1,711 matches
-
iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu se Întîmplă mai mult de o ticăloșie pe seară, așa că putem respira ușurați pentru moment, deși urmează să urcăm În dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o față uleioasă. — Fii atent, vezi pantalonii ăștia de pe mine...? Acum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și purtînd niște brasarde tricolore), i se asprește aerul fin și Îi pune să cînte cîntece militare, să salute regulamentar un superior, să numească trei piese din puștile cu aer comprimat de care se țin Încleștați, apoi le promite niște șuturi În cur dacă nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede cum tot drumul pînă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eram pasionat de fotbal. Împreună cu băieții de prin vecini, de aceeași vârstă cu mine, mai mici sau mai mari, mă duceam la stadionul Ileana, de la barieră, acum pășind pe drumul proaspăt asfaltat. Ziceam: haut și ofțai. Și credeam că un șut respins de portar în afara terenului de joc nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de hârtie. Băieți mai mari decât mine, dar de obicei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fetelor ce le vom spune? Dar părinților, și ai ei și ai mei? Ce vă va trece prin minte, aia să le spuneți. Hai, că, uite, vine comisia de anchetă. Să trecem și noi, acolo, că trebuie să dăm declarații. ȘUTUL IZBĂVITOR După ce și-a văzut sacii în car, Țiganca Naftalina și-a scos, puțin câte puțin, ghiarele, înțepând și zgârâind,în stânga șin dreapta, la tot pasul, pe fiecare. Pe fiecare dintre cele aproape douăzeci de fete și femei tinere, care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Am să vă dau afară, a țipat nerușinata patroană, cu litera E. Ba, n-ai să ne dai afară, cu nici o litera E. Ba da. Ba nu. Cum, ba nu, dacă eu tai și eu spânzur, aici? Cum, adică? Un șut în cur, din partea mea, va fi, un pas înainte, pe calea progresului social, pentru voi! Așa, s-o țineți minte, și pe asta! O s-o ținem, dacă-i pe-așa! O s-o ținem! O s-o ținem! Și, să mai țineți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de ocazie 110 La sfat cu sfinții 113 Nagâțele 115 Schiorul de la Rusca 118 Dincolo de pânzele albe - Întunericul 120 Sindromul Delia - din însemnările cronicarului topului miliardarilor 122 Vraiștea 124 La pupitu - Măria sa, Banu! 127 Fericirea a plecat în cer 129 Șutul izbăvitor 132 Ciobănaș a oi m-am dus 135 Nu știu 139 Alo, 112? Veniți!... Un spânzurat! 141 Omul străzii 144 Renunț la Terra! 147 Hoțelea mijlociul 150 Infernul înfrânt 152 Mireasa codrilor de miri 155 Pâini albe pentru zile
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
oră vine scamatorul. CÎnd a sosit scamatorul, meciul se terminase. Bineînțeles că a cîștigat echipa lui Martin. Cu doi la zero: o lovitură puternică a lui Pipo drept În stomacul portarului (care a intrat cu mingea În poartă) și un șut imparabil al lui Martin care a făcut țăndări o fereastră a castelului. Acum Începuse să se Întunece și guvernantele le ștergeau fețele asudate cu prosoape umede și călduțe, cum ți-ai murdărit hainele, pentru numele lui Dumnezeu!, reușeau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu e nimeni! Susan Întoarse capul auzind că Bobby trîntea receptorul și Înjura furios: babornița dracului! Stînd pe canapea și citind o revistă, ascultase distrată conversația lui Bobby. — Mătușa Susana, darling? — Dacă o prind pe aici, o dau afară În șuturi! Nu cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ars. Și atunci de ce dracu’ să mai lași un bilețel? De ce să te mai obosești să-l lași acolo? Voia să te simți protejat. Branșat. Branșat? Branșat la ce? Dă cu lopata de pământ și-i mai arde și un șut, cu brațele zvârcolindu-se ca niște șerpi. Domnul înger anonim și invizibil? Ăsta ar trebui să mă facă să mă simt în siguranță? Branșat? De ce simți nevoia să...? Aproape că o pocnește. Cine a scris biletul ăla mi-a salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în inacapacitate etc. Dar armata îi vede adevărata față, normal. Iar Mark Schluter e rugat să răspundă la câteva întrebări pentru țara lui. Se străduiește cât poate; chiar se străduiește. Dacă America e sub asediu și trebuie să tragă niște șuturi zdravene în câteva cururi de străini ca să fie iarăși liberă, atunci Mark trebuie să se ducă, la fel ca toată lumea. Dar la unele întrebări n-are încotro și râde în gura mare. Adevărat sau fals: Cred că întâlnirea cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe...“. „Constantinescule“, a spus atunci cu glas tare Iason, „ce tot mormăiți voi acolo, ce tot te uiți la nenorocita asta ? E o scârbă, am găsit-o în mlaștini, aproape leșinată, pe când veneam încoace, i-am tras atunci și câteva șuturi, ca să mă țină minte, aș fi lăsat-o acolo, să crape în apă, pe trestii, dar a luat-o Petru, de milă“ (așadar, celălalt, mult mai tânăr, aproape un copil, se numea Petru) „și a adus-o încoace“. „N-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aproape în fugă, mi se părea că plânge. 3. Vă invit să recapitulați toate acestea fără a da prea mare importanță unei anumite agresivități care s-ar putea să transpară în gesturile și în limbajul meu; în mlaștini primisem chiar șuturi în burtă fără să mă opun, atunci gemeam fiindcă așa trebuia, așteptând să se ghemuiască cineva pentru noi toți; dar acolo mă domina evidența deschisă a marilor ritmuri pe care le pierdem, pe când în magma orașului disperarea și furia, altminteri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit cu ea pantofii de bizon apoi i-a aruncat-o în cap, ceilalți râdeau. Constantin părea fericit, i-aș fi ars un șut, pentru că eu sunt dintre cei care plâng la cinema chiar dacă îmi dau seama că ar trebui să mor de râs, dar mi s-a făcut milă de el, era prea jalnic, n-am spus nimic, mi am văzut de treburile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ia locul. Altminteri era mărunt, subțire, bine proporționat și al naibii de frumușel. Părea și cult, știa pe dinafară până și-un vers de-al meu, mi-l recita în loc de salut de câte ori ne întâlneam. Aș fi putut să-i răspund cu un șut, dar mă abțineam. Maria nu putea să-l sufere, așa spunea. Cu un an în urmă îi ceruse mâna, dar ea îl refuzase. (Era coleg cu maică-sa, la catedră, și atâta ar fi fost de ajuns.) „E un cretin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apucat să-mi povestească pentru că tocmai atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să mă atingă. I-am ars un șut. S-a tras mai încolo, schelălăind. Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
minte că individul se bucură de furia lui. Și mai sugera ceva rânjetul ăla - niște cunoștințe tainice. Îl înfruntă pe pierde-vară: - Bineînțeles, păcatele nu sunt lucruri care să te deranjeze prea tare. - A, zise nonșalant individul, când în viață primești șuturi în fund de peste tot, începi s-o lași mai moale. De pildă, când o s-o cunoști mai bine pe fata aia, mai mult ca sigur că și tu o să vezi că toți avem ceva bun în noi. Nu atât cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
precum Poseidon, ud și nervos, poruncindu-le supușilor să-i cadă la picioare. Așa că s-a dus la școală. Cu siguranță, și alții avuseseră aceeași teamă: jumătate din colegii de clasă ai lui Salam se învârteau pe-afară dând cu șutul într-o minge și bârfind. Nu își trădau bucuria: prea mulți dintre profesorii lor erau baathiști, susținători ai regimului, ca să riște așa ceva. Chiar și așa, Salam simți o anumită energie nervoasă, o încărcătură electrică ce părea să pulseze înăuntrul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era gata să-i rupă gâtul. O mână înmănușată îi acoperi ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nou. Bucuria Nopții are oameni de culoare sadea ce lucrează sub salaru’ minim. Hei! Garantat atmosferă de plantațe, cu bumbac ce crește chiar pe scenă, chiar sub nasu’ vostru și tot acolo ș-un luptător pen’ drepturi civile ce ia șuturi în fund ’n pauză. — Spune-mi, domnișoara O’Hara a apărut? întrebă Ignatius din dreptul cotului celui care făcea reclamă. — Tiii! Uite și mutra grasă-n persoană! Bre omule, de ce to’ porți cercelu’ și eșarfa? Pe cine-o faci? Zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de Bucky Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se trezise cu Maimuțache în spate, trăgându-l de păr și mârâindu-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat de un soi de mîrÎit pe care l-au scos În cor vreo douăzeci de tineri Întinși pe paturi, palizi, abătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
SÎnt Într-un oraș oprimat de oamenii tăi, Zamyatin, Îi spune Wakefield. Se pare că mafia ex-commie ia lucrurile de unde le-a lăsat Al Capone. — Și ce-ai vrea să fac eu? Să vin acolo și să le dau un șut În cur? (către Încărcătura Prețioasă: Să-mi fie cu iertare, un atare limbaj mă face să-mi fie rușine de mine Însumi). Ascultă, om bun, dacă Îmi plătești tu biletul, vin să-ți fiu translator, Superman (către Încărcătură: Vedeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ei, ar scăpa ea repede de el. Takamori, râzând, îi răspunse simplu: — Cum, nu știi? Mai întâi trecem de vamă și apoi luăm un taxi. Ai grijă să plătești, bine? Tare ar fi avut Tomoe poftă să-i ardă un șut. — Gaston. — Da. — Îmi înțelegi japoneza? — Da. Da. — Atunci hai să ieșim de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]