1,669 matches
-
dar Parlamentul întârzie cu legea asta, se gândesc numai la chiriași, la viitoarele alegeri trebuie să iasă cine trebuie și să-l aducă pe rege în țară, proprietatea e respectată oriunde numai la noi nu, Ana lângă mine pe canapeaua învechită, cu genunchii rotunzi ieșiți de sub fusta scurtă îndreptați spre mine, bătrâna, dreaptă, într-un balansoar acoperit cu pled, vorbește despre dreptul sfânt al proprietății, neiertătoare cu toți cei ce pun altceva înaintea acestui inviolabil drept, pe ferestrele mari copacii aurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și Își dezmorți spatele. Nu ajungea nicăieri. Și tot nu vorbise cu nimeni despre cadavrul din port. Poate era timpul să ia o pauză? Biroul doamnei inspector Steel era cu un etaj mai sus, cu covoare albastre jerpelite și mobilă Învechită. Pe perete era un semn cu „Fumatul interzis“, scris cu litere mari și roșii, dar asta n-o deranja cu nimic. Stătea la birou, cu fereastra ușor crăpată ca să lase rotocoalele de fum de țigară să iasă afară În soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se deschise puțin și se ivi figura asistentei Michelle Henderson. Părul ei arăta de parcă-și făcuse culcuș În el un cimpanzeu. — Pot să vă ajut cu ceva? Întrebă ea, cu lanțul Încă pus la ușă. Cuvintele Îi duhneau a gin Învechit. — Deschideți, doamnă Henderson. Logan Îi arătă mandatul. Vă amintiți de noi. Trebuie să discutăm cu dumneavoastră despre ce s-a-ntâmplat aseară. Își mușcă buza și-i privi pe toți patru, semânând cu niște ciori ce se hrănesc cu Hoitaruluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un pic situația- măcar atât. Cu toate astea, presupune ca ascultătorul să fie cât de cât interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nici ceilalți paznici ai lagărului nu le dădeau nici o atenție piloților sinucigași, iar Basie și marinarii americani din Blocul E le spuneau „poc-trosc“ sau „tirbușon“. Dar Jim se simțea solidar cu acești piloți kamikadze și era mișcat Întotdeauna de ceremoniile Învechite care aveau loc lîngă pistă. Cu o zi Înainte, pe cînd lucra de dimineață În grădina spitalului, Își lăsase vasul cu apă de canalizare și alergase la gardul de sîrmă ghimpată ca să-i vadă plecînd. Cei trei pliloți, cu benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ei au selecționat și un mic animal cu blana prețioasă - „mura” - care nu exista până acum În natură. Tu mănânci o dulceață de mure. Ești În vizită. În casă la Remus Doctor miroase a iod, a busuioc și a naftalină Învechită. Mobilele sunt de nuc lustruit cu uși și sertare burtoase de care atârnă mânere de bronz. Farfuriile stau aliniate pe un perete Între icoane vechi pe sticlă și pe lemn. Trei farfurii Îi atrag atenția. Pe una scrie „soț”, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rigid pe care-l am în față, în umbra poleită a bisericii. Aureola se sprijină pe un bastonaș negru de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
veniturile produse de Întreprinderea de cosmetice, precum și cea mai mare parte din timpul bătrânului. În afară de asta, mai avea o pasiune la limita dependenței pentru contracte și „literele mici“ din ele. Când comanda materie primă pentru fabrică sau când vindea aparatura Învechită, obișnuia să angajeze un Întreg batalion de avocați, consultanți și contabili, pentru a evita de la bun Început orice putea da naștere vreunei neînțelegeri. Contractele legale, ultimatumurile notariale, copiile memorandumurilor semnate cu inițiale, toate astea Îi dădeau o bucurie a jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de prietenii lor, nici de Tamar și de cei doi medici. Până și studiile istorice ale lui Țvi Kropotkin vor fi probabil depășite până atunci. Cel mult va rămâne din ele vreo notă de subsol, Într-un volum gros și Învechit. Ce fadă, lipsită de sens și ridicolă i se păru acum invidia sa față de Țvi. Invidia pe care Încerca să o ascundă, până și față de propria sa persoană. Invidie a cărei mușcătură perfidă o reducea la tăcere cu scuze nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lăsa piatră pe piatră din edificiile lui Țvi Kropotkin. Va provoca un cutremur și va construi noi fundații. Dar la ce bun? În cel mai fericit caz, vreun student va aminti la sfârșitul secolului viitor, În paranteză, În treacăt, abordarea Învechită a teoriei Nisan-Kropotkin, care a fost pentru scurt timp În vogă la Ierusalim, la sfârșitul secolului al XX-lea, În faza de declin a perioadei socio-empirice, caracterizată de hiper-emoționalism și folosirea unor unelte intelectuale stângace. Nici nu se va obosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din noi tânjește după un pic de milă. Însă când vine momentul În care avem datoria să deschidem poarta milei, ne prefacem că nu știm nimic. Sau că mila și compasiunea nu sunt decât niște forme de umilință ieftină, ceva Învechit, sentimental. Sau că asta e situația, ce se poate face, de ce tocmai eu. Probabil că asta a vrut să spună Pascal prin „moartea sufletului“ și prin faptul că suferința umană e ca nefericirea unui rege detronat. Încercările de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fizic, tata intrase în clubul alpin încă de pe când era un bărbat tânăr, și acum devenise membru al clubului de automobilism. Era „automobilist“, iar micuțul Ford gri-șoarece nu mai corespundea pretențiilor de a te prezenta respectabil pe arterele principale. Modelul învechit ar fi fost un oracol prost pentru Felix și ceilalți băieți, și în nici un caz nu ar fi trezit priviri admirative, pline de invidie. Și totuși, de când aveam noul Opel, care nu mai era o mașină de serviciu, acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să Îl confirme ca succesor de drept al marilor romancieri din generația anterioară - Dickens, Thackeray, George Eliot (dacă era să nu-ți arunci privirile mai jos de piscurile Parnasului) - a căror operă, cu toate meritele ei, Începea să fie din ce În ce mai Învechită, atât În formă, cât și În conținut. Prima etapă a acestei Încercări, Bostonienii, stârnise foarte puțin interes, cu excepția protestelor venite de la Boston, cum că portretizase o cunoscută personalitate a vieții intelectuale locale, pe dra Peabody, În personajul său, dra Birdseye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amânata Doamnă Jasper, a lui Daly. Noul său teatru se deschisese la sfârșitul lui iunie, cu o reluare a popularei Scorpii, dar piesele care Îi urmaseră nu avuseseră succes nici la critică, nici la public. Melodrama Cocoșatul fusese percepută ca Învechită, comedia franțuzească Dragoste În tandem ca prea frivolă și farsa Dolarii și rațiunea ca prea amplă pentru a fi demnă de talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la decoruri și costume, directorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare depărtare, turla în formă de ceapă a unei biserici. Nici un cuvânt în cehă nu se auzea pe terenul de instrucție, numai comenzi în limba germană care, pe ger, era purtată cât se poate de departe. Instruirea noastră pe modele învechite - Panzer III și Panzer IV, care fuseseră aruncate în luptă în primii ani de război - se desfășura ca o trudă istovitoare. Eu credeam că așa trebuie să fie, dar rezerva de înflăcărare a entuziasmului inițial se răcea din ce în ce mai tare. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
istorisirii Într-o trăsură deschisă e și el o enigmă interesantă. — Domnilor, a continuat molcom Shu T’ung, Înmâloșata-mi istorioară a ajuns la memorabila noapte dân 14 octombrie. Îmi Îngădui să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci care erau Însăși decența și singurele merinde de pe masa lui Nemirovsky. Proiectasem cu inocență: a) să iau cina la Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
post de antecedent, doi precursori: drama Patimilor de Oberammergau, actualizată de plugari bavarezi, și reprezentațiile multitudinare, autentic populare, cu Wilhelm Tell, care cuprind cantoane și lacuri, chiar pe locurile unde s-a petrecut mult vânturata fabulă istorică. Alții, și mai Învechiți, au urcat până la breslele care, În Evul Mediu, reprezentau istoria universală pe căruțe rustice, Încredințând Arca lui Noe oamenilor mării, iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector al Comisiei pentru Cultură și consacră acest răgaz planificării unui poem care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mă las amețit d-așa fabule. Cutia poștală argentineană, au repetat, ie o erecție sigură, masivă, una și fără cavitate. A tret să accept chestia. Am priceput că noile generații - domnu cu bivolii, poștașu - au văzut În mine un Învechit d-ăia care aduc vorba dă rarități dă când iera bunica fată și m-am redus la tăcere. Când gingiile tac, creierii ferb. Am spus că, dacă poșta nu fonționează, opinia ar primi bine mesageria privată, rapidă, fără prejudecăți, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe degetul mic, „are șaptezeci de ani. E gras și chiar are burtă. Măsoară 1,75 m În Înălțime. Și cântărește 82 kg“. Lucrează Într-un birou public la Direcția Generală a Impozitelor, citește foarte puțin și este tradiționalist, chiar Învechit, În politică: crede că În spectrul politic există numai radicali și conservatori și probabil că a votat Întotdeauna cu radicalii. În fine, nu a pomenit niciodată că ar fi căsătorit, dar Borges știe că soția sa, care este grasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei nu se poate numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește măcar, ci pentru ea însăși, să se elibereze și să arunce apăsarea strânsă în străfundurile ei, știind bine că nimeni nu poate schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și masive, cu pereți năpădiți de tablouri. Pe polița șemineului erau flori din ceară și bucăți de coral sub clopote de sticlă pătată. Avea Încă lămpi de gaz cu flacăra ca o coadă de pește. Mai erau și fotografii galbene, Învechite, cu domnul Mundy pe cînd era un tînăr slab, alta cu el copil, cu sora și mama lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Apoi se duse la garderob și deschise ușa. Garderobul era plin cu tot felul de prostioare. Erau cîteva haine vechi de-ale lui Duncan, de cînd era școlar, care atîrnau lîngă rochiile ei; mai erau chiar două sau trei fuste Învechite ale mamei, pe care tatăl ei nu dorise să le arunce. Deasupra stinghiei, era un raft În care Își ținea puloverele. În spatele lor erau albume cu fotografii, jurnale vechi, lucruri dintr-astea. Își plecă din nou capul, ascultînd pașii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]