7,108 matches
-
halucinațiilor este dublat, o vreme, de o ordine cumva ilogică a scenelor pe care le repetă. Nu respectă neapărat cronologia succesiuniilor din text. Există o sintaxă a imaginii, a vizualului care se definește plecînd de la cuvînt, de la inspirația muzelor, de la șoaptele demonilor, de la ispitele simțurilor, de la alcătuirea fragmentelor, mai întîi, disparate. Aparent, fără legătură imediată unele cu altele. Nălucirile pătrund în fiecare artist și abia după aceea începe munca istovitoare de a le ordona, rațional. Silviu Purcărete are o voluptate în
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
pîine uriașă cît universul lui Rabelais și Purcărete la un loc. Experiențele lui depășesc cetatea. Orașul știe, pe-n-se-rat, să primească visul lui Purcărete. Așa mi s-a părut timpul petrecut de mine la "Așteptîndu-l pe Godot". Ca un miracol al șoaptelor. Ca un miracol care definește prietenia concret, dureros de concret. Îl priveam cu coada ochiului cum îi privește el pe Virgil Flonda și pe Constantin Chiriac. Cum se transferă anii și amintirile în masivitatea unuia sau în pălăria jerpelită a
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
Excelsior, care dă și numele volumului, reușește să transforme vechile recriminări macedonskiene într-o muzică superioară, unde tema apare complet absorbită de melodia metrilor imparisilabici: "Albastra noapte E toată ploaie argintie, E vis de-naltă poezie, De cîntec și de șoapte. O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru, peste blestem și ură". (Excelsior) Accentele oratorice, satira politică, autobiografia trucată rămîn prezente, dar tot ceea ce a fost violență și sarcasm se spiritualizează. Pendularea între două universuri, între
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
mașină nouă în care-și plimbă vidul moral și aroganța. Care e fericit dacă concetățenii actuali îi silabisesc corect numele neuitînd inițialele, dacă îl invită la o recepție, unde gazda îi întinde două degete și-și întreabă imediat secretarul, în șoaptă, ŤCine dracu mai e și acesta?ť" (p. 53) Singura mîngîiere în mijlocul acestor neîmpliniri e viața în duh. Dincolo de toate era liniștea, era prezența lui Dumnezeu. Puteam să ne lăsăm fără rezerve în seama lui, aveam privilegiul formidabil de a
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
poetul comunică pe de-o parte o spaimă de imensitate (o agorafobie morală), pe de alta discreția însăși a ființei care, departe de orice ambiție emfatică, încearcă a o alina: „Cît hău e-năuntru, cît spațiu afară.../ să drumuiesc în șoaptă, căci huma din mine/ dispare ca o frunză pictată pe apă”. Această înfiorare în fața vastității îl împinge pe autor spre detaliu, spre microuniversul lucrurilor: „De cîte ori nu m-au chemat/ picăturile la geam.../ Dar oare ce așteptam?/ Să văd
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
a spune... , toate astea mă însoțesc și acum. Mama dovedise o grabă strategică să moară. Nici un ritual, nici un adio, nici declarații ori reuniuni de familie. Își făcuse testamentul cu mulți ani în urmă. La răstimpuri, fără urmă de dramatism, în șoaptă, îmi spusese: „Poți păstra ce vrei din hainele și pantofii mei. Restul să-l dăruim parohiei Carmeliților din Sicuani 4. Îți las ție pendula mare de mahon. Poți s-o iei când se va termina totul." Nu era vorba niciodată
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
cameră cu multe nuanțe coordonate subtil de regizorul Cristian Juncu în jocul Adei Simionică, a lui Claudiu Istodor și a lui Ion Coman. Intimitatea spațiului, apropierea publicului de actori, de detaliul jocului, de anumite complicități, de foșnetul unui balonsaid, de șoapta unui oftat a concentrat totul pe relația actorilor, pe un soi de finețe a interpretării. Formula kammerspiel este, cred, în apropierea spiritului acestor piese. Yasmina Reza dezvoltă teme existențiale în-r-un limbaj cu multe paliere. Fiecare merge pînă unde poate, pînă
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
de frig adun,/ Ca sub un șal înzăpezind/ Sufletul nostru încă bun,/ Mișcarea lui către argint. În fiecare an aștept/ Să ningă, să te pot vedea/ Dacă privești, dacă asculți,/ Dacă mai înțelegi ceva.” O îndepărtare cu vești presupuse, cu șoapte trimise ca iscoadele, departe, la malul înghețat. Acolo ia ființă o lume văzută ca prin rotocoalele unui geam, în frig, o lume a bănuitelor frumuseți și-a neopritelor schimbări. O lume care nu mai înțelege și nu mai are rostul
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
și subțire își legăna în față și-n spate brațele lungi și subțiri. Nu mi-am dat seama ce făcea, oricum nu arăta a gimnastică, era ceva ciudat, ea însă era încântă toare. Am întrebat-o pe Gertrude Stein în șoaptă ce se-ntâmplă. A, e Marie Laurencin zice. Mi-e teamă că a exagerat cu preliminariile aperitivului. E cumva bătrâna despre care vorbea Fernande întreb eu, aia care urlă ca un animal și-l sâcâie pe Pablo? E drept că
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
linie. Valoarea și pseudo-valoarea, la fel. Dureros manifest. Și Jonglerul - Virginia Itta Marcu, și Dresorul - Mihai Bica, și Nepoata - Maria Gârbovan, și Clovnul - Gabriel Costea par năluci, spectre ce agonizează pe drumul artei închipuite de Caribaldi. Pașii lor, corpurile lor, șoaptele, privirile - devitalizate ca și arborii de pe scenă. Rătăcesc. Ambiguitatea sentimentelor, a discursurilor lui Caribaldi, a lentorii cu care se mișcă fiecare pe scenă, mai puțin marele dictator, face ca replicile să devină mai acute în amestecul de adevăr și de
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
tine, și nu oriunde, ci chiar în cartea al cărei autor te pretinzi a fi, e semn de imbold clar întru slavă deșartă. E de neînțeles cum de un om cu sfiala lui Horea Paștina s-a lăsat îmbrobodit de șoapta diavolului de sub catapeteasma picturii, ridicîndu-și singur un procov de laude pe care l-a lăsat apoi să plutească editorial peste masa cititorilor, sub pretextul editării unei teze de doctorat. Dar Ascult și privesc nu este o teză de doctorat și
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
deceniu de viață și carieră, anii impunerii numelui și ai gloriei, 1967-1976, dar și ai eliberării sexuale. Actorul Gaspard Ulliel seamănă izbitor cu tânărul Yves Saint Laurent din fotografii și documente, siluetă neverosimil de fragilă, aer timid, voce blândă, în șoaptă. Cei care l-au cunoscut pe creatorul de modă spun că interpretul nu este departe de model. Deși nu și-a propus să reconstruiască mitologia legată de numele YSL, prea abundentă, cineastul înghesuie, totuși, frânturi, cu sau fără legătură cu
Cannes 2014: Bărbatul care iubea femeile by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62230_a_63555]
-
Mușina, Regele dimineții, Ed. Tracus Arte Premii speciale: G. Ardeleanu, N. Steinhardt și paradoxurile libertății, Ed. Humanitas Premiul Național de Literatură: Alexandru George. Premiile au fost sponsorizate de Cazinoul Palace și Restaurantul „Casa Vernescu". romanul anului 2009, de departe Cartea șoaptelor(după părerea nu doar a mea), nu a fost distins cu premiul binemeritat. După această recuzare, victoria lui Cristian Teodorescu a fost oarecum previzibilă, având în vedere valul de cronici admirative de care Medgidia, orașul de apoi s-a bucurat
USR: Premianții anului 2009 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/6238_a_7563]
-
2 de la un coproprietar la altul, și asta, deduce Roger, e săptămîna în care Spectro poate fi deranjat la orice oră. Și alții au venit astfel, în săptămînile lui Pointsman, la „Năluca Albă", în toiul nopții, Roger le-a auzit șoaptele înfocate de conspiratori pe coridoare, răpăitul vioi, ca de pantofi de dans pe marmură, distrugîndu-i somnul, refuzînd să se stingă odată cu îndepărtarea, vocea și mersul lui Pointsman mereu distincte de ale celorlalți. Cum o să sune acuma, cu vasul ăla de
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
cuvintele? Nimic, apă de ploaie." Ironia însoțește amar un tur de forță al confesiunii autoarei și, în același timp, al actriței care își asumă fiecare nuanță, fiecare paranteză, care își construiește o complicitate aparte cu publicul, misterioasă, la limita legalității. Șoapta este un lux în teatru. Duminică la prînz m-am răsfățat și am zburat ca un fluture cu Faina-Fafocika-Papocika-Fidji. Cuvintele spuse de Rodica Mandache nasc imagini scurte, ca niște flash-uri, de o tensiune aproape insuportabilă. Istoria oamenilor din Georgia
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
făcînd cu ochiul, ca o supapă, la ceea ce pare minor și iese din circuitul de prim plan. Zborul unei mierle, substanța unui basm, definiția pe care un gest o găsește într-un proverb, delicatețea unui zîmbet, viața lemnului de după moarte, șoaptele unui trecător care îți încredințează, cu pași măsurați, povara lui. Și în "Omul cu valize" la Teatrul din Turda, și în "Cinci piese scurte" de la Odeon, de pildă, Dabija l-a simțit pe Ionesco. In vibrațiile lui profunde, complexe, extrem de
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
Dorina Lazăr, Pavel Bartoș. Siluete în alb și negru. Experiență. Performanță. Har. TEATRU. Rîd în hohote și tac și aplaud împreună cu o sală întreagă. Văd, parcă, ochii mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese scurte" este nu doar un spectacol de referință pentru cultura teatrală și spirituală. Este o reverență în față unei uriașe personalități pe care Alexandru Dabija, artiștii lui și Teatrul
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
deloc să vorbească încet, iar Kikuji era îngrijorat la gândul că puteau fi lesne auziți prin ușa subțire în camera de ceremonie. Femeia își apropie brusc fața de a lui. - Dar avem o problemă, zise ea, de data asta în șoaptă. A venit și doamna Ota cu fiică-sa. Chikako se uită cu atenție la fața lui Kikuji. - Eu una n-am invitat-o... dar regula este că oricine se află în zonă poate să vină și neinvitat. Deunăzi, m-am
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
din realitatea imediată a Festivalului de teatru, a cotidianului crud. Expoziția Tadeusz Kantor a fost pentru mine o călătorie ritualică, un traseu inițiatic prin destinul unui creator unic, prin filosofia lui, prin felul în care a știut să-și asculte șoaptele eu-lui și să le aducă afară, la lumină. Am văzut machete de la „Clasa moartă", un spectacol-document, am citit însemnări, notițe fel de fel, destule inedite. Am învățat mult în două ore, deși credeam că știu destule. Am înțeles că libertatea
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
Îl cheamă Mustaq. Unii dintre noi îi spunem Mushy - sau Mushy Peas4. Cred că o să vă simpatizați. Și tu vrei să-l simpatizezi, nu? Are mare nevoie să-l placă lumea. - O să fac tot posibilul. - Nu trebuie să vorbești în șoaptă, mătușă-mea nu vorbește engleza. - Și familia mea e la fel, am spus eu repede. Mulți dintre unchii mei vin să petreacă vara la Londra. Ceilalți n-au ieșit niciodată din Pakistan. - Tu n-ai fost acolo? - Tata ne-a
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
savurîndu-i finețea, rafinamentul, bucurîn-du-mă de performanța extraordinară a lui Mihai Constantin în Clov, un clovn trist, deșirat, un artist care se desprinde total de silueta tatălui, care devine el însuși în mod absolut. Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare șoaptă sau tăcere îl definesc pe Mihai Constantin ca pe un actor cu totul special în acest moment, care caută și se caută, dincolo de tensiunile și freamătul eu-lui său, care merge pe mîna lui Tocilescu, nu-mi dau seama cît de
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
întâmple, zice Ellen. - Serios? - Da. Tu nu? - Nu. nu, chiar deloc. - Se vede treaba că n-o prea cunoșteai pe Monika. Îi scapă fără să-și dea seama. Îmi pune repede mâna pe picior. - N-am vrut, zice ea în șoaptă. Dar eu nu mă las smuls din trecut, nu las durerea de-acum să pună stăpânire pe mine, cel puțin nu acum, când tocmai mă îmbăt cu inocența de-atunci. - Cum s-a întâmplat?, întreb. Ce-ți amintești? - Monika a
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
a zis că n-avea să mai pună nici o picătură de vin pe limbă în următoarele șapte luni și jumătate. Ne-am culcat capul pe burta Monikăi, mai întâi eu, apoi Ellen. Am ascultat, apoi am schimbat câteva cuvinte în șoaptă. I-am sărutat păsărica. Păsărica ei frumoasă de fată. - Da, a spus Ellen. Avea o păsărică frumoasă de fată. Se deschide ușa. E Bo. - Nu pot să dorm, zice el. - Vrei un pahar de vin?, întreabă Ellen. („Ce repede trece
Karel G. van Loon - Fructul pasiunii by Andrei Anastasescu () [Corola-journal/Journalistic/6265_a_7590]
-
mă ascund într-un spațiu privilegiat pe care îl visez și azi și unde puteam citi netulburat. Preotul satului era închis din motive politice. Lucrurile erau încurcate, oamenii se temeau de agenții secreți recrutați chiar dintre ei. Se vorbea în șoaptă despre un cuib de foști legionari în frunte cu popa, hotărâți să-i aștepte pe americani ca să lichideze colectivul abia înființat, și de aceea casa părintelui era supravegheată ca un spațiu damnat, locuit de necuratul. În casa văruită în alb
În loc de Prefață la Amintirile… lui Creangă by Ion Pecie () [Corola-journal/Journalistic/6272_a_7597]
-
a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită, Ed. Ramuri, 2009; Premiul de poezie „Ion Stratan": Mircea Bârsilă pentru volumul Monede cu portretul meu, Ed. Pământul, 2009; Premiul de proză „Gheorghe Crăciun": Varujan Vosganian pentru romanul Cartea șoaptelor, Ed. Polirom, 2009; Premiul de critică, eseu, teorie, istorie literară „Alexandru Condeescu": Cassian Maria Spiridon pentru volumul Vieți controlate, Ed. Junimea, 2009; Premiul special „Augustin Frățilă": Gheorghe Izbășescu pentru volumul Un pumnal sub cămașă, Editura Limes, 2009; Premiul special al
Prima ediție a Colocviului Național „Generația ’80 la maturitate“ by Dumitru Aug. Doman () [Corola-journal/Journalistic/6285_a_7610]