6,901 matches
-
se spunea că „noi, în acest război, nici afirmare a puterii și întindere a posesiunilor noastre nu dorim și nici vreo îmbogățire”, ci „pentru eliberarea sfintei biserici și a popoarelor creștine vrem să luptăm”. Apoi, cum bine a fost observat, țarul face o distincție clară între români și popoarele din sudul Dunării: „nu vom avea de la acele țări și popoare nici un fel de câștig și nu vom cere de la aceștia nici un fel de putere autocrată, dar vom lăsa fiecăreia din aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia, de pildă, au o tentă particulară. Așa-zisul tratat din 1711 nu este cel dintâi încheiat între Principate și Rusia; au mai fost încheiate asemenea acte de Gheorghe Ștefan în 1656, Constantin Șerban Petriceicu în 1674, Șerban Cantacuzino, cu țarii Ivan și Petru, în 28 decembrie 1688, dar cel din 1711 este primul care a fost pus în aplicare, fiind „cel mai specific” acord încheiat între reprezentanți ai popoarelor balcanice cu o putere străină. Nu este singura deosebire între actul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
precedente. Printre altele, s-ar cuveni menționate, în favoarea lui Dimitrie Cantemir, înscrierea principiilor domniei ereditare și absolute (respinse însă, în iunie, de marii boieri), restituirea teritoriilor moldovenești și ieșirea la gurile Dunării și Marea Neagră, eliminarea obligației de „mari daruri” către țar etc. Totul indică o concepție politică superioară. Numeroși istorici și-au pus întrebarea dacă și Constantin Brâncoveanu a încheiat cu Petru I un așa-zis tratat asemănător celui de la Luțk. P. Constantinescu-Iași, Al. Boldur, I. Engel, A. A. Kociubinski, S.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Ion Neculce că Brâncoveanu „s-agiunsese cu Moscul”. Există însă probe foarte convingătoare, care justifică incertitudini în privința încheierii formale a așa-zisului tratat între Petru I și Constantin Brâncoveanu. Partizanii opiniei existenței tratatului pretind că acesta datează din 1709, când țarul l-ar fi și decorat pe domnitor cu Ordinul „Sf. Andrei”, ceea ce este inexact, decorarea făcându-se în 1700. Apoi, condiția de alăturare armată a lui Brâncoveanu numai în momentul intrării trupelor ruse pe teritoriul muntean figurează în scrisorile domnitorului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar fi și decorat pe domnitor cu Ordinul „Sf. Andrei”, ceea ce este inexact, decorarea făcându-se în 1700. Apoi, condiția de alăturare armată a lui Brâncoveanu numai în momentul intrării trupelor ruse pe teritoriul muntean figurează în scrisorile domnitorului către țar și în instrucțiunile acestuia din urmă, din 7 mai 1711, către generalul Șeremetiev, în care se spune: „hospodarii scriu că imediat ce armatele noastre vor intra pe pământul lor, ei se vor uni cu ele și vor îndemna tot poporul lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
existenței tratatului a cererii lui Petru I către Brâncoveanu de a-și îndeplini obligațiile de aliat, conform cu angajamentele luate, deoarece referința nu este expresă la tratat, iar asemenea angajamente de aliat își luase domnitorul în repetate rânduri prin scrisorile adresate țarului sau cancelarilor Golovkin și Golovkin. În sfârșit, afirmația lui Ion Neculce („s-agiunseră”) poate avea un sens larg, de înțelegere, în general. Credem că inexistența tratatului a confirmat-o însuși țarul, în scrisoarea sa din 7 mai 1711 către V. V. Dolgoruki
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aliat își luase domnitorul în repetate rânduri prin scrisorile adresate țarului sau cancelarilor Golovkin și Golovkin. În sfârșit, afirmația lui Ion Neculce („s-agiunseră”) poate avea un sens larg, de înțelegere, în general. Credem că inexistența tratatului a confirmat-o însuși țarul, în scrisoarea sa din 7 mai 1711 către V. V. Dolgoruki și B. P. Șeremetiev. Țarul spunea că domnitorul Moldovei a intrat sub supușenia sa („u nas v poddanstve”), că i-a trimis spre iscălire „gramota noastră” („nașu gramotu”) și că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Golovkin. În sfârșit, afirmația lui Ion Neculce („s-agiunseră”) poate avea un sens larg, de înțelegere, în general. Credem că inexistența tratatului a confirmat-o însuși țarul, în scrisoarea sa din 7 mai 1711 către V. V. Dolgoruki și B. P. Șeremetiev. Țarul spunea că domnitorul Moldovei a intrat sub supușenia sa („u nas v poddanstve”), că i-a trimis spre iscălire „gramota noastră” („nașu gramotu”) și că, în curând, și domnitorul Munteniei „se va lega de noi cu un astfel de tratat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
supușenia sa („u nas v poddanstve”), că i-a trimis spre iscălire „gramota noastră” („nașu gramotu”) și că, în curând, și domnitorul Munteniei „se va lega de noi cu un astfel de tratat” („takovim j traktatî s nami obiajetsia”). Așadar, țarul nu spune că Brâncoveanu s-a legat, ci se va lega cu un tratat asemănător. Dacă un asemenea tratat ar fi existat în 1709, el ar fi constituit obiectul de referință pentru așa-zisul tratat de la Luțk, și nu invers
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai liberă sau putea trece într-o nouă servitute politică, aceea țaristă. Ca și oamenii politici de mai târziu, Cantemir era deci atent la condițiile și prețul cu care Moldova putea scutura jugul otoman”. Se știe că, după înseși spusele țarului și, în general, ale contemporanilor inițiați, textul așa-zisului tratat de la Luțk este creația lui Dimitrie Cantemir, text pe care țarul l-a aprobat și l-a semnat, remițându-i-l domnitorului pentru a-l semna și el, încât se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deci atent la condițiile și prețul cu care Moldova putea scutura jugul otoman”. Se știe că, după înseși spusele țarului și, în general, ale contemporanilor inițiați, textul așa-zisului tratat de la Luțk este creația lui Dimitrie Cantemir, text pe care țarul l-a aprobat și l-a semnat, remițându-i-l domnitorului pentru a-l semna și el, încât se poate spune că este vorba nu de un tratat, ci de un act transmis de la mână la mână, care n-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la mână la mână, care n-a fost făcut public, deci care n-a fost promulgat, ceea ce n-a împiedicat un început de punere în aplicare, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie cu acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă domnitorului gramota noastră („nașu gramotu”), luându-1 pe domnitor sub protecția sa sau chiar, dar tot în înțeles feudal, în supușenia sa (“u nas v poddanstve”), deși într-o scrisoare către Dimitrie Cantemir, din 16 iunie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sa sau chiar, dar tot în înțeles feudal, în supușenia sa (“u nas v poddanstve”), deși într-o scrisoare către Dimitrie Cantemir, din 16 iunie 1711, Petru I folosește formula „potrivit tratatului (dogovoru) încheiat”. Ion Neculce notează și el că țarul i-a atribuit lui Dimitrie Cantemir titlul de „săninatul domn al Țării Moldovei, samoderjețu (singur stăpânitor) și colegat (prieten) Țării Moschicești, iar nu robu supus. Care acest nume este puțin oarece mai de gios decît al unui craiu, care se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Țării Moschicești, iar nu robu supus. Care acest nume este puțin oarece mai de gios decît al unui craiu, care se cheamă latinește acestu nume sărenis”. Așadar, corect este să tragem concluzia că actul de la Luțk nu a fost pentru țar decât o diplomă, primită ca atare și de Dimitrie Cantemir. În surse documentare rusești din mai-iunie 1711, actul inițiat de Cantemir este astfel definit: domnitorul „a făcut, prin trimisul său, capitulație de supușenie față de autocrația gosudărească”; Șeremetiev s-a întâlnit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în epocă, în cazul Rusiei și Moldovei, și în general în tot Evul Mediu european. Clauzele diplomei învederează că Moldova era definită ca un stat în afară și nu în interiorul Rusiei, granițele fiind clar delimitate, dar aflat numai sub protecția țarului. Într-adevăr, în preambulul diplomei se spune foarte clar că domnitorul „ne-a declarat în scris și înclinația sa, dorind așadar să fie sub protecția Măriei Noastre țariene împreună cu toata țara și neamul moldovenilor”, și că „îl primim cu îndurare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
socotea că actul recunoștea Moldovei independența „în realitate desăvârșită”. Și S. Jigarev și A. Z. Mișlaevski vorbesc despre independență sub protecție și alianță. Stephan Fisher-Galați observă și el că tratatul asigura „o virtuală independență pentru Moldova sub suzeranitatea finală a țarului”. Așadar, dacă ar fi să definim actul de la Luțk, am înclina să-l denumim diploma de protecție care garanta Moldovei integritatea teritorială și deplina autonomie. În felul acesta au calificat actul lui Dimitrie Cantemir și surse străine contemporane neutrale, ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
domniei ereditare și absolute a Cantemireștilor. Tocmai această clauză îl obligă pe domnitor să prezinte în iunie, boierilor, acel act în mod trunchiat (nu o variantă), pentru a elimina motivele unei eventuale rupturi cu marea boierime. Cneazul Dolgoruki a raportat țarului că a găsit la Iași „între domnitor și boierii săi un mare dezacord și, mai presus de toate, că Înălțimea Voastră a prevăzut urmași (la tron), ceea ce la ei n-a fost”. Neîndoielnic că actul se înscrie într-o formulă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înscrie într-o formulă tipic feudală, ceea ce este cât se poate de firesc pentru acea epocă. De pildă, domnitorului i se recunoaște o suveranitate internă, dar noțiunea trebuie înțeleasă în accepțiunea ei feudală, de vreme ce domnia sa era condiționată de fidelitatea față de țar și de păstrarea religiei ortodoxe. Totodată, diploma prevedea și prezența unor garnizoane rusești în Moldova până la „...întemeierea țării”, încât s-a și afirmat în termeni prezenteiști că actul nu numai că nu garanta independența, ci, dimpotrivă, o submina. După opinia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
turci - invocație care deschidea o nouă fază în îndelungata perioadă de apel al românilor la dreptul istoric în sprijinul emancipării naționale. Din instrucțiunile (7 mai 1711) lui Petru I către generalul Șeremetiev, rezultă că raporturile cu domnitorii români constituiau pentru țar și sfetnicii săi o preocupare primordială. Era vorba de cooperarea cu Dimitrie Cantemir și atragerea în luptă a lui Constantin Brâncoveanu și popoarele balcanice. În ceea ce-1 privește pe Dimitrie Cantemir, el a luat toate măsurile necesare și, mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Rusia i-a fost impusă lui Dimitrie Cantemir de o parte din boierimea din jurul său”. Firește, domnitorul înțelegea să nu scape „frîiele din mînă”, ceea ce explică înlocuirea în funcție a lui Anton Jora cu Ion Neculce. Corespondența între domnitor și țar arată că cel dintâi își îndeplinea scrupulos îndatoririle, pe care singur și le-a impus (răspândirea proclamațiilor țarului și pe ale sale, chiar „prea iubitului nostru frate, domnitorul Munteniei, i-am trimis scrisoarea” țarului, „întocmirea” armatei etc.). Dificilă este aprovizionarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să nu scape „frîiele din mînă”, ceea ce explică înlocuirea în funcție a lui Anton Jora cu Ion Neculce. Corespondența între domnitor și țar arată că cel dintâi își îndeplinea scrupulos îndatoririle, pe care singur și le-a impus (răspândirea proclamațiilor țarului și pe ale sale, chiar „prea iubitului nostru frate, domnitorul Munteniei, i-am trimis scrisoarea” țarului, „întocmirea” armatei etc.). Dificilă este aprovizionarea furajeră și alimentară, țara fiind „pustiită”. Totuși, Dimitrie Cantemir a venit în sprijinul armatei ruse cu 17 polcuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ion Neculce. Corespondența între domnitor și țar arată că cel dintâi își îndeplinea scrupulos îndatoririle, pe care singur și le-a impus (răspândirea proclamațiilor țarului și pe ale sale, chiar „prea iubitului nostru frate, domnitorul Munteniei, i-am trimis scrisoarea” țarului, „întocmirea” armatei etc.). Dificilă este aprovizionarea furajeră și alimentară, țara fiind „pustiită”. Totuși, Dimitrie Cantemir a venit în sprijinul armatei ruse cu 17 polcuri și 170 de roate. Cu totul altfel au evoluat raporturile cu Constantin Brâncoveanu. Acesta din urmă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și de către turci, și dă către moscali, dumnezeiasca pronie carea necontenit iaste păzitoare celui ce nădăjduiește întru ea, bine au voit ca și acel lucru să se chivernisească de buna otprăvuire a înțeleptului domn”; Gheorghe Castriotul a fost trimis la țar, „însă la iveală, pentru pricina ce mai sus pomenim, adecă pentru înnoirea păcii, iar într-ascunsu pentru chiverniseala pământului”; Toma Cantacuzino, care aspira la tron, se afla și el la Iași, „dar prea bunul nostru domnu privind la nestatornicia și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
grija sa și a țării sale, să primească o suzeranitate creștină, care nu s-ar fi dovedit întâi deplin și statornic binevoitoare. Față de ruși, el n-a fost nici mai bun, nici mai rău - mai Iuda pentru a întrebuința cuvântul țarului însuși - decât față de alți creștini, pe care, în teorie, ca ideal politic și simpatii personale, îi voia desigur mai bucuros decât pe turci [...]. Dar el voia, înainte de toate, ca un bun cârmuitor, păstrarea țării sale întreagă și fără primejdie de către
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]