1,281 matches
-
foarte mult să aibă copii. Poate să răscumpăr într-un fel faptul că atâtea femei rămân însărcinate din inconștiență și avortează sau își abandonează copiii. — Laurenceă Vocea Camillei aproape că se frânse sub povara amintirii. — Eu te-am dorit cu înverșunare, deși nu sunt mama ta biologică. Mâna lui Laurence îi atinse ușor umărul. — Știu, mamă. Știu. Nu spuse cu voce tare lucrul pe care îl gândeau amândoi, anume, că tragedia lor consta în faptul că acest lucru încă mai conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pus tot felul de întrebări ocolite rudelor și vecinilor, fără să mă dau de gol, până ce am aflat adevărul. La drept vorbind, nu înțeleg prea bine ce s-a petrecut cu mine atunci și de ce m-am răzvrătit cu atâta înverșunare împotriva unui mort. Fapt e că m-am pomenit deodată gelos la culme pe Dinu și că zâmbetul lui îngeresc mi-a devenit nesuferit, dîndu-mi o poftă devoratoare de a semăna unui diavol. Eram pregătit, fără îndoială, prin temperament și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am descoperit și în mine incapacitatea de a iubi altminteri decât în chip egoist. Îl înțeleg ― avea destule motive să vrea să se descotorosească de mine ― și câteodată mă gândesc cu tandrețe la el. Dar atunci vorbea în mine numai înverșunarea. Tocmai găsisem într-o revistă și prinsesem pe perete, deasupra patului, alte două fotografii. Una înfățișa un pământ roșcat, cu fire de iarbă rară, uscată și o gaură în care se strecurase și înainta un om căruia nu i se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț de Luchi, în loc s-o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori, până ce, în sfârșit, se hotăra. Atunci apuca țigara cu un gest precipitat și o mușca de un capăt cu dinții. Parcă de ciudă că a ezitat atât. Sau poate ca să curme nehotărârea. Și începea să fumeze cu o anumită înverșunare fără să ajungă niciodată la capăt, din care cauză, pe țărm, se vedeau acum aproape la tot pasul țigări strivite, fumate doar pe jumătate. Doctorii mi-au interzis să fumez, a ținut el să-mi explice într-o zi, din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pun eu cu botul pe labe. Aveți răbdare numai." Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: "O să-mi plătiți voi toate astea". Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
când ne întâlneam, de altfel foarte rar, aerul de parvenit cultural, un fel ciocoiesc de a fi: nu-mi plăcea nici mie, nu plăcea nici alegătorilor pe care i-a solicitat zadarnic un deceniu și mai bine. Dar de ce atâta înverșunare? Nu e înverșunare, dar eu sunt jucător de șah și joc ca să câștig partida, nu-mi plac remizele, cu atât mai puțin cele de salon. NR: Cum nu ținem să facem ordine în simpatiile și antipatiile nimănui, nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de altfel foarte rar, aerul de parvenit cultural, un fel ciocoiesc de a fi: nu-mi plăcea nici mie, nu plăcea nici alegătorilor pe care i-a solicitat zadarnic un deceniu și mai bine. Dar de ce atâta înverșunare? Nu e înverșunare, dar eu sunt jucător de șah și joc ca să câștig partida, nu-mi plac remizele, cu atât mai puțin cele de salon. NR: Cum nu ținem să facem ordine în simpatiile și antipatiile nimănui, nu ne-am permis să cenzurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
răsturnarea regimului totalitar mai puteam înțelege șovăiala sau chiar refuzul de a acorda statului acest rol, acum, după aproape doisprezece ani, mi se pare cu totul aberant să mai aud pe cineva în deplinătatea facultăților sale intelectuale că respinge cu înverșunare această idee. Pot accepta, la o adică, să discut modalitățile de punere în practică; de pildă, sunt unii care cred că statul ar trebui să se implice indirect, prin încurajarea așa-numiților sponsori, pe care să-i scadă la impozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu, și primul roman românesc notabil, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este ceafa. În plus, "femeia japoneză pare prinsă, pe vecie, în colivia translucidă a propriului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să cred asta.“ „Și să rămâi singur?“ „Dar nu ești mai singur așa? Nu se alege prafu’ din orice și nu se duce naibii orice iluzie?“ „Nu se duce.“ Dar nu-l lasă să vorbească, se întoarce spre el cu înverșunare: „Și nu e destul cât ești de singur și așa? Mă provoci să spun ce nu vreau și să mă gândesc la lucruri la care nu vreau să mă gândesc. Nu ești și așa destul de singur? Ce nevoie mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altă parte? Sau să ajungi la compromisuri și să știi ce-i rău în jur, dar puțin să-ți pese și...“ „Oricum facem compromisuri. Totul nu-i decât asta.“ „Și de ce trebuie să mă gândesc mereu la așa ceva?“, întreba cu înverșunare, întorcându-și privirea de la el, spre tufa îndoită de la brâu, cu crenguțele ei subțiri și firave trosnind la fiecare suflare a vântului uscat, auzindu-l cum vorbește, încet și convins, dar fără să-l mai asculte, învelindu-se numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
peste tot, dar n-a găsit idolii. 36. Iacov s-a mîniat, și a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, și i-a zis: "Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu, de mă urmărești cu atîta înverșunare? 37. Mi-ai scormonit toate lucrurile și ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraților mei și fraților tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! 38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
crud și sângeros), iar a treia, „Fii un adevărat leu”. Macbeth e predestinat să poarte în el întreaga ambiguitate a eroului războinic. În ultimul act, când cere să fie întărită cetatea Dunsinane, unii îl socotesc nebun; alții, dimpotrivă, vorbesc despre înverșunarea lui plină de îndrăzneală („valiant fury”). În același timp, e demonizat deopotrivă cu Lady Macbeth: devilish Macbeth, „fiend of Scotland”, aceleași cuvinte cu care este caracterizat și Richard al III-lea; în finalul piesei, imaginea tiranului Macbeth e aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe masă, în fața acestuia. Sergentul le privi și spuse: — Agentul de stradă Mancuso, de colo, susține că te-ai opus la arestare și l-ai făcut comunis’. — N-am vrut să-i spun așa, zise bătrânul trist, observând cu câtă înverșunare îi răsfoiește sergentul legitimațiile. — Mancuso spune c-ai zis că toți polițiștii-s comuniș’. — Aăău! exclamă negrul din cealaltă parte a camerei. — Jones! Ține-ți, te rog, gura, îi strigă sergentul. Mi-o țin! — Îți vine și ție rându’ îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe trotuar. Capul nebunului era bandajat. Părea obosit și palid. — Nu vreau să locuiesc sub același acoperiș cu o femeie ușoară. Sunt șocat și rănit. Propria mea mamă! Nu-i de mirare că te-ai pornit împotriva mea cu atâta înverșunare. Presupun că te folosești de mine ca de un țap ispășitor ca să-ți descarci sentimentul de vinovăție. „Ce familie“, se gândi domnul Levy. Mama arăta, într-adevăr, ca o femeie de moravuri ușoare. Se întreba ce-l atrăgea pe agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-un ungher al minții, nevăzut și În siguranță. — Mai sărută-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toți cu burțile lipite de sol, iar el așteptase să-l bată pe umăr pe servantul mitralierei Lewis. Contempla cele două imagini cu ceva ce semăna a exaltare primitivă - erau două jocuri la care luase parte, diferite prin gradul de Înverșunare, dar legate Într-un fel care le distingea de episodul Rosalind sau de labirinticele povești care formau, la urma urmei, substanța vieții sale. „Sunt un egoist“, s-a gândit el. „Aceasta nu-i o calitate care să se schimbe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să-și lege încheieturile mâinilor înainte de a se culca pentru a nu cădea pradă poftelor trupești care îi asaltau cu înverșunare trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru toată viața prin jurământ nu-l mai chinuiau atât de nemilos ca în tinerețe, dar misionarul își păstra și acum obiceiul ca seara, înainte de a cădea în pat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]