KorAP: Find »[drukola/base=șarpe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...371 >

9,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

că nu făcuse altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau toate formele blînde ale viului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau toate formele blînde ale viului. "Uite, Ana, așa-mi spunea, Ana, ce căpșor gulerat are!" Urmau povești cu Feți-balauri, altele decît cele cu Sîn Petru și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
așa-mi spunea, Ana, ce căpșor gulerat are!" Urmau povești cu Feți-balauri, altele decît cele cu Sîn Petru și cu Moș-Dumnezeu, pe care mi le spunea bunelul. I-am văzut, prin fum, la focul de crengi, ochii verzi ca ai șarpelui de apă. Îi ținea fixați asupra mea. Mă ruga ceva și nu înțelegeam ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de umăr. Ca o bubă rea, după mușcătură de șarpe. Infectată, mortală, dacă mă gîndesc la copila-femeie putrezită în cea de-acum. Trag vitraliul pe vechiul loc și ușa se hîțînă sarcastic: atunciacuatunciacu... L-am urît pe Rusalin că m-a "spus" tuturor. La vernisaj, m-am simțit văzută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și viața noastră". Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
stîng, un fir de sînge. Sau părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
părerea unui fir de sînge. Dedesubt, cu caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te deranjează că o mai vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
pe malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
81. Miron era, însă, prea crud pentru un război atît de mare. Proaspătul repartizat nu-și dorea decît să scape de Institut. N-a rezistat nici cît mine: aproape patru ani. Șarcodilul sau crocoșarpele, cuvînt inventat ca să vizeze combinația de șarpe producător de venin cu fălci de croco, pe numele real Botez, îl hărțuia-discredita. Miron figura la partea negativă a tuturor dărilor de seamă. Ca superficial ("Improvizează și iese ceva improvizat") ori ca negativist-individualist: "Sectorul are o sarcină nu ușoară ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Conversația se întinde ca ierburile crescute în iazul Dorobanț. Chipul lui Șichy, îmbujorat de sfială și de foc, pîinea prăjită, un tacîm scăpat, butucul prăbușit în jar, respirația gură la gură, dinții mici. Rusalin căutîndu-i cu limba gropițele din obraji. Șarpele casei ticăie ca un ceas demodat. Percepi iepurele rață și rața iepure, ca-n desenul lui Wittgenstein, se îndoiește vocea a doua. Și de ce n-ar fi percepția mea realitatea? Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
contrar, compensatoriu. Basmele adesea vorbesc de contra-miracole. Fata cea bună a moșului alege caseta simplă de aramă, din care se materializează toate bogățiile pământului... Reiterarea forțată a miracolului produce un efect invers; fata babei alege cutia de aur plină cu șerpi și lighioane devoratoare. Omul vrea să ucidă miracolul sau are tendința să-l deprecieze, pentru că nu a fost el obiectul lui. Mai există, desigur, categoria visătorilor, a celor ce cred că pot deveni ușor obiectul miracolelor, a celor înclinați către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
poate aduce extazul. E drept că muzica poate provoca mai lesne aceste stări, ea pare a fi mai ușor accesibilă, limbajul ei fiind mai simplu și mai natural. Orfeu a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ea pare a fi mai ușor accesibilă, limbajul ei fiind mai simplu și mai natural. Orfeu a desfătat cele șase urechi ale Cerberului cu lira lui, după cum șerpii dansează sau se crispează într-o euforie paralizantă în prezența muzicii; "Ca șarpele pe muzici înnodat, / Rotit de două ori la mărul-soare" (Ion Barbu). Fie și în cantități umile, fericirea este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva, cândva, de ea. Este privilegiul fiecărui muritor. Însă, dacă nu există nici măcar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana veziculară a lui Clarke și șerpii neuronilor bazilari ai lui Bechterev. Fără ca Mioara Alimentară să știe, raza deveni impuls proprioceptiv inconștient. Evolua bine într-un fascicul obez, spinocerebelos (Flechsig) și (de unde până unde?) se întretăie cu alt fascicul spino-cerebelos (Gowers). Aici, Mioara Alimentară se simți într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
părea o vrăjitoare care-și rotește palmele în jurul globurilor de cristal pentru a-i dezvălui secretele viitorului. Dar ea nu făcea altceva decât să mângâie nimbul sferelor pe care nu era imprimat niciun țipăt, nici de pasăre cu limbă de șarpe, nici de șerpi cu cap de pasăre, nici de rău, nici de pace, nici de foșnet. Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
care-și rotește palmele în jurul globurilor de cristal pentru a-i dezvălui secretele viitorului. Dar ea nu făcea altceva decât să mângâie nimbul sferelor pe care nu era imprimat niciun țipăt, nici de pasăre cu limbă de șarpe, nici de șerpi cu cap de pasăre, nici de rău, nici de pace, nici de foșnet. Fiecare nimb era așa cum îi stătea bine unui nimb: tăcut. Plăpumăreasa D acă ar fi cunoscut-o, Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sus, dublat de altul și de altul, pe aceleași structuri, dar mereu altfel, mai moderne, mai conștiente că există, mai frumoase prin ceea ce transmiteau, trecerea Ființei în veșnicie și apoi din Neființă în altă Neființă, pentru ca, în cele din urmă, șarpele să-și înghită coada și să devină un balon rotitor cu toate treptele într-o deplină ordine, disciplinate valoric, după vârste și crez, după culoarea lor, într-o singură formă tubulară, o verighetă imensă, pe degetul zeiței cu numele Viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]