă detectorul spre coridorul întunecos care se închidea în fața lor. Nimic! Mirată, îl expuse în sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem! Ea o luă din loc încrezătoare în micul aparatul pentru că știa că Ash făcuse o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
făcută la semiînălțime. ― A fugit pe-acolo. Atunci văzură, Ripley și ceilalți, că era deschis canalul de ventilație. Grilajul de protecție, care în mod normal acoperea gura de aerisire, fusese ciopârțit. Luându-și lanterna electrică, Dallas îndreptă fascicolul în canalul întunecos. Când se întoarse cu fața la colegii lui, părea tulburat. ― A venit timpul șă ne mai tragem sufletul. ― Ai înnebunit? exclamă Lambert. ― Nu înțelegi? replică Dallas. Asta ne ușurează treaba. Canalul duce la sasul principal. Pe la jumătate nu e decât o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul mătușii Milica și ai fost repede de acord. Câinele ne cunoștea pe amândoi și într-o noapte întunecoasă, fără lună, am descuiat ușor ușa, fără zgomot, am intrat în tindă și fără să facem zgomot, am scos toate lucrurile din cufăr și le-am așezat pe jos. Casa era peste drum de o tarla unde fusese semănat grâu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier modelat cu frunzulițe și lujeri. După un mic hol de marmură, întunecos, de care acum mă leagă atât de multe amintiri încît îmi vine să las totul baltă, am ajuns, urcând niște trepte, la ușa apartamentului. Casa mi s-a părut labirintică. Mai viu decât imaginea propriu-zisă a casei îmi amintesc acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Țuțu, este abia diseară, dar o enervează să și piardă chiar așa, chiar fără niciun rost, timpul. Parcă totuși ceva foșnește în baie ? Parcă... Se întoarce și ia scrumiera de pe măsuță. Măsuța de servit ceaiul, rămasă aici, în colțul acesta întunecos de hall. Măsuța de ceai, încă întreagă ; întregi și rotilele, și tava de servit, și marche tăria vieil-or, care o face să semene cu o tablă de șah. Biata măsuță ! N-ar avea nevoie decât de un lustru, de cele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se aștepta să-i fii recunoscător, dar ai putea măcar să nu faci circ. Intrați În cameră, care e Însorită, Încinsă și foarte mică. Foarte. Există două paturi simple, separate de o noptieră, și un dulap cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Instrucția s-a Încheiat și acum coborîm iar spre platoul unde se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șirul de evenimente, noul Își exercită amenințarea, teama de umilințe ne fură prim-planul. Perspectiva nu e deloc liniștitoare. După cum Îl văd că arată, am convingerea că și el a dormit la fel de prost ca mine. Seara, În dormitorul mare și Întunecos, nu prea se găsesc motive de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de corectitudine. Așa că mă sui În primul tren, fără să-mi iau bilet. Mă gîndesc că mai rău decît să dau iar peste aceeași nășiță nu are ce să mi se Întîmple. Trenul e la fel de jegos și pute și e Întunecos, toți oamenii s-au adunat În două-trei compartimente să se Încălzească unii de la alții, prin urmare compartimentul gol e al meu; mă așez și după cîteva minute Încep să mă sting Încet, scîncind. CÎnd nășița deschide ușa, nu am nici o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prostii, Craiova e mică și avem cunoștințe comune - mă Întreabă dacă Îi cunosc pe cutare și pe cutare (nu-i cunosc) care au murit Împușcați undeva lîngă poștă acum cîteva zile. Se vede cum cobor din tren și evit gara Întunecoasă, Împrejmuită de și mai multe gărzi civile, cu brasarde tricolore și steaguri din care stema comunistă a fost decupată, cuprinse de o stare de nervozitate (Întîi tragem și apoi punem Întrebări) de rău augur. Mă strecor printre blocuri pînă În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie Întunecoasă), cocoțat pe un scaun, În timp ce șoferul comandantului de baterie, Împreună cu comandantul de baterie Însuși (care În seara aia era OS), suferind amîndoi de o veselie bahică nestăpînită, se joacă cu Întrerupătorul (bă, io zic să te facem pe tine bec
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază. Adam îl ținea cu strășnicie pe Zet, ca nu cumva să-i vină cheful de a se strecura înăuntru. (De fapt, Zet nu avea deloc intenția să se afunde sub pământ, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Într-o casă georgiană, lângă Merrion Square, cu un ventilator mare, semicircular, și cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
său. Nici unul dintre ei nu pretinse că ar fi fost vorba de o vizită de curtoazie, presupusă a fi o surpriză sau măcar incertă în ce privește scopul. George nu spuse nimic. Rozanov îi spuse „Intră“, iar George îl urmă în cămăruța întunecoasă din spate. Rozanov aprinse lampa. În afară de momentul șocului când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
până la Denver și îi dădu instrucțiuni unde s-o găsească pe Hattie. Îi scrisese și lui Margot, care a fost surprinsă, iritată și ușurată. Pearl sosi și o găsi pe Hattie petrecându-și vacanța de vară într-o mică garsonieră întunecoasă, din același bloc unde locuia Margot, și străduindu-se să-și facă temele de vacanță, în timp ce suferea de o torturantă singurătate și lacrimi cronice. Hattie avea treisprezece ani, Pearl douăzeci și unu. Când își concepuse proiectul, John Robert nu-l studiase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
maică-sa îi spusese cândva că acela e locul unde se duc oamenii să-i aducă jertfe unei zeițe. Oare de ce-l speriase spunându-i acest lucru? Să fi avut intenția de a face o glumă? Aruncase o privire în interiorul întunecos, încărcat de imagini. Apăruse un preot bătrân care-i spusese că și-l mai amintea pe bunicul lui. Toată lumea din Burkestown îl cunoștea pe John Robert, îi zâmbea și-i spunea: „Bună dimineața, domnule profesor“. John Robert se propti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe consola căminului, încă din copilăria lui. Stânjeneala lui Alex, pricinuită de venirea lui George, se îmbina cu amintirea unui vis care o chinuise noaptea trecută. Visase că se afla la Belmont și casa devenise imensă cât un palat dar întunecoasă și crepusculară, de parcă fusese cotropită de o ceată gălbuie. Alex colinda prin casă, uneori însoțită de o femeie care părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o pâlnie uriașă. Alex, privind de sus în sala pustie, tăcută, întunecoasă, se simțea cuprinsă de o frică îngrozitoare. Își spunea: „Dar nu exista o astfel de cameră la Belmont. Unde poate exista o asemenea sală secretă, abandonată, în casa mea?“. Se grăbise să-i povestească despre descoperirea ei femeii care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]