1,933 matches
-
doar de tatăl tău. — Bună, zâmbi larg, ai avut o zi proastă la școală? — Normală. Apoi m-am întâlnit cu Ralph în parc. — Voi doi sunteți deja prieteni vechi. E grozav. Observă o lacrimă sclipind în colțul ochiului lui Ben, ștearsă rapid cu mâneca tricoului Umbro. Ce s-a întâmplat? — A fost groaznic. Nu mai știa unde se află. Umbla de colo-colo fără să găsească drumul spre casă. — Slavă Domnului că a dat peste tine. L-ai condus tu acasă? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
religie ce va lua naștere pe pae și între scînduri, căci pe puf și mătăsuri se naște doar rasa obosită, crescută cu biberonul și făina lactată”. Altfel spus: „Vrem teatrul de pură emotivitate, teatrul ca existență nouă, desbărată de clișeiele șterse ale vieții burgheze, de obsesia înțelesurilor și orientărilor” („Manifest activist către tinerime“)... În nr. 62 al revistei, Sergiu Milorian deplînge și el asimilarea superficială, deficitară, a inovației teatrale: „Recapitulînd spectacolele cele mai bune, nu știm dacă am putea cita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unde dispăruse idiotul lor minunat? Se gândise de multe ori la fața lui de cal, la râsul sănătos și vocea lui adormită pe când încerca să-i răspundă cu gura plină de macaroane. Pe măsură ce trecea timpul însă, amintirile erau tot mai șterse. Se gândea și la ziua când o să-i iasă-n cale bărbatul visurilor ei. N-o să fie sărac și idiot precum Gaston. Își imagina un bărbat puternic, bine făcut, un tânăr curajos, nebun după ea. Takamori era la barul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
anii cumplitelor pâcle când pământenii cu sfânta lor omenie și carne s-au destrămat fără număr, și viața - atâta s-a stins de-ar fi fost, vai, tocmai de-ajuns ca duhul să prindă trup pe pământ. Poetul, cu numele șters și pierdut, s-a retras sub pavăza muntelui, făcîndu-se prieten înaltelor piscuri de piatră. Și neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului flancat de albe și negre solstiții mare și singur. Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
reputație excelentă. Lucrează În domeniul dreptului commercial, are propriul să birou pe undeva prin Middle Temple, iar În poze nu arată deloc atît de impunător și de măreț pe cît ți-ar inspira faima lui. Chipeș Într-un fel mai șters și oarecum tern, Michael, În toate pozele pe care le-am văzut În apartamentul lui Dan, e eclipsat vizibil de soția sa, frumoasa Linda. Linda Cooper, pe numele de domnișoară Campbell, născută și crescută În Hampstead, supraviețuise Liceului de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
voi trezi și toată furia se va fi risipit, că Îl voi privi pe Dan și voi simți din nou că Îl iubesc. Apoi, mă uit la el și sentimentele pe care le-am avut odată sînt acum o amintire ștearsă. Îmi amintesc vag cum mă simțeam odată, dar asta a fost demult. Acum nu mai simt nimic. Absolut nimic. Singurele sentimente sînt furia și iritarea. Și nevoia de a-l Îndepărta tot mai mult de mine. La Lemonia e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
doar panoul pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu pixul, un nume șters, aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totdeauna pentru ceea ce-ai făcut familiei noastre și bărbatului căruia i-ai jurat să-l iubești până când moartea ne va despărți. Privi din nou ferestrele de la primul etaj. Oblonul alb și scorojit - ca orice lucru de acolo. Turnul acesta șters, periferia asta diformă și departe de lume, când te gândești că Emma și-ar fi putut păstra apartamentul cu șemineu și cu verandă Închisă și camera lui Kevin, cu tapetul ce părea o adevărată grădină, atât de multe flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care să se ascundă, dar salonul era plin. Printre prietenele ei - de acum era un lucru bine știut -, stilistul Michele, alias Michael, se bucura de o reputație deosebită: era un magician capabil să transforme Într-o divă pe cea mai ștearsă dintre urâte. Erau acolo femei cu părul ud, așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Confirmă. — Firma a hotărât să ducă mai departe o strategie modernă și mai eficientă. Din această primăvară, angajații care sunt confirmați vor afla acest lucru direct de la computer. — Și ceilalți? Întrebă Emma dură. Șeful Începu să analizeze cu o privire ștearsă anatomia angajatei sale. Buze cărnoase, de culoarea cireșelor, balcoane opulente. Păcat că nu-și dăduse seama mai devreme. Dar poate fusese norocul lui: raporturile personale sunt absolut interzise de regulamentul firmei. Riști să-ți pierzi postul pentru o tăvăleală. — Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trei minute Înainte de Încheierea programului de audiențe. Trecea prin fața sălilor vaporoasă, parfumată, legănându-și șoldurile, iar colegilor le pica fața și o priveau de parcă o vedeau pe Pamela Anderson. Ea ar fi preferat ca mama să fie ca toate celelalte - ștearsă, plată și un pic neglijentă. — Ești norocoasă, comentă Miria, băieții se uită doar la țâțele fetelor. Sunt toți niște microcefali. Axel Rose Îi trase o pălmuță, iar Miria izbucni Într-un râs sălbatic, nestăpânit. — Râzi, tu, râzi, că mama a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tristețea. Dulapurile erau și ele din metal cenușiu, mobilele din imitație de lemn. Calculatorul sergentului În care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu era prea tânăr. Emma rămase Înspăimântată de neglijența aceea, de toată acea sărăcie evidentă. Italia e o țară Într-adevăr ciudată. Toți erau bogați. Bogați până la indecență. Aveau mașini noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ele Lungi sunt privirile sfioase Sentimentale și pline de uimire. În visele mele albastre, Pe un albastru câmp alerg Și picături de ploaie albastre Cad dintr-un albastru pur Peste mine. Chip în oglindă În oglindă mă privesc Un zâmbet șters mi se-agită Pe chipu-mi plin de armonie.. Imaginea deodată-i albă Nu mai zăresc nici armonie Nu mai zăresc nici zâmbet fals. Mai văd o singură privire Ce-i goală,mută și mâhnita Și vrea sa capete un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia Veronica Poteca timpului Iarăși am rămas Pe drumul atât de verde Și m-am oprit la jumătatea lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și n-am avut curajul de a mă pierde Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Să nu ai rătăciri De-a lungul lui, Dar în poteca ștearsă a timpului Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și n-am avut curajul de a mă pierde Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Să nu ai rătăciri De-a lungul lui, Dar în poteca ștearsă a timpului Să ai cândva curajul De-a te pierde. Floarea Să nu culegi, în pripă, Nicio floare. Nu vei ști, de-i rupi tulpina-n două Cât o doare. Când buchetu-alegi, Într-o clipă de uitare, Vei strivi fericirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil să moară pe asfaltul rece și umed al unui parc pustiu. Nu, nu, nu, nu! L-am privit pentru încă o clipă, izbutind să deslușesc mesajul șters al șoaptelor sale: „Visele mele... Visele mele... Se duc departe! Văd, nu mai văd întuneric... Mama m-a nenorocit... Visele-mi plutesc... O, mamă!” În cele din urmă, își pecetlui suflul glasului, obturat cu un aparent urlet disperat, inutil remedierii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară Împreună peste cartea veche, Încercînd să descifreze urma unei ștampile, pe jumătate ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest! Nu se poate! - Ba da. Am uitat s-o Înapoiez Înainte de plecare. Lucas și Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se la ei, cu chipul perfect impenetrabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ale fluxului Începeau acum s-o atingă. Se năpusti În ajutorul ei, străbătu În fugă zona ierboasă care mărginea plaja, trecu fără s-o vadă pe lîngă o tăbliță culcată la pămînt, cu fața În jos, cu textul pe jumătate șters: Pericol - Nisipuri mișcătoare. Concentrat asupra țintei sale, Lucas alerga pe nisip cu pași mari cînd acesta Îi dispăru de sub picioare. Intrat fără voia lui În panică, Începu să dea din mîini și din picioare În toate direcțiile și se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mini (zoom rectractibil de 38-105 mm, 1.290 de franci la FNAC). Făcu o piruetă de 360 de grade, privi Îndelung prin vizor Înainte de a declanșa; apoi reveni lângă ceilalți. În afară de Hipiotul-Negru, În camera principală se mai aflau o femeie ștearsă și blonzie, probabil olandeză, care tricota un poncho lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un zîmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ CÎnd plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cît se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgîlțîit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărîmițe secrete și strălucitoare de Încîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu încetul Pascal Ciortea simte limpede înăuntrul său o desprindere, un aisberg care se desface din banchiza polară și o pornește haihui prin oceanul planetar. Mă țicnesc, își spune. Țicnit, rămâne însă cotidian, obișnuit, între hotarele unui comportament cu desăvârșire șters. Ba chiar, cu cât se țicnește mai rău, cu atât purtările îi sunt mai obișnuite, împingând conformitatea până la epuizarea oricărui sens. De multe ori îi vine să-și ia câmpii dar își dă silința să se poarte și mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frumusețe? Albă ca Zăpada e mai frumoasă decât mama vitregă doar pentru că e mai tânără? Sau pentru că e mai generoasă? Și-apoi poate că și Ozymandias arăta mai blând, mai nevinovat în tinerețe. Cât despre sculptor, înfățișarea lui mai degrabă ștearsă se remarca printr-un singur lucru și anume un nas destul de proeminent. La prima vedere, părea chiar un nas prea mare și cam strâmb. În schimb în ochi îi era aprinsă lumina înțelegerii, o lumină cenușiu-verzuie care pătrundea tot. Zeițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu am textul nici uneia dintre ele, m-a pus să i le povestesc, scenă de scenă - m-a pus să i le interpretez. Mi-a spus că le considera minunate. Poate că era sincer. Nu știu. Mie mi se păreau șterse, dar se prea poate ca lui să-i fi plăcut. Ceea ce îl atrăgea la ele, cred, era ideea de artă, nu ceea ce făcusem eu cu ea. — Artele, artele, artele..., mi-a spus într-o seară. Nu știu de ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alb, în sensul că Bildungstein lăsase gol locul cu numele celui pe care românii l-ar fi trimis să stabilească legăturile de colaborare cu cei doi exportatori din Sudica. Îi sugerase, totuși, ca acesta să fie un ins cât mai șters, neimplicat politic în vreun fel, ba chiar puțin prigonit de autorități, dintr-un domeniu aparent fără nici o legătură cu comerțul exterior sau cu afacerile cu minereuri, pentru a nu trezi suspiciuni că ar face jocul comuniștilor de la puterea din București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de succese și insuccese, de Bucureștiul de altădată. Cred că voi rămâne treaz toată noaptea, frământându-mă din pricina fiului meu și a orei la care va veni acasă. Când, în sfârșit, ușa se va deschide și va intra o siluetă ștearsă, îmbrăcată altfel decât la plecare, cu părul năclăit de un lichid necunoscut și cu tricoul rupt, o să mă scandalizez, dominându-mi însă pornirile agresive. Trebuie să-mi terfelesc băiatul. E o mare dezamăgire pentru mine, fiindcă un e ins șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]