1,067 matches
-
deciziile finale aparțin Clientului... orice încălcare a prezentului contract sau anulare a evenimentului, pentru indiferent ce motiv... restituire... 30 de zile... plata se va face într-o singură tranșă... De asemenea...“ Citesc cuvintele care urmează cu fiori de gheață pe șira spinării. „De asemenea, în eventualitatea anulării evenimentului, în cazul în care Clientul se va căsători în maximum un an de la data anulării, acesta se obligă să plătească o penalizare de o sută de mii de dolari, plătibili către Wedding Events
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu e o ghicitoare cu premiu! Se vede din elicopter. Știu foarte bine ce faci. Am prieteni în Surrey. Care m-au informat. Îmi întâlnește privirea cu o expresie victorioasă în ochi și simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Nu. Te rog, nu. Nu acum, când am reușit să ajung până aici. Cred că ai un mic secret pe care ai uitat să-l împărtășești invitaților tăi. Își ia o față plină de compasiune. Nu e prea politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de hîrtie, acelora care au compromis, în parte, presa literară și de cultură, fapt ce a impus exigențe de altă natură (micșorarea spațiului tipografic), decît cele normale. Zurbagii, proștii și cei care cunosc arta de a se gudura și au șira spinării de material plastic vor fi, în continuare, în frunte, căci multe din reviste nu se pot dispensa de mercenarii care au făcut servicii (la Luceafărul se pare că se schimbă ceva) . Important este, așa cum am și vorbit, ca în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu o altă adresă (6967) datată 10 august, când armata română era În plin război de neatârnare a națiunii. Față de tonul precedentei, aceasta fusese și mai dură, aproape ultimativă lucru care Îi va fi dat fiori și furnicături pe șira spinării bietului polițai hușean: „Vă repet Ordinul No. 6158 relativ la reserviștii care nu sau prezentat când au fost chemați pentru conducerea convoiului de 100 căruțe la București și vă invit (subl.ns.) ca să’mi dați urgent rezultatul, nemaidând locu la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bătrână cu un păr lung și cred proaspăt vopsit într-un negru lucios, însoțită de câțiva puradei. O complimentez pentru părul superb, la care îmi oferă o jumătate de zâmbet împreună cu o privire care-mi provoacă un fior neplăcut pe șira spinării și încerc automat să mă mut un milimetru mai departe în îngrămădeala din barcă. De-a lungul călătoriei, canoea oprește din când în când la câte o casă pe malul râului lăsând pe câte cineva să coboare. Acum înțeleg
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
rău, venind dinspre ea, decid că nu am ce să lămuresc și că eu am greșit dându-i ei banii ce să lămuresc, că trebuie să-mi dea 30 de dolari??!! Îi mulțumesc, simt același curent rece de-a lungul șirei spinării, zic la revedere și plec. Merg la Don Julio urmărită de pala rece a Eliei, îi dau banii cerându-mi scuze pentru ignoranță și confuzie, merg la râu, apare o canoe, urc ușurată și știu că nu am să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
după stilul vechi! Am o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prosternez. El văzuse că spatele Îmi era Încovoiat. Într-adevăr, concentrarea Îmi slăbise de un timp și capul Îmi era ocupat cu dialogurile mele fanteziste obișnuite. Nu mai respectam nimic din ce ni se ceruse la Începutul sitting-ului: atenția ca șira spinării să se mențină dreaptă și o Încercare de liniștire a capului În așa fel Încât să ne putem observa gândurile. Plesnitura care mi-a lovit cu toată forța spatele, la un milimetru de coloana vertebrală, am simțit-o surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Petersburg, unde era reținut de Încordarea produsă de apropierea războiului. Lângă canapea era un scaun, dar eu Îl evitam Întotdeauna din cauza satinului auriu cu care era Îmbrăcat, căci simpla lui vedere mă cutremura, dându-mi niște fiori ce porneau din șira spinării și se răspândeau ca niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală de vânt și stropi de ploaie îl izbesc în față. Crezi că mi-a fost ușor? Maica m-a fătat cu un băț în loc de șiră. Mă mir că nu s-a rupt... Și-apoi, am un principiu: "Niciodată doi dușmani." Craii aiștea s-au luat de gânduri cu voievodul ista al Moldovei; îi nărăvaș rău și vor să-i pună hățul, să-l aducă sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la mijloc, tot cu sabia, apărându-ne... oftează Duma. ...Au închinându-ne, când n-am mai putut, precizează Stanciu. Apără, Doamne, pe cei singuri și fără putere, se roagă Vlaicu. De nu erau Carpații să ne țină legați, ca o șiră a spinării, nu știu, zău, ce s-ar fi ales de noi, spune Ștefan. Avem rădăcini adânci, nu ne smulg ei cu una cu două, întărește Șendrea. Soartă de popor mic și sărac... Nu suntem săraci, suntem sărăciți. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în zdrobirea Hidrei Antihristului... Făgăduiește că la anu' va face parte, separat, Moldovei.... La anu'?! La anu' să ne caute în Iad! hohotește Ștefan. Grazie... grazie, Pater! Molto grazie! se ploconește Ștefan cu umilință și ironie, atâta cât îl lasă șira. Cu așa ajutor "moldovenesc", capul Hidrei se poate considera zdrobit. "Mergi înainte viteazule, așa cum ai început! Izbânda îți este hărăzită de Cel de Sus!" a încheiat Preasfântul, audiența, ridicând crucea: "In hoc signo vinces!" "Vinces!... Vinces!"... Cu ce să duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De-o avea... "salcia!" "Salcia", se tânguie Cupcici îngrozit. Dar nu mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne întoarcem la oaste, să luptăm de-a dreapta Măriei tale, până la moarte să luptăm! Jurăm!! Jurăm!! strigă țăranii în cor. Ștefan tace. O sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Nu, Măria ta! strigă Șendrea. Să nu te-ncrezi! De pleacă ei... Cu cine om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să nu fiu nedrept, și Dunărea... Și Dunărea ne-a apărat prin hotarul ei de ape. Și... și Codrul ne-a ascuns și ne-a ocrotit în Cetatea lui de frunze... Și... și Carpații ce ne-au ținut ca o șiră a spinării să nu ne risipim... Da, suntem acasă! Cu noi a fost și pământul, și cerul a fost... Și mai spui că suntem singuri... Ștefan tace. Daniil tușește, își drege glasul, se pregătește să rostească ceva important, grav, solemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se amestecă, chinezește, cu bijuteria. Baronzi introduce în iconografia baladei elemente eline ori extrem orientale (după tehnica zugrăvitorilor de sibile), titani, bucefali, dromaderi, elefanți, tigri. Turmele lui Oprișan sunt zugrăvite ca într-o Halimà (coarne lucrate în pietre nestemate, lâna - șire de mărgăritare și beteli), Ana-Flori e o asiatică cu brațele pline de scule. O legendă ne poartă chiar în India, văzută cu un exact simț al locului, Baronzi fiind parnasian fără să știe (de lucrurile indice avea însă cunoștință): Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rasist, deplânge infiltrația elementelor alogene, a "damblagiilor" bizantini, formând "pătura superpusă", admite războiul (hegelian într-asta) ca o expresie a luptei pentru existență, și în fine statul legitimist și oligarhic, ridicat pe clase permanente, specializate. Iraționalismul acesta pare a fi șira spinală a mentalității noastre specifice, fiindcă toate construcțiile ideologice de la N. Bălcescu până la Nae Ionescu și L. Blaga se nutresc din el. Noțiunea unui Logos explicabil silogistic ne e străină. Poezia eminesciană e fața plastică a acestei concepții. Natura e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stropit, lucra singur cu pompa de stropit în spate și fără mască protectoare. Din această cauză, s-a îmbolnăvit și a ajuns la spital. Doctorii i-au găsit intoxicație în sânge și vase de sânge perforate în stomac. După însănăto șire a revenit la vița de vie a colectivei. în anul următor, după ce s-au copt stugurii, înainte de a fi culeși, a venit de la „raionul de partid” un camion care a cerut, „pentru partid” patru tone de struguri. Dinu le-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lemne, o luam la goană dintr-o pădure în alta, dintr-o vale în alta, de pe o creastă pe alta. Și de ce asta? Pentru ca nici ei să nu mă vadă, nici eu să nu-i văd”. Datorită lipsei de hrană „șira spinării îi ieșea prin piele ca o funie întinsă, coastele se vedeau precum căpriorii unui staul vechi fără acoperiș, iar lumina ochilor afundați în orbite părea licărirea stinsă dintr-un puț adânc” (Majjhima-Nikăya, I, 245). Se spune că, la un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ar fi afirmat: „Trupul mi-a devenit neînchipuit de subțire. Din pricina puținei hrane, semnul pe care-l lăsam când mă așezam era ca urma copitei unei cămile [...] Când credeam că-mi ating pielea de pe burtă puneam de fapt mâna pe șira spinării. Puținii trecători care reușeau să-l vadă îl luau drept un negru, într-atât practicile ascetice îi schimbaseră culoarea albă a pielii. În cele din urmă, se decide pentru postul total; nemișcat, ajuns aproape schelet, el sfârșește prin a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]