14,879 matches
-
mult aș fi vrut să urmeze calea pe care am desțelenit-o eu. În sufletul meu a rămas însă o mare durere. Dumnezeu îmi este martor cât de mult am dorit ca unul din acești copii să se împlinească prin învățătură... Nu-i nevoie să-l numesc pe cel care a fost și a rămas speranța vieții mele... El a reușit totuși să adune obștea în jurul lui și să facă multe lucruri bune în satul ista. Printre cele multe se numără
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spus. Eu aș mai adăuga un sfat, deși nu am ajuns încă la vârsta care să-mi dea acest drept. Dragii mei! Dacă un copil se arată silitor și cu glagorie,apoi nu zăboviți o clipă și dați-l la învățătură înaltă, pentru că altfel, la adânci bătrâneți, vine căința... Învățătura înseamnă luminarea creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am ajuns încă la vârsta care să-mi dea acest drept. Dragii mei! Dacă un copil se arată silitor și cu glagorie,apoi nu zăboviți o clipă și dați-l la învățătură înaltă, pentru că altfel, la adânci bătrâneți, vine căința... Învățătura înseamnă luminarea creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din gândurile care-l cuprinseseră
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a reluat Chersân firul pierdut al vorbei. Tovarășul Tașmău - delegatul de la raion - s-a ridicat încet și important. După ce și-a încheiat nasturii de la tunică, sprijinindu-și degetele în tăblia mesei, a pornit să cuvânte: Tovarăși! Partidul nostru - călăuzit de învățătura marxit-leninistă - a hotărât să aducă belșugul și bunăstarea și în rândul țăranilor. În luarea acestei hotărâri au avut ca model luminos înaintata agricultură a marii Uniuni Sovietice, care sub conducerea generalissimului Stalin, eliberatorul popoarelor, a dovedit că are cea mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 17. Cine este cel mai însemnat tipograf și editor român din perioada medievală? R: Coresi tipărește în românește, slavonește cărți de cult și învățături morale și religioase: Cazaniile (1567), Apostolul (1565-1566), Psaltirea (1570). 18. În ce an apare Biblia de la București? R: Biblia de la București este tipărită în 1688. 19. Care sunt primele periodice românești și cine le editează? R: Ion Heliade Rădulescu publică
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nemiloasă. Daniel era marcat vizibil de viața zbuciumată și de violența nelipsită din familie. Odată ce a pășit pe poarta școlii, s-a dovedit a fi un elev conștiincios, cuminte, și purtând la sfârșit de an coronița celor ” foarte buni la Învățătură”, un adevărat exemplu pentru ceilalți colegi de clasă. Mai apoi, a Început să meargă aproape În fiecare zi (după amiaza) la biserică, religia atrăgându-l ca un miracol - miracol În care Începuse să creadă cu toată forța inimii, (fiind botezat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nici nu m-am gândit vreodată în viață, nici n-am auzit vreodată de așa păcate... Doamne, ferește! Doamne, ferește!, zicea.”). Trebuie, la acest moment, să remarcăm simplitatea scrierii, apropierea de Pateric, care, după cum se știe, este „o colecție de învățături și de experiențe duhovnicești culese din viețile părinților cu trăire sfântă”, dar, am spune, și de înțelepciunea populară din „Culegere de proverbe sau Povestea vorbii, De prin lume adunate și iarăși la lume date” (1847), a balcanicului Anton Pann (exemplificăm
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la ale noastre, povestindu-ne istorioare cu învățătură creștină. Nouă ne plăceau mult acele istorioare, felul în care le povestea taică-meu îi captiva pe toți copiii. Aceste istorioare ne influențau mult, după ce le ascultam, toți doream să devenim mai buni, mai ascultători, mai cuminți, pentru ca Dumnezeu să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot ce auzeam de la frații și surorile mele, când își pregăteau temele, le repetam întocmai, poezii, fraze, chiar și texte întregi. Repede, aproape neobservați, au trecut anii de școală primară. La sfârșitul fiecărui an școlar, primeam diplomă pentru merite la învățătură, fapt care îi bucura nespus de mult pe părinții mei. Frații și surorile creșteau și plecau unul câte unul de acasă în lume, pentru a-și găsi rostul. Sora mai mare se căsătorise. Frații Gheorghe și Petru, între care era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea multe lucruri, dar cel mai mult îi plăcea să ne vorbească despre credință, pe care o considera cea mai de preț învățătură. De unde am fi pornit, până la urmă, ajungeam la ea, la credință. Avea tata un fel al său de a ne vorbi, un dar de la Dumnezeu, ne simțeam imediat absorbiți de această temă. Ne dădea multe sfaturi, care ne-au fost
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
va veni. Gândul rău să nu-l hrăniți, alungați-l imediat cu un gând bun și va fugi de la voi.” Ne ruga să nu ne îndepărtăm de Sfânta Biserică. Ne ruga să fim atenți pentru a nu fi înșelați de învățături străine Bisericii lui Hristos, să deprindem și copilașii noștri cu Biserica, cu credința și cu rugăciunea. Îmi amintesc cum o dată l-am întrebat: - Tată, sunt atâtea persoane care, deși nu merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută și fac
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar aceasta nu-i împiedica pe vecini să trăiască în pace și respect, așa cum este creștinește, mai ales la țară, când trăiești gard în gard cu o persoană. Toți oamenii buni și gospodari se străduiesc să păstreze această tradiție, sau învățătură, primită de la părinții lor: „Cu vecinii voștri, trebuie să păstrați mereu o relație bună: de înțelegere și respect, deoarece, de acum, ei vă sunt cei mai de-aproape. Până veți ajunge la mama sau la tata după ceva, vecinul este
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor. Fugiseră cât mai departe de casa părintească, care era pentru ei un loc de care nu doreau să-și lege viitorul. Se trecuse din viață și mătușa Catinca. Ultimul lor fecior, Dumitru, după absolvirea școlii medii cu merite la învățătură, hotărâse împreună cu un prieten de al său să susțină examenele de intrare la facultatea de drept. Era una dintre cele mai solicitate facultăți în acei ani. Moș Ion nu era de acord ca el să plece de acasă. Se stărui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul ei. Cojocul Moș Parfene, gospodar cunoscut din satul vecin, era și un om foarte deștept și muncitor. Era bun la suflet, silitor spre a-i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mizerie, devin palizi, bolnavi și fricoși. Alții mai arțăgoși se apucă să blesteme lumea, se iau la harță cu te miri cine până când ajung în pușcărie sau la balamuc. Unii sfioși se îneacă în băutură sau îi vezi propovăduind cine știe ce învățătură ce vindecă boli, suflete și care te duce tocmai în raiul din viața de apoi. Tu încă mai râzi de toate acestea, credința ta sfântă este într-o bere bună, într-o țigară bună, într-o femeie și o mâncare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vizitei sale în tabără. - V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l atent în ochi pe omul ce purta pe retină o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile de învățătură. - Ei bine, domnule avocat, copilul căutat nu e la noi în șatră. Nici nu știu dacă există. Am fost întrebați despre el și de oamenii stăpânirii. Avocatul făcu ochii mari: despre faptul că familia Georgescu alertase și organele Ministerului de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al deznădejdii. Dar nu m-am
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu o mână spală pe alta și cu amândouă obrazul cu serenitate, în fața națiunii ce are memoria colectivă scurtă și slabă. Orice aș spune, până la momentul adevărului, viața merge mai departe și ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
constat în respingerea primirii școlarului premiant Cotlarciuc Constantin Sorin în rândurile Organizației de pionieri a școlii cu primul val din clasa noastră și nu înțelegeam de ce, un premiant trei ani consecutivi, nu a primit cravata roșie, în timp ce colegii slabi la învățătură se mândreau ostentativ cu ea peste tot. Atunci mi-a fost greu să deosebesc adevărul de minciună și dreptatea de impostură, servilism și rea-voință. Aceste stereotipuri au fost dificil de depășit și îndepărtat chiar după amnistia, reabilitarea și integrarea în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aceea preferau, din calcul, locurile doi sau trei. Erau ca și cum s-ar fi aflat sub frunză, nu le ploua, nu le ningea și nici nu erau atinse de ironia celor certați cu cerințele școlii. Preocuparea lor de bază era totuși învățătura. Mama Inei le spunea adesea fetelor: - Mai ieșiți și voi la o plimbare, la un spectacol, la o chermesă, ce Dumnezeu, parcă vă pregătiți pentru mănăstire. - Și așa, doamnă Clemansa, nu ne ajunge timpul, dacă am mai merge și la petreceri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fundamentale ale persoanei, al cărei drept primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor raționalist, adoptă cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
naturalul” cu „pozitivul” În Drept. Oricum, filosoful Dreptului, care este Giorgio del Vecchio, observă cu suplețe dialectica Între: „ceea ce este voință a Statului” și „regulile edictate de organizațiile” recunoscute (sau nu) de către Stat, care au ele Înseși „conștiință de Stat”. Învățătura cea mai importantă, care decurge din cele de mai sus, ar fi aceasta: „Statul este cu atât mai tare și mai sănătos, cu cât el este expresia justiției, căci el trebuie să constituie sinteza armonică a tuturor energiilor juridice care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai înalte piscuri ale vieții. De altfel, aceasta este dorința firească a fiecărui părinte pentru copilul lor. Când copilul ajunse în școala elementară, chiar dacă nu era el primul din clasă, nu se afla prea departe de eșalonul celor fruntași la învățătură. Era deosebit de conștiincios, disciplinat și deținător al celui de-al șaselea simț care, uneori lipsește din portofoliul multora: bunul simț. Micile pozne specifice vârstei erau trecute cu vederea, de vreme ce își îndeplinea toate obligațiile de elev. Acorda o mare parte din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
conștiincios, disciplinat și deținător al celui de-al șaselea simț care, uneori lipsește din portofoliul multora: bunul simț. Micile pozne specifice vârstei erau trecute cu vederea, de vreme ce își îndeplinea toate obligațiile de elev. Acorda o mare parte din timpul său învățăturii. Când îi vedea pe ai lui că trudesc cât e ziua de lungă, cum era ca el să facă notă discordantă într-o familie unde munca era ca o religie!? Își rezerva timp pentru copiii din cartier însuflețind jocurile acestora
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]