1,581 matches
-
cu ea pieptul și spatele, gâtul și subsuorile, apoi o arunca într-un colț. Voiam să fac și eu întocmai ca el mai târziu, căci aveam convingerea că e ceva foarte bărbătesc, așa cum văzusem într-un film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon înspre gară, puteai să vezi trenurile sosind. Le auzeai cum frânează, pufăie, șuieră, iar fumul se ridica dincolo de clădirea gării, mai înalt decât ea. Locomotive cu aburi. Ce a făcut mama când a rămas lângă șinele goale, n-am cum să știu. Poate s-a dus să se arunce pe pat, hohotind. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintr-un film alb-negru, atunci când sunt triști. „Ce e în mintea ta? De unde poți tu să știi?” Tata a ridicat glasul. „Doar fiindcă ai văzut niște filme care îți arată raiul pe pământ, asta nu înseamnă că acolo nu-ți șuieră gloanțele pe la urechi. Uneori le auzi la televizor și îndată după aceea...” „Ssst, ssst”, s-a alarmat toată familia. „De asta se pare că te-ai dezobișnuit în America, de vorbitul în șoaptă. Așa repede ai uitat. Pereții de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să vreau, dacă nu te-aș fi avut, nu aș fi vrut, iar eu strig, perfect, atunci vei rămâne fără mine, m-am săturat de învinuirile tale! N-o să scapi de mine așa de ușor acum după ce m-ai îmbolnăvit, șuieră el printre dinți, iar eu tremur din tot corpul, eu te-am îmbolnăvit, ingratule, eu te-am îmbolnăvit? Dar cuvintele mi se împleticesc în gât, se chinuie să iasă, flutură printre amigdalele inflamate din pricina furiei, cine oare pregătise un capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lângă el, ce îți mai fac ochii, vezi ceva? El suspină, ochii sunt bine, dar nu pot respira, îmi este greață, iar eu întreb, de ce ai ieșit, de ce nu m-ai așteptat în cameră, ți-am adus lămâie, iar el șuieră, nu mai puteam rămâne acolo, trebuia să ies, acolo nu e aer. Privesc în jurul meu lipsită de idei, soarele îmi mângâie deja spinarea, părea că peste noapte se produsese o schimbare de regim, iar vara preluase puterea, și eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine împreună cu fetele pe căldura asta, încă o zi de lucru se scurtează, două zile de lucru scurtate, a mea și a lui, deja amândoi ne aflăm în afara lumii oamenilor sănătoși, în afara gardurilor. Închiși în mașina care gonește, respirațiile noastre șuieră între ferestrele închise, de am ajunge odată acasă, dar ce să facem și acasă, ce a mai rămas de făcut acasă, cine ne va ajuta. Ce ar spune acum doctorița cu pruncul ei, că și acestea sunt vești bune, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu Înțelegere și-mi trecu mie hârtia. Diotallevi se destinse. „Cine sunt ăștia?” am Întrebat. „Cum cine sunt? Niște tovarăși argentinieni”. „Da, dar din ce grup?” „Taquara, nu?” „Păi Taquara sunt fasciști”, mă hazardai, din câte știam eu. „Fascistule”, Îmi șuieră fata cu ură. Și plecă. „Dar, În fine, Templierii ăștia erau niște sărăcuți?”, Întrebă Diotallevi. „Nu”, spusei, „e vina mea, am Încercat să fac povestea mai vioaie. Ceea ce am spus privește trupa, Însă ordinul primise Încă de la Început donații imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau eu, care vreau ca biata noastră Europă să regăsească naturalețea și credința acestor fii de sclavi?” „Isuse”, șuieră Amparo, cu răutate, „știți și dumneavoastră că-i un mod de a-i face să stea liniștiți...” „Nu liniștiți. Capabili să cultive În continuare așteptarea. Fără sentimentul așteptării nu există nici măcar paradisul, nu ne-ați Învățat voi, europenii, asta?” „Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În camerele unchiului, eu mă Încăpățânam să stau În picioare pe coridor. Fereastra era În fund, eram la primul etaj, nimeni nu mă poate lovi, ziceam eu. Și mă simțeam ca un căpitan care stă drept În mijlocul careului când gloanțele șuieră În jurul lui. Apoi unchiul Carlo s-a Înfuriat, m-a tras Înăuntru cu brutalitate, eram gata să izbucnesc În plâns fiindcă distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel de ricoșeu ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cecilia nu știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile Negre și eu alergam s-o salvez, În timp ce gloanțele Îmi șuierau pe lângă țeastă și făceau ciac ciac căzând pe miriște, Îi dezvăluiam ceea ce ea nu putea ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn. Dacă îi strângea la pântece, ieșeau pe prispă, ridicau poalele cămășii de noapte și făceau de sus caca și pipi pe butucul viței-de-vie. Toamna viitoare ciorchinii erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Da’ chiar nu mai aveți suflet? Îi dau și eu ceva, de rușinea miloaselor. Ajuns în capătul vagonului, omul de trei ori străpuns în splină vede o puștoaică cu sâni rotunzi, strangulată de o bluză transparentă. Se oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în țara asta, nu doar gură-cască! Am profitat de pârtia deschisă de ei, dar nu m-am putut abține să mă întreb de ce aveau strungarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia ultimul hap cu urlet mare de sub buclele bej că alea n-au nevoie de idealism: dă-le băi progesteron și foliculină!, iar când cu pagina 9 mă zgudui hohotul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și aplecu’ mamii ei de școală! acu să te văd măi Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un mini-picnic: castraveciori verzi muiați în miere de albine și apă minerală. După ce am mai prins la inimă, am ridicat tabăra și am străbătut în sens invers coridorul. Expediția se încheie cu încă un tur al mesei din sufragerie. Bolnavul șuieră extaziat: brava nepoate! să trăiești și să-ți dea Dumnezeu succes! Când familia află despre aventură, se adunară cu mic cu mare pentru un consiliu-ciolhan ad hoc. Multe sticle de cabernet fură scurtate de gât la conclavul cu pricina. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18. C XLI Portarul de la spitalul „Gheorghe Marinescu” îi spuse că avea ordin să nu-l lase să intre. Cosmin îl îmbrânci șuierându-i: la o parte, bulaiule! Alergă spre clădirea cea nouă a blocului operator și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strigoi, cu lei, cu balauri. Nu, că de ăștia nu mă temeam. Era un film chiar pentru copii, dar într-o scenă a apărut un tren cu o locomotivă care înainta, înainta și cu cât se apropia tot mai tare șuiera și pufăia și în întunericul din sală, fiind în primul rând, am avut impresia că vine peste mine. M-am ridicat speriat, țipând și am fugit pușcă afară. M-am și împiedicat că nu vedeam pe unde să merg mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintr-o dată, răsărind-paiață, de-a dreptul dintre coate, cu ochii lui porcini și injectați. O secundă de perplexitate generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se-neacă! șuieră Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht...! Nici o grijă! Situația e sub control! Diabolus est caput omnium malorum! Cunoaștem obiceiurile distinsului oaspete! mârâie Bursucul dezechilibrat, scurmînd în lut cu ghearele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513, cunosc, concede Poetul. Stai ușor! Acolo am văzut scris
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de trei, de patru, de cinci, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mulți și petrec, dacă au de ce... ― Adică de ce? iscodi mai departe Vasile. ― Ei știu de ce, mormăi Ignat tainic. Da lasă-i, că fac bine ce fac. ― Nu-ți spuneam eu, nea Vasile, că i-am văzut azi-noapte cum se întorceau șuierând din jos? zise Leonte Orbișor cu mândrie. Că ieșisem în bătătură să văd cum arde și mă gândeam așa singur, oare cine l-o fi pus, că prea e mare și-a pornit deodată din toate părțile de parcă-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]