7,848 matches
-
etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ceștile îngrămădite, lăsate la uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nici unul dintre gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e citită barmanului. Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
va încerca s-o evite pe fosta doamnă Marne, îi spun eu. Fosta doamnă Marne sunt eu, răspunse ea. Nu da crezare tuturor poveștilor. Atenția ta de cititor s-a îndreptat acum complet către femeie; de câteva pagini deja te-nvârți în jurul ei, eu nu, autorul se-nvârte în jurul acestei prezențe feminine, de câteva pagini aștepți ca fantasma asta feminină să ia formă, așa cum iau formă fantasmele feminine pe pagina scrisă; așteptarea ta de cititor îl împinge pe autor către ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
doamnă Marne, îi spun eu. Fosta doamnă Marne sunt eu, răspunse ea. Nu da crezare tuturor poveștilor. Atenția ta de cititor s-a îndreptat acum complet către femeie; de câteva pagini deja te-nvârți în jurul ei, eu nu, autorul se-nvârte în jurul acestei prezențe feminine, de câteva pagini aștepți ca fantasma asta feminină să ia formă, așa cum iau formă fantasmele feminine pe pagina scrisă; așteptarea ta de cititor îl împinge pe autor către ea; chiar și eu, care am alte griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acum, când vrem să-l citim pe Bazakbal, să deschidem cartea și să găsim un Italo Calvino. — Ah, nu! Dacă e așa, facem proces editurii! — Ascultați, de ce să nu schimbăm numerele noastre de telefon? - (Uite unde voiai să ajungi, Cititorule, învârtindu-te în jurul ei ca șarpele cu clopoței!) - Așa, dacă unul dintre noi găsește că în exemplarul lui e ceva ce nu merge, poate cere ajutor celuilalt. Împreună avem mai mari șanse să alcătuim un exemplar complet. Uite, ai spus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ludmilei, cu tot aerul ei delicat, îi place să fie stăpână pe situație, să decidă ea totul: nu-ți rămâne decât să te conformezi. Sosești, punctual, la Universitate, îți croiești drum printre fetele și băieții așezați pe scările monumentale; te învârți, pierdut, între zidurile austere, pe care studenții le-au ilustrat cu scrieri enorme în majuscule și cu desene minuțioase - la fel cum oamenii cavernelor simțeau nevoia s-o facă pe pereții reci ai peșterilor, pentru a pune stăpânire pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lung pe el, vine spre tine. De cum te vede, te-mpunge cu arătătorul și spune: — O aștepți pe Ludmila? — De unde știți? Am ghicit. Mie mi-e de-ajuns să arunc o privire. — Te-a trimis Ludmila? — Nu, dar eu mă-nvârt pe ici, pe colo, întâlnesc ba pe unul, ba pe altul, aud și observ câte ceva, și mi-e ușor să corelez faptele. — Știți și unde trebuie să merg? Dacă dorești, te însoțesc la Uzzi-Tuzii. Ludmila sau e deja acolo, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
localizat într-un punct precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cine erau și de ce mă întrebau toate astea. Nimic, nu face nimic, au spus, îndepărtându-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare. În mijlocul femeilor cu basmale pe cap și copii care plâng, am văzut-o pe domnișoara Zwida. Fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fantastică... (- Cum? - tresare un istoric al sciziunilor troțkiste din Noua Zeelandă). - Poate ar trebui să atenuați imaginile escatologice... (- Ce vorbă e asta! - protestează un cercetător al macroeconomiei marilor metropole.) Pe neașteptate, doctor Cavedagna dispare. Coridoarele editurii sunt pline de capcane: se învârt pe acolo grupuri teatrale din spitale psihiatrice, grupuri dedicate psihanalizei în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în care în jurul editurilor nu mai gravitează, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cumva sub posibilitățile de a povesti de care dispun. Dacă stăm să ne gândim, e chiar semnul unei reale bogății, solide și întinse, în sensul că, dacă eu, în mod ipotetic, aș avea doar o poveste de istorisit, m-aș învârti excesiv în jurul ei și aș sfârși prin a o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să-i spun că era o altă femeie între mine și Jojo, în povestea aceea încă neîncheiată; continuu să tot sar de la o poveste la alta, deoarece continuu să mă învârt în jurul acelei povești și sa fug de ea, de parcă ar fi prima zi a fugii mele, de cum aflasem că femeia aceea și Jojo se uniseră să mă distrugă. E o poveste pe care mai devreme sau mai târziu o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce operează în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru în grădină, dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e o casă la fel cu toate celelalte, iar unicul mod de a o distinge ar fi dacă telefonul ar suna din nou, lucru imposibil... Cu cât învârt gândurile astea în minte, alergând pe pantă în jos, cu atât mi se pare că aud din nou țârâitul acela, mereu mai clar și distinct; sunt din nou în apropierea casei și telefonul tot sună. Intru în grădină, dau ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și a vă recunoaște. O cheie se învârte în broască. Tu taci, de parcă ai vrea să-i faci o surpriză, sau să-ți confirmi ție însuți și ei că e natural să te găsești aici. Dar nu sunt pașii ei. Încet, un bărbat se mișcă prin vestibul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
citești: Traducere de Ermes Marana. Rămâi trăznit. Citind scrisorile lui Marana ți s-a părut mereu c-o întâlnești pe Ludmila... Explicația ta era că nu reușeai să nu te gândești la ea, ca o dovadă că erai îndrăgostit Acum, învârtindu-te prin casa Ludmilei, te lovești de urmele lui Marana. E o obsesie care te persecută? Nu, încă de la început ai avut o premoniție că între ei există o relație... Gelozia, care până acum era un fel de joc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei ar trebui să fie ceva ce nu există și nici nu poate exista decât în clipa când va fi scris; ceea ce există simte în mod obscur golul propriei nedesăvârșiri. Văd că într-un fel sau altul continui să mă învârt în jurul ideii unei interdependențe între lumea nescrisă și cartea pe care ar trebui s-o scriu. Acesta este motivul pentru care scrisul mi se prezintă ca o operație de o asemenea dificultate, încât rămân zdrobit. Privesc prin ochean și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu pot să scriu dacă cineva se uită la mine, obiectez eu. Îmi explică ce crede: a înțeles că adevărul literaturii constă numai din latura fizică a actului de a scrie. „Latura fizică a actului...“ aceste cuvinte încep să se învârtească în mintea mea, asociindu-se unor imagini pe care în zadar încerc să le îndepărtez. Latura fizică a existenței - bolborosesc eu - iată, vezi, eu sunt aici, sunt un om care există, în fața dumitale, a prezenței dumitale fizice... Și o gelozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
separat de ea prin imensa distanță a unei claviaturi și a unei hârtii albe pe rulou. — Comunicarea se poate stabili la diverse nivele..., încep să-i explic, apropiindu-mă de ea cu mișcări cam precipitate, dar în mintea mea se învârtesc imagini vizuale și tactile care mă fac să elimin orice distanță și orice întârziere. Ludmila se agită, se eliberează: Dar ce faceți, Mister Flannery? Nu despre așa ceva e vorba! Vă înșelați! Firește, aș fi putut pune mai mult stil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din scaun, îi spuse. O să stai sub copac până îți aranjez scaunul. O ridică pe fetiță și o așeză cu blândețe pe pământ. Apoi, răsturnând scaunul, eliberă piedica frânei și ajustă pârghia care o punea în funcțiune. Unse cuzineții, apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o facă pe cealaltă femeie să povestească în continuare. Până acum nu auzise decât varianta doamnei Curtin; nu era exclus să existe amănunte pe care le-au remarcat alții și de care ea să nu fi știut nimic. — S-a învârtit de jur împrejur ca un câine, continuă Mma Potsane, râzând. S-a uitat sub pietre, aa mușinat aerul și a scos sunetele alea ciudate în limba lor - știți cum sunt, sunetele acelea ca foșnetul copacilor, sau ca rămurele frânte. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trimis soția lui? Am încurcat-o! Ce fraiere suntem! Auleooo! — Nu, se grăbi Mma Makutsi să le liniștească. N-o cunosc pe nevastă. Nici măcar n-am auzit de ea până acum. Soțul celeilalte femei m-a rugat să aflu ce învârte nevastă-sa. Asta-i tot. Cele două servitoare se calmară, dar cea în vârstă încă părea îngrijorată. — Dar dacă-i povestiți lui cum stă treaba, o să vină și o să-i ceară socoteală stăpânului nostru și ar putea să-i zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]