3,030 matches
-
EPILOG Lăsați licuriciul să vie la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt și eu în colivia lui Dumnezeu dar sărăcia și migrenele mi-au escamotat penele. C-o schiloadă mînă stau rezemat de țărînă. C-o slabă cutremurare holbez ochii a mirare. Licuriciul meu e mort. Nu-mi mai aduce steluțe în cort, nu mai rîde, nu mai luminează ceasul ca o amiază. Poate Maica Precestă o ieși pe secetă cu Isus feericul, s
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu ne stânjenea. Erau fericiri printre care alunecam, pe altele le prindeam, pe unele le ignoram dar toate se desfășurau într-o inocență specifică nouă. Palmele cărau deopotrivă țărâna grădinii și stelele cerului, fără a suferi de urmele lăsate. Dar nu erau semne, nu ne dureau liniile destinului, ne întreceam în răsturnarea celor vitrege nouă. Poate căutam fericirea absolută, uitându-ne în colțuri de casă până la durere dar cine
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
Acasa > Versuri > Istorie > STRĂMOȘII EROI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eroii noștrii s-au jerfit, Dorind glorie seculară Daciei pământ râvnit, De gloata vremii, prea avară... Eroii noștrii azi țărână, Se zbat în chinuri nesfârșite Si ar ieși...cu arma-n mână Să ia hotarele-ntrgite... Eroii noștrii, în asfințit Cu drag ne veghează ogorul, Că hoții prea s-au înmulțit Si sărăcia ne-e obolul... Eroii noștrii vor dreptatea In
STRĂMOŞII EROI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370271_a_371600]
-
s-a-nfiorat în sine și-a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetrele serafice ale Carpaților. Am găsit bătrânii stropi de soare prinși în zâmbetele străbune de sânge, ce scânteiază-n urmele pașilor lui Iisus Hristos. Am îngenunchiat pe țărâna caldă, ca o plămadă de cer în care s-au cuibărit sceptruri și coroane voievodale, atârnate doar de poala veșniciei Celui Preaînalt. Am simțit cum crește-n trupul meu licăr de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au rămas în
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
la întrebarea : ce înțelege prin patrie, mi-a răspuns citându-se pe sine, dintr-un alt interviu: "Patria e în tine, oriunde vei fi exilat pe glob, în constelații, sau dincolo de toate galaxiile marelui Univers. Oricâte ar fi făgăduințele străinătăților, țărâna, sufletul și spiritul din care ești plămădit te strigă îndărăt." (Eco!) De-a lungul anilor, cu orice prilej: la Conferințe, Congrese, manifestări artistice, Festivaluri, a depus eforturi imense de a face cunoscute italienilor în primul rând și lumii în general
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
fi vrut să zboare, dar osteneala și dorul îl sfârșiseră. Simțea cu toată ființa că Dunărea e aproape, dar... În seara aceea Câine fusese atât de agitat! Nu ascultase îndemnurile stăpânului spre odihnă, nu mâncase, nu primise apă. Scormonea îndărătnic țărâna a căutare sau a ce?! Îl lăsase în voile lui, căci osteneala și răcoarea nopții îl biruiseră. Adormi la iuțeală, netrezindu-se decât când geana zorilor se deschisese de mult. Îl căută din ochi pe Câine, dar nu-l zări
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
cum morile își ridicau fustele și plecau în câmpie și se transformau în sperietori pentru păsări și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori când îmi amorțeau buzele de atâta fluierat mă spălam cu țărână pe față până prindeam rădăcini poate aș fi înmugurit și mi-ar fi crescut frunze subraț iar ochii mi-ar fi strălucit ca două boabe de rouă Referință Bibliografică: Sisifși muncile câmpului / Petre Ioan Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]
-
să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era atât de mare, încât fără să vreau, am lăsat-o să se transforme în cuvinte amare pe care i le-am rostit. Trebuia să-mi ascund in
ÎNGER ŞI LACRIMI (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352826_a_354155]
-
Clopotul bate, dar cin' să audă? Lumea e parcă tot mai surdă, Firele puse se rup prea ușor, Toaca ne strigă după - ajutor! Sfinți și apostoli se-adună în rugă Cel mai mare, e ultima Slugă Spăla piciorul trecut prin țărână, Urmă de praf să nu rămână. Se-adună boierii în ultimul ceas Să lege și firul ce-a mai rămas Dă-le lumină Părinte de vrei Noi pătimim alături de ei! (nu și ei de noi) 10 iunie 2015 foto sursa
ÎN DIVAN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352884_a_354213]
-
în doi deși era coșgocea fata de măritat în plin înțeles al cuvântului. Deși fata mai era la întoarcere tot fată la propriu, a urmat în scurt o căsătorie respectând toate tradițiile. Mirii își petrecuseră copilăria împreună jucând arșice în țărână. Mirele însă venea acum de la oraș unde studia la facultate. Dar să urmărim idila. Rog pe Domnișoara Cucu (vezi Steaua fără nume de Mihail Sebastian) și întreaga conducere a poliției de moravuri a comunei să evite citirea acestor rânduri deoarece
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
să zâmbesc, chiar dacă trupul geme. Și doar ca om pot să-nțeleg lucrarea, Ce a făcut Isus prin dăruire, El, Fiu de Rege, binecuvântarea Dă omenirii și deschide zarea, Făcându-ne drumeag spre nemurire. Ce merit ai tu, mână de țărână, Să moară-n locul tău Isus Mesia? Din puțuri fisurate faci fântână, Trăirea-i idolatră și păgână, Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia. Întoarce-te la starea ta smerită, Tu, omule, căci viața-i trecătoare, Îți schimbă haina ruptă, peticită
SUNT DOAR UN OM de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352948_a_354277]
-
Dezastrul începe atunci când acest nivel este atins venind la putere!” și l-am semnat “Marian Pătrașcu - parafrază la Principiul lui Peter”. Bineînțeles că am avut (din nou) de-a face cu securistul șef pe combinat, maiorul Victor Popescu, fie-i țărâna ușoară, căci puteam înfunda pușcăria de zeci de ori dacă nu ar fi fost el, un tip inteligent, inginer electrotehnist la bază și pictor foarte apreciat, care, după fiecare turnătorie la adresa mea, mă convoca la biroul lui de la etajul VI
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
este Și va deveni... poveste! Mai unge toamna cu amor Bătrâne oase care... dor. Mai cântă câte-un lăutar Pe-o bancă, sub un lampadar. Aleargă lumea, aleargă... Nici nu știu de ce, nici unde. Tot în groapă o să meargă. Tot țărâna-i va pătrunde. Referință Bibliografică: Aleargă lumea, aleargă... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 495, Anul II, 09 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ALEARGĂ LUMEA, ALEARGĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354319_a_355648]
-
Articolele Autorului Sunt goi azi munții, ascunse pe cărare Sub rădăcini de arbori stau urmele de pași Femei poartă azi seve spre frunze și spre floare, Trufași, spre culme urcă ai moților urmași. Căci s-au mutat din viață în țărână, N-a suportat nici Domnul să vadă-atâtea cruci, Și i-a luat sămânță-ntra lui mână Și-a semănat un codru de năluci. Vin alții de aiurea și-i culcă la pământ Resimt a doua oară în trupul lor securea, Semeți
ÎN FIECARE ARBOR UN SUFLET E DE OM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354357_a_355686]
-
-mi fie dor să merg la școală, Să zac în pat răpus de-o boală? Îmi vine așa, în nări o boare Să pup un sân de fată mare, În brațe-aș strânge o bătrână; Miroase-a cer și a țărână. Să beau un strop de apă rece? Dar nici așa nimic nu-mi trece. Dar cuget iute-ntr-un răsuflet: Mi-e dor de un sărut pe suflet! Și parcă-mi vine-n gât un răget Cum cerbului îi vine
MI-E DOR DE UN SĂRUT PE SUFLET! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354379_a_355708]
-
de drum... POETUL Mă simt în Văzul tuturor Ca Prometeu legat de stâncă, De tac acum obositor Cuvântul glăsuiește încă, Dar n-o să-i auziți plângând Din versul lui nicio fărâmă Și vulturul tot mai flămând Să-i ciugulească din țărână... Odată, prea sătul și el, Se va întoarce în uitare, Mă știu ca pradă într-un fel, În altul-binecuvântare. Ca o durere vindecată De sunt în ochii tuturor, Ei, nu m-am întrebat vreodată, De văd sau nu, e treaba
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ȚĂRÂNĂ Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De la un timp mă risipesc în gânduri, arzându-mă ca o făclie vie și-ascunsă-n mine, într-o albă noapte, croiesc cu sârg un fel de
UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ŢĂRÂNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354535_a_355864]
-
lacrimă de piatră, un trist cuvânt pe care nu l-am spus, un boț de lut să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o fântână, o mare-mbrățișând la țărm nisipul și-un zbor cu o aripă în țărână. Din volumul de autor” Între două tăceri” Referință Bibliografică: Un zbor cu o aripă în țărână / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate
UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ŢĂRÂNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354535_a_355864]
-
să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o fântână, o mare-mbrățișând la țărm nisipul și-un zbor cu o aripă în țărână. Din volumul de autor” Între două tăceri” Referință Bibliografică: Un zbor cu o aripă în țărână / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN ZBOR CU O ARIPĂ ÎN ŢĂRÂNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354535_a_355864]
-
nu este un obiect cognoscibil prin natură, ci se face cunoscut, Se descoperă prin condescendență, prin iubire“. Pentru că dragostea îndatorează, conștiința propriei nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. În al doilea rând, Dumnezeu vine în
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LIFE WITHOUT COLOR Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului mă sfarmă suferința în mii de bucățele împrăștiindu-mi-le cu obrăznicie peste țărâna umedă de lacrimi mă doare și floarea de măr prinsă în plin soare de mai sau de o clipă m-am învățat a plânge în inimă și ochii secați privesc fără punct fără culoare fără tihnă încețoșându-mi lumea, mă
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
în doi deși era coșgocea fata de măritat în plin înțeles al cuvântului. Deși fata mai era la întoarcere tot fată la propriu, a urmat în scurt o căsătorie respectând toate tradițiile. Mirii își petrecuseră copilăria împreună jucând arșice în țărână. Mirele însă venea acum de la oraș unde studia la facultate. Dar să urmărim idila. Rog pe Domnișoara Cucu (vezi Steaua fără nume de Mihail Sebastian) și întreaga conducere a poliției de moravuri a comunei să evite citirea acestor rânduri deoarece
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > N-AM SĂ UIT Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului N-am să uit mână ce mi-ai întins Când căzută eram în țărână, Nerostiri se rodeau dinandins, Rămăsese din mine o fărâmă. N-am să uit cum ai ferecat Lacătul fricii în noaptea tăcerii, Stropii de rouă m-au picurat Risipind în neant povara durerii. Un vulcan a erupt de atunci Gândul - lavă
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]