13,607 matches
-
cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându i se mamei: - Atât, mamă, să nu mai tragi ... Mi e rușine! M a mușcat și de spate, de umeri ... dar și aici, pe piept, m a durut rău ... și de șolduri, le explica Iuliana în timp ce încerca să indice cu brațul mai liber de bandaje și tuburi locurile respective. Silvia privea cu ochi îndurerați, înghițindu și lacrimile. Procurorul se deplasase între timp la fereastră. A venit aproape, a aruncat o privire peste
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
două corpuri vii și să se îmbrățișeze chiar în văzul tău, aici în viață, dincoace de gardul negru. Iubirea trezește deodată toate anotimpurile fără să țină cont de luna lor de naștere, te atinge pe obraz, pe umăr și pe șold. Aduce cu ea viața. Ajunsă independentă, își trăiește propriul elan, cu perspective fără vreo piedică în sârma ghimpată. Apoi ard oasele, inima și visele. Rămâne un mare pustiu în calendar. Suzana Deac Referință Bibliografică: Păcăleala vieții / Suzana Deac : Confluențe Literare
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă! Fata se uită cu ochi de felină la noi, își legănă trupul ei de trestie și-o luă spre maică-sa c-o găleată în mână călcând rar, arcuindu-și șoldurile cu o nepăsare rară. Fără să ne dăm seama, soarele căzuse peste deal ca un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
derutat pentru început. Localul era plin până la refuz. Se dansa liber, dezordonat la prima vedere. S‑a apropiat de zona în care trei femei aproape goale dansau pe un fel de ringuri special amenajate. A rămas cu ochii holbați la șoldurile aflate în mișcare ritmică neîntreruptă și la sânii goi ce se zbăteau în același tempo. Când a recunoscut‑o pe Amalia, a rămas blocat. Nu‑i venea să-și creadă ochilor. Ea se unduia în jurul unei bare verticale, cu ochii
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
mare zgomot și avertizări triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s a asigurat că este destul de înfricoșată. Curând, obosit și amețit de coniacul pe care l băuse până la ultimul strop, a adormit cu o mână întinsă peste șoldurile fetei, într un gest de apropiere și de supunere a trupului ei. Când s a trezit, afară se luminase deja. S a asigurat că fata este lângă el. Convingându se că doarme, a coborât din pat și a ieșit afară
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
secunde, s a năpustit asupra ei cu o ploaie de pumni și înjurături. Iuliana a încercat să se opună, să scape din strânsoarea bestiei dezlănțuite. A rupt bluza de pe ea, i a tras pantalonii și a mușcat o dureros de șolduri și fese. Apoi, a îngenuncheat o din mijloc cu o lovitură, trântind o și țintuind o cu pieptul pe masă. Pe masa pe care mâncase și care acum era doar un suport banal pentru ca el să și satisfacă instinctele, batjocorind
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
de spaimă și de ineditul situației. -Minodoro, o s-o pățești într-o zi! îi zise un ceferist, care venea cu o pătură sub braț, mustăcind de amuzament. Maiorul o eliberă, derudat. Atunci îi văzu mai bine părul negru și lung, șoldurile rotunde și pline, picioarele zvelte, de revistă, tocurile ascuțite, sânii obraznici, îmbujorați de ger. Se roși de emoție. -Domnu' ofițer, haideți să dăm telefon să vă coboare bagajele la Lugoj, ori să vi le păstreze la Timișoara, până ajungeți, că
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
salvarea. Prin ogivele de sub streașina, lumina solară penetrează interiorul cu insolenta aproape păgâna. Inima femeii palpita. Numai paznicul, la datoarie, si Arhanghelul Mihail, sfanțul prins în frescă de ev mediu, stau impasibili. Unul sprijinit pe picioarele răschirate, cu mâinile în șold. Celălat, un războinic cu sabie și cruce bătută cu diamanate. Însemne heraldice ? Nu are importanță podoaba vesmântului sfânt, doar față nevăzuta, obrazul ascuns sub apărătoarea cu viziera lăsată. Un bărbat în carcasa din fier. Mărțina Herseni se ridică, iese din
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
tataie! Lui Andrei Azuga îi fusese rușine atunci de cele întâmplate, dar fata continuase să îl salute respectuos, zicându-i sărut mâna, iar el nu prea știa cum să-i răspundă, furând-o intimidat din priviri în timp ce ea își legăna șoldurile mergând. Nici la Distrigaz și, mai târziu, nici la Electrica S.A., la Salprest, ori la Meridian 22, unde plătea apa și canalizarea,nu aflase o explicație mulțumitoare a visului său. O fi scara lui Iacov, maică, îl fixase cu ochii
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
eucaliptic? Așa cântau cei barzi, în vremi trecute „Pamântu-ntreg e-a Domnului moșie..."?* (*Psalmi, 24:1) OPEN SESAME Last night before your door, ouț în the cold, My soul ablaze with a chaotic passion My eyesight I would happily have șold, For one sweet open sesame to fashion. But even if I've offered a whole realm There was no magic word to conjure ouț, And I kept quiet, not to underwhelm; Aghast to blather humdrum, like some lout. I must
POEME BILINGVE (3) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370987_a_372316]
-
în sentiment. Parcă ne aflăm pe un tărâm mitic, unde senzațiile par realități, fiecare trăire având conotații arhetipale. E un timp imemorial, un spațiu care se sustrage legilor firești, un univers încărcat de emanații sufletești pure: Am ajuns să văd șoldul depărtării.../ Clinchetul umbrei stă lipit de picioare,/ Mă-nvăluie curcubeul de tămâioare,/ Când luna se piaptănă-n chipul mării.// Prin vise îți văd sânii - trofee.../ Dar am ajuns o piatră ce strigă,/ Și-n nopțile gri cu gust de ferigă,/ Dau
PUIU RĂDUCAN SAU CĂUTAREA FEMEII DIN VIS DE PROFESOR DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371013_a_372342]
-
mai făcut nimic preamărite, însă ucenicii au reușit să-i fure trupul astă noapte din locul unde fusese pus. Irod se opri și privi către slujitorul său. -De ce nu mă surprinde lucrul acesta? spuse el punându-și mâinile în șold după care oftă scurt. Parcă spuneau că vor pune pază mare la mormânt și procuratorul Ponțiu Pilat și arhiereii Caiafa și Anna! -Așa au și făcut mărite, însă cu toate astea ucenicii au furat trupul aceluia. -Și se va răspândi
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
adâncă, ciudată-ntâmplare, M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios, Depănam de pe ghemul tăcerii... uitare Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos. Acum când târziu mă cuprinde iar dorul Doar visul acela trecut nu -i de ajuns, Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul, Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns. Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă, Cu care mă-nvelisei în acea noapte, Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă, Să ascultăm glasul iubirii în șoapte. Prin lumea cea largă
CRĂIASA MEA DRAGĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370286_a_371615]
-
drag pe Emiluț, era lumina ochilor lui. Ar fi vândut bucuros și casa, dacă ar fi fost convins că așa îi putea lua măcar o garsonieră în oraș. Își zări de departe muierea-n poartă, cu ambele mânuri proptite-n șold. Știa ce îl așteaptă, doară erau luați de peste treizeci de ani. Își trase pălăria de pai pe frunte, acoperindu-și ochii. - Unde-i porcu’, Sandule? Când boala se făcuse vocea muierii așa de ascuțită? Pe vremuri, știa să-i șoptească
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
cu o femeie. Departe gândul de așa ceva... Privind-o, am simțit un impuls căruia nu mă simțeam în stare să-i pun stavilă. Mi-am așezat mâna, încet, cu dorință adâncă și cu oarecare teamă împletită cu multă curiozitate, pe șoldurile ei subțiri, în formare, strânse de un cordon ce-i susținea fusta lungă, acum mototolită sub acel trup nefiresc de plăcut și care-i lăsase pulpele aproape goale. Tăcută, a întors capul spre mine, fără să deschidă ochii. M-am
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
din cele citite prin unele pagini de roman ori, poate, eram doar stăpânit de asemenea gânduri. Și pentru că nu am întâmpinat nicio rezistență din partea ei, ceea ce pentru mine a însemnat cea mai reală încurajare, am urmărit instinctiv linia fină a șoldurilor către în jos și i-am mângâiat pulpele-i tari, dezvelind cu grijă și ce mai rămăsese acoperit de faldurile fustei. Le-a strâns, cu un geamăt ușor, abia auzit, nelăsându-mi mâna să le desfacă...” ... Sunt clipe unice, toate
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Todică Publicat în: Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să arzi!... Să arzi ca și mine în rugul de sori În ritmul nebun rotit de cocori Cu salturi de cobză și iz de cicori Atinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zbor Purtată în taină de-un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori
SĂ ARZI!... de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370359_a_371688]
-
apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere parfumul corpului proaspăt spălat cu săpun de calitate, înfundându
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
și apoi peste intimitatea partenerului său care se tot dezvolta la atingerile sale delicate. Îl împinse cu mâna sprijinită pe pieptul său puternic și se așeză deasupra sa. Buzele sale dornice de săruturi puneau pecete lângă pecete, coborând spre curbura șoldurilor bărbatului, ce-i încălzise sângele care alerga năvalnic prin corpul său tânăr, dar puternic. Mâna ei delicată, mângâia bărbăția rigidizată, apoi începu să o alinte cu vârful limbii, trezind fiori și tresăriri necontrolate în partenerul său. Mircea rămase surprins de
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
în intimitatea camerei lui de la țară. Săndica era fascinată și fermecată de alintul mângâierilor și sărutărilor, sprijinindu-și capul de pernă, iar cu mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce făceau să tresalte fesele fetei, desfătându-se de plăcerea buzelor lipite de intrarea fierbinte a neastâmpăratei vizuini, dornică să înfrunte
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
lăsă mult îndemnat. Alinta întreaga piersică cu buzele sale senzuale sau cu vrednica și neoprita lui limbă, apoi simțind că se apropie clipa ce ar fi dorit să o prelungească cât mai mult, se retrase și intră din nou între șoldurile fetei mângâindu-I acum cuptorul cu toată măreția generosului său baston de mareșal. - Mircea, ești divin, apropie-te să-ți cuprind cu sărutări fierbinți buzele tale pline de aroma piersicuței mele. Mi-ai picurat din nou în suflet otrava iubirii
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
ARZI!..., de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Să arzi!... Să arzi ca și mine în rugul de sori În ritmul nebun rotit de cocori Cu salturi de cobză și iz de cicori Atinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zbor Purtată în taină de-un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
cu flori Petale de crin în loc de scrisori! Știu că azi te-ai hotărât ... Citește mai mult Să arzi!...Să arzi ca și mine în rugul de soriîn ritmul nebun rotit de cocoriCu salturi de cobză și iz de cicoriAtinse pe șolduri cu două ninsori! M-aprinde în suflet c-o undă de zborPurtată în taină de-un cioc de cocorDesparte-mi în silabe cuvântul dorSpunându-i poetei că încă nu mor.Și smulge-mi din suflet acele candoriPăstrate legate cu ațe
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
care pâlpâiau două văpăi. Cu toții încremeniră. - Nu știam că am musafiri în noaptea asta! - tună glasul său. Dacă ați sosit cu gânduri bune, am să vă pregătesc un ospăț pe cinste! Contele, căci el era, se plimba cu paloșul la șold, mândru și plin de demnitate. - Dar se pare că altele sunt gândurile domniilor voastre!... Dacă erați o ceată de tâlhari lăsam vampiricele să se distreze pe seama voastră... Dar observ că sunteți bravi oșteni de care vodă și țara au nevoie să
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
că «într-o doară înflorea liliacul» (p. 13) - cu „patosul pledoariei despre raportul lirosofic dintre poezia ermetică și darul beției“, „pledoarie“ dintr-o „insolit-ultimă instanță“, de la «masa barului „Semenic“», reșițeană, mai mult ca sigur, masă pe care „ratarea își unduise șoldul“ (eroul p[l]oematic fiind „permanent pândit“ de «vocea de votcă / a lui Petre Stoica, fumegând / într-o cutremurătoare abstinență» - p. 17), reușind apoi să găsească «un arici în intestinul ideii salvatoare» (p. 21), o «mănăstire din mușcătură» (p. 26
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]