1,459 matches
-
ști ce este frica - și a te hotărî. Frica autentică este un instinct negociabil la nivelul libertății. Pentru că face parte din economia hotărârii primejdioase și a curajului, pentru că se naște odată cu ele, ea devine frică liberă. Frica liberă este frică învinsă și de aceea, în mod esențial, curaj. Pe măsură ce frica se desfășoară și crește în desfășurarea ei, eu mă adun în mine. Așteptând deznodământul pe care hotărârea mea l-a proiectat, toată ființa mea se adună în frică. Însăși această așteptare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întâmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de ce moartea poate să devină suprema ipostază a ființei. Alegerea nimicului în locul ființei se face nu de dragul nimicului, ci al unei alte calități a ființei: aleg să nu mai fiu, pentru a fi cu adevărat. Dar frica - și deopotrivă frica învinsă - este un concept de relație. În frică eu atârn de ființa „celuilalt“, a celui care îmi provoacă frica. Este nevoie de „celălalt“ pentru ca frica să ia naștere și este nevoie apoi de „celălalt“ pentru ca, în raport cu el, să-mi pot învinge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de sine. Dintre noi doi, doar eu știu ce înseamnă frica. Însă din clipa în care frica este învinsă, ea afirmă cu o forță neașteptată voința și libertatea celui curajos și provoacă la rândul ei, în calitatea ei de frică învinsă, frica: frica celuilalt. Pentru că „celălalt“ este nu numai cel care îmi provoacă frica, ci și acela care îmi prilejuiește înfrângerea ei, el ajunge, la rândul lui, să cunoască frica. Frica pe care eu am învins-o devine acum frica lui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eu am învins-o devine acum frica lui. „Celălalt“, cel care a provocat frica, este acum, prin replica violentă a celui care a învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse: viața lui. Așa cum frica învinsă lasă să apară curajul, „frica celuilalt“ eliberează teroarea: el terorizează pentru că îi este frică. Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu poate fi niciodată învinsă. Ea se alimentează la nesfârșit din sângele celui care o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o provoacă. În teroare nu se mai păstrează decât aparența puterii. Sângele pe care ea îl varsă este deja simptomul dispariției puterii. Pentru că puterea „celuilalt“ nu se putea înălța decât pe frica mea, din clipa în care frica aceasta e învinsă, puterea „celuilalt“ dispare. Puternic nu este acum decât cel care s-a eliberat de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de frică. De abia acum, în libertatea lui, se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum „frica celuilalt“ nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a se retrage din fața câinelui (face inițial un pas Înainte, apoi se retrage câțiva pași) invitând, parcă, câinele să-l atace. Când câinele se decide să atace, la Încurajările dresorului, din lupta care se declanșează „infractorul” trebuie să iasă Întotdeauna Învins, iar câinele să fie lăudat și recompensat. Examenul psihologic corect creează posibilitatea alegerii judicioase a dresorului, pe durata dresajului, având În vedere tipul de sistem nervos la care predomină fenomenele de excitație, neputând fi Încredințat unui om hipersensibil, nervos, deoarece
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
pe care le-a luat, prin susținerea conceptului de definire a agresorului, prin semnarea convențiilor de definire a agresorului. După terminarea războiului, tratatele de pace au prevăzut o reducere generală a armamentelor, printre care dezarmarea impusă Germaniei și celorlalte state învinse, reprezenta doar un preludiu. “La 8 ianuarie 1918, președintele Statelor Unite, Wilson în "Proclamația celor 14 puncte asupra organizării păcii" flutura în fața opiniei publice iluzia cu privire la "garanții adecvate că armatele vor fi reduse până la ultima limită, compatibilă cu securitatea internă”. De
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
a unei organizații internaționale Societatea Națiunilor care trebuia să fie "centrul întregului program al păcii"1. Această organizație își propunea să asigure respectarea statu-quo-ului impus prin tratatele încheiate de statele învingătoare, cu Germania, Austria, Ungaria, Turcia și Bulgaria. Pentru statele învinse, tratatele încheiate după Primul Război Mondial, au constituit obiect de nemulțumire, unele dintre acestea au încercat eludarea sau revizuirea prin forță a documentelor de pace. Conținutul tratatelor a determinat apariția și dezvoltarea rapidă, mai ales în Germania și Italia, a
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
În decembrie, același an, cele cinci mari puteri Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Statele Unite au ajuns la un acord privind drepturile egale, în materie de înarmare. Acest fapt era în contradicție flagrantă cu prevederile Tratatului de la Versailles și permitea statelor învinse să se înarmeze într-un ritm accelerat. Câștigarea alegerilor parlamentare din Germania de către extrema dreaptă, în ianuarie 1933, a netezit drumul spre modificarea, prin forță, a statu-quoului internațional. În același an, atât Japonia, cât și Germania s-au retras din
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
prin ea. Patria mea este creatura. Iată de ce am ales acest efort absurd și fără urmare. Iată de ce sunt pentru luptă. Epoca îi este favorabilă, am spus-o. Până acum, măreția cuceritorului era geografică. Ea se măsura după întinderea teritoriilor învinse. Nu întâmplător cuvântul și-a schimbat sensul și nu-l mai numește pe generalul victorios. Acum măreția trebuie căutată în altă parte: în protestul și în sacrificiul fără viitor. Și nu din gust pentru înfrângere. Victoria ar fi preferabilă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în raza sa de acțiune își pune problema proprie sale mortalități. Alexandru Macedon, Iulius Caesar, apoi ceilalți împărați ai lumii cunoscute de ei nu au rezistat prea bine în fața mirajului zeificării. Atunci când pacea și prosperitatea au fost asigurate, toți dușmanii învinși, sentimentul mortalități îi va face să-și dorească imortalitatea. Din momentul în care ultima redută a fost supusă voinței sale unificatoare omul își îndreaptă năzuințele către cer, către ultima redută. Incomparabilele realizări ale voinței lor, capacitatea lor de a aduce
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
este exclus în 1934 și creează un partid fascist, Partidul Popular Francez, reutilizând tehnicile agit-prop* și de organizare* comuniste. Devenit unul din promotorii colaborării cu ocupantul, el moare în 1945, în uniformă germană. EXIL Exilul a fost adesea soarta revoluționarilor învinși și prigoniți în țara lor. Marx și-a petrecut ultimii 33 de ani ai vieții în exil, Lenin a fost în exil 16 ani, iar Troțki 26. încă din 1949, după înfrângerea în războiul civil, comuniștii greci se exilează în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au fost puternice, mai ales în cursul războaielor israelo-arabe din 1967 și 1973, Moscova n-a vrut niciodată să se lase antrenată de statele arabe într-o escaladă cu Washingtonul și a căutat mai degrabă ieșiri onorabile pentru aliații ei învinși. Pe de altă parte, după ce a rupt relațiile sale diplomatice cu Israelul în urma războiului din iunie 1967, URSS mai are foarte puține lucruri de oferit actorilor conflictului israelo-arab care vor să intre într-un proces de negocieri, spre deosebire de SUA care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exemplu - și faptele demonstrează că era, dimpotrivă, un om cu o memorie și o inteligență prodigioase. Chiar dacă a fost unul dintre cei mai mari criminali ai secolului XX, nu era însă nici bruta incultă și trândavă, zugrăvită de adversarii săi învinși, ci un extraordinar muncitor, care, în pofida orarelor lui bizare - se culca spre ora 4 dimineața -, a respectat toată viața o disciplină strictă de lucru, citind cu nesaț, în special lucrări de istorie și biografii, și având o cunoaștere aprofundată a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau cel puțin nu foarte inegale se opuneau una alteia, cu un statu-quo postbelic, în care învingătorul devine stăpânul permanent al învinsului. Înfrângerea în război Tocmai acest statut de subordonare, intenționat a fi permanentizat, poate ușor să stârnească dorința părții învinse de a întoarce sorții, de a răsturna statu-quoul creat de victoria celuilalt și de a schimba locurile în ierarhia puterii. Cu alte cuvinte, politica de imperialism aplicată de învingătorul ce-și anticipează succesul va provoca probabil adoptarea unei politici imperialiste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adevărată, atunci prin strategia de contracarare ne-am angaja de fapt într-un proces de dezarmare prin eliminarea reciprocă a rachetelor sol-sol. Ne-am afla în consecință în aceeași poziție ca mai înainte - adică nu ar exista nici învingător, nici învins. Ajungem astfel la un alt element esențial - distincția fundamentală dintre victorie și înfrângere în război, o distincție bine ancorată în conștiință datorită mileniilor de experiențe istorice. Astfel, mai ales armata a considerat inadmisibil, atât în Coreea, cât și în Vietnam
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a mai creat o serie de mecanisme, precum dreptul de veto al președintelui sau analiza jurisprudențială, prin care votul majoritar poate fi anulat și minoritatea protejată de folosirea arbitrară și neconstituțională a votului majoritar. Dincolo de decizia majorității, și în spatele minorității învinse, se află întreaga putere morală și politică a comunității naționale, gata să pună în practică decizia majorității și să protejeze minoritatea în fața nedreptății și abuzului. 2. Mijloacele folosite pentru realizarea unei schimbări pașnice din cadrul comunității naționale oferă minorității șansa de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să le deschidem, să le distrugem și să vedem ce posibilități închideau. și apoi, după ce am terminat, să nu aruncăm rămășițele. Să le punem într-un borcan pe-un raft, alături de alte specimene ale greșelilor din trecut”59. Odată realismul învins, drumul ar fi deschis, teoretic, unei lumi mai pașnice. Teoria critică este foarte potrivită pentru a contesta realismul, deoarece, prin însăși natura sa, e preocupată de criticarea ideilor „hegemonice”, ca realismul, nu de prezentarea unor viitoruri alternative. Scopul central este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în acord cu particularitățile mediului sociocultural bazat pe individualism, egoism, concurență etc. Prezența uneia sau alteia dintre slăbiciunile enumerate la un cadru de conducere îi îngreuiază simțitor acestuia activitatea. De aceea, este necesar ca ele să fie analizate, cunoscute, depășite, învinse. Ele nu sunt imuabile, date o dată pentru totdeauna; dimpotrivă, au caracter temporar, situațional. Dacă nu se iau măsuri de lichidare a lor, prin repetare se poate ajunge la automatizarea și cronicizarea lor. Depășirea și învingerea lor se pot realiza numai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu intense/slabe ca intensitate; − frecvență: conflicte dese/rare; − structura mizelor: conflicte cu sumă nulă (ceea ce câștigă o parte, pierde cealaltă); cu sumă pozitivă (în care ambele părți ies câștigătoare); cu sumă negativă (profiturile părții câștigătoare sunt inferioare pierderilor părții învinse). Noile tipuri de conflicte prezentate sunt sugestive prin chiar denumirea lor, așa încât nu mai stăruim asupra lor. Subliniem doar faptul că ele sunt la fel de complexe și dinamice ca și cele descrise de Deutsch. Un conflict acut poate deveni cu timpul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]