2,322 matches
-
stipulând cedarea unei părți importante a teritoriului către Germania, naționalizarea industriilor, rechiziționarea forțată a produselor de la țărani. în primăvara anului 1918, considerându-i dușmani pe toți cei care protestează, Lenin declanșează conflictul: „Roșii” - și Armata Roșie* - luptă împotriva „Albilor” - ofițeri țariști care au constituit Armate voluntarilor, dar și împotriva „Verzilor” - armate țărănești răsculate contra rechiziționării recoltelor și a înrolărilor forțate -, și chiar împotriva „Negrilor” - anarhiștii* lui Nestor Mahno și cei de la Kronstadt*. Acest război civil cu mai mulți „parteneri”, remarcabil descris
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atitudine, ostilă recunoașterii identitare, explică slaba participare a evreilor la mișcarea bolșevică, în comparație cu cea menșevică sau cu cea a socialiștilor revoluționari. Totuși, în martie 1914, Lenin prevede abrogarea tuturor discriminărilor la care sunt supuși evreii de la încorporarea lor în imperiul țarist, la sfârșitul secolului al XVIII-lea - drepturi de reședință, de deplasare, de instruire, de ocupa o slujbă în administrație -, aceasta în cadrul unei propuneri vizând instaurarea egalității între națiuni; ceea ce înseamnă de fapt recunoașterea acestui statut și pentru ei. Pe 21
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a întâlni primele grupuri marxiste, în 1893, și de a face cunoștință, în 1895, cu „părintele marxismului rus”, G. Plehanov, și cu marxistul francez P. Lafargue, iar mai apoi cu germanul Karl Liebknecht. Astfel, în timpul marii foamete* țărănești din era țaristă, în 1891-1892, el declară că „distrugând economia țărănească primitivă, foametea ne apropie obiectiv de scopul nostru final, socialismul*, etapă imediat posterioară capitalismului”. Vladimir are deja o viziune teleologică și doctrinală a societății și a istoriei. în 1895, el creează împreună cu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Maurice Thorez, șeful PCF, îi spune lui Stalin*, în timpul unei întrevederi din 18 noiembrie 1947: „Sunt francez, dar sufletul îmi este de cetățean sovietic”. Or, dacă emanciparea non-rușilor a fost una dintre pârghiile folosite de către Lenin pentru a dezmembra Imperiul Țarist, o dată regimul consolidat, URSS devine un sistem federal în care egalitarismul* oficial dintre republici ascunde cu greu recrudescența șovinismului velicorus și punerea sub tutelă a minorităților naționale și a unor națiuni întregi, care culminează în timpul colectivizării*, Marii Terori*, deportărilor* în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la toate nivelurile nu este, de fapt, decât un mit”. POLIȚIE POLITICĂ INSTRUMENTUL TERORII Multe state autoritare au întreținut poliții politice, dintre care cele mai celebre exemple au fost cea a lui Fouchî din timpul Imperiului Napoleonian și Ohrana Imperiului Țarist. și, fără îndoială, îndelungatul contact al bolșevicilor cu aceasta din urmă n-a fost străin de hotărârea lui Lenin de a crea prima poliție politică comunistă, prototip și arhetip al tuturor celorlalte. Preluarea puterii și război civil Comisia panrusă extraordinară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de dispariție, cu mai bine de o sută de mii de militanți și scoruri electorale care oscilează în jurul lui 8%. REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE → 1917-1922 (momente cruciale) REVOLUȚIA MAGHIARĂ → 1956 (momente cruciale) REVOLUȚIA DE CATIFEA → 1988-1991 (momente cruciale) REVOLUȚIONARII RUȘI Rusia țaristă de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre ultimele țări feudale ale spațiului european. Regimul său absolutist și patrimonial este dominat de un autocrat care deține monopolurile puterii politice, a unei părți a resurselor economice și a informării publice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
armonie și egalitate, bizuindu-se pe construirea unui „om nou”*. Urgența proiectului este cu atât mai evidentă, cu cât comuniștii preiau puterea în societăți extrem de rurale, unde trebuie să construiască înseși bazele legitimității lor, clasa muncitoare*. Lenin și distrugerea societății țariste Experimentarea leninistă se produce pe fondul unor tulburări nemaiîntâlnite, marcate de epuizarea unei populații încercate de dezastrele primului război mondial și aruncate, din 1918, într-un război civil*, în comunismul de război și în foametea lui 1921-1922. Dat fiind că
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mod imperativ realizată. Decretul din 17 martie 1932 ratifică aceste norme de calculare a salariului, în timp ce colhoznicii sunt obligați, sub pedeapsa unor sancțiuni, să întrețină drumurile și să presteze diverse sarcini obștești, reluând astfel tradiția de muncă forțată a regimului țarist. Al doilea pilon al politicii staliniste îl reprezintă clasa muncitoare, care ticluiește, prin improvizație și violență, lansarea planului cincinal*. Acesta înseamnă angajamentul de a mări de cinci ori producția în mai puțin de cinci ani și de a pune capăt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de expansiune: revoluția socială și politică de tip bolșevic, pe de o parte; ocuparea de teritorii de către Armata Roșie* și punerea acestora sub controlul poliției politice*, pe de alta. Foarte curând, această logică expansionistă, în parte legată de cultura imperială țaristă, intră în conflict cu logica eliberării naționale a națiunilor ce compuneau până în 1917 imperiul rus. Din 1918, sub pretextul luptei de clasă și al războiului revoluționar, Lenin caută să-și supună aceste națiuni, organizând un război civil*, ba chiar declarându
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război, lagăre de ostatici civili, lagăre de persoane dislocate. Cu toate acestea, Rusia este țara în care, odată cu începutul războiului civil, apare lagărul de concentrare, în accepțiunea în care acest termen va marca secolul XX și cu care nici ocna țaristă - câteva zeci de mii de deținuți condamnați de justiție pentru infracțiuni de drept comun -, nici lagărele de internare, apărute în democrațiile și regimurile autoritare în momente de criză acută, nu se pot compara. Nașterea sistemului concentraționar într-adevăr, în același
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al revoluției. Iar pe 3 aprilie 1919 este creată, în cadrul CEKA, Direcția lagărelor de muncă forțată. Se disting atunci „dușmanii revoluției” - diverse categorii sociale: preoți, „chiaburi”, ofițeri, „burghezi” etc. -, care trebuie izolați, și infractorii de drept comun, victime ale societății țariste și „socialmente apropiați de putere”, care trebuie reeducați prin muncă. Primele lagăre sunt înființate într-un mod întrucâtva haotic. într-un loc, regulamentul este aplicat, iar condițiile de detenție sunt acceptabile. în altul, domnește violența fără limite - torturi, „lichidări”, violuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care, în manifestările ei extreme, îmbracă, la persoana vizată, forma angoasei sau chiar a panicii. în primul său an de putere, Partidul Bolșevic este răspunzător de moartea a cel puțin 15 000 de persoane, în timp ce, din 1825 în 1917, puterea țaristă pronunțase 6 321 de condamnări la moarte din motive politice. Războiul civil*, din 1918 în 1922, prilejuiește o dezlănțuire a violenței și generalizează în rândul bolșevicilor o practică a terorii care va deveni cultură de guvernare. Astfel, la 17 mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Schivardi, 0,3% - față de 1,93% obținute de candidata PCF, Buffet. UV URSS Denumirea de Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice (URSS) desemnează entitatea politică, ideologică, teritorială și administrativă care a văzut lumina zilei la 30 decembrie 1922, pe ruinele fostului imperiu țarist, și care a explodat la 25 decembrie 1991, ca urmare a demisiei lui Mihai Gorbaciov din funcția de președinte al Uniunii Sovietice. URSS a mai reprezentat, însă, timp de șapte decenii, și matricea și motorul sistemului comunist mondial. între federalism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de președinte al Uniunii Sovietice. URSS a mai reprezentat, însă, timp de șapte decenii, și matricea și motorul sistemului comunist mondial. între federalism și centralizare în decembrie 1922, constrânsă să ratifice independența teritoriilor baltice, finlandez și polonez, care aparținuseră imperiului țarist, URSS înglobează patru republici: Rusia, Ucraina, Bielorusia și Transcaucazia. în 1925, sunt create republicile Uzbekistan și Turkmenistan. în 1945, Stalin* încorporează cu forța în URSS teritorii deja anexate datorită pactelor germano-sovietice* - Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia -, sau cucerite prin victoriile sale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anexate datorită pactelor germano-sovietice* - Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia -, sau cucerite prin victoriile sale asupra Finlandei, Germaniei și Japoniei - Karelia, regiunea Königsberg, în Prusia Răsăriteană, Rutenia subcarpatică și Insulele Kurile și Sahalin. URSS își adaugă, astfel, numeroase teritorii care aparținuseră imperiului țarist: pentru Stalin, referința istorică se alătură proiectului ideologic. Aceste anexări se însoțesc cu reorganizări administrative, cu crearea republicilor Estonia, Letonia, Moldova și Karelia. întrucât aceasta din urmă este retrogradată, în 1956, la rangul de republică autonomă, republicile federate sunt, începând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la rangul de republică autonomă, republicile federate sunt, începând de atunci, în număr de cincisprezece. Instituit în decembrie 1922 și retușat ulterior, după capriciul schimbării constituției (1936, 1977), cadrul care vizează unificarea teritoriului sovietic se dorește în disjuncție față de modelul țarist. El recunoaște existența republicilor federate, care, în principiu, conservă dreptul la secesiune, și a republicilor autonome, fără suveranitate politică, dar înzestrate cu drepturi culturale și care pot număra regiuni autonome - mici unități administrative constituite pe o bază etnică. Diversitatea națională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe termen lung, la fuziunea lor într-un tot armonios. Asistăm la nașterea, chiar la inventarea națiunilor; sunt dotate cu o limbă scrisă, un teritoriu și un statut administrativ și politic mici naționalități care, simbol al unei rupturi cu oprimarea țaristă, se trezesc promovate în rangul națiunilor, și este pusă în practică indigenizarea cadrelor lor de conducere. în spatele aparentei funcționări federale, însă, puterea rămâne foarte centralizată și extinsă, în timp ce competențele republicilor și ale eșaloanelor regionale se dovedesc a fi restrânse. în afară de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
shop-uri pentru străini -, create în 1930, se plătește în monedă străină, în aur, argint sau în obiecte prețioase, ceea ce traduce nevoia de valută a statului; cel mai celebru dintre ele este instalat în strada Gorki, pe locul fostei băcănii țariste Elissev. Magazinele speciale - așa-numitele GORT - sunt rezervate elitei. în cele 700 asemenea magazine pe care le numără țara în 1932, se cumpără produse care sunt de negăsit - îmbrăcăminte, încălțăminte, ouă, săpun - sub prețurile oficiale. Cantinele reproduc acest principiu ierarhic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o obțină, a constituit o sursă perpetuă de conflicte între aceste două țări, începând cu perioada romană. În ceea ce privește Rusia, ministrul de Externe bolșevic Vîșinski a rezumat importanța supremă a geografiei când a răspuns astfel reproșului că a dus o politică țaristă în Dardanele: „Dacă o navă de luptă trebuie să navigheze dinspre Mediterana către Marea Neagră, ea trebuie să treacă prin Dardanele, indiferent dacă guvernul din Moscova este țarist sau comunist”1. Resursele naturaletc "Resursele naturale" Un alt factor relativ stabil care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
supremă a geografiei când a răspuns astfel reproșului că a dus o politică țaristă în Dardanele: „Dacă o navă de luptă trebuie să navigheze dinspre Mediterana către Marea Neagră, ea trebuie să treacă prin Dardanele, indiferent dacă guvernul din Moscova este țarist sau comunist”1. Resursele naturaletc "Resursele naturale" Un alt factor relativ stabil care exercită o influență importantă asupra puterii unei națiuni în relație cu celelalte îl constituie resursele naturale. Hrana Să începem cu elementul de bază al respectivelor resurse, și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
redus dacă succesul sau eșecul acesteia are un impact direct asupra mizei luptei interne. Guvernele autocratice, care în formularea politicilor lor nu iau în considerare dorințele populației, nu pot obține un sprijin popular important. Așa s-a întâmplat cu Rusia țaristă și monarhia austriacă. Exemplul Austriei este deosebit de instructiv. Multe dintre politicile sale externe, mai ales cele referitoare la naționalitățile slave, vizau slăbirea lor pentru a-i putea controla pe slavii din imperiu. În consecință, supușii austrieci de sânge slav tindeau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
adevărului și al virtuții și că cetățenii sunt doar niște copii care au nevoie de îndrumare, dacă nu chiar de coerciție, pentru a îndeplini ordinele guvernului. Mai mult decât atât, Uniunea Sovietică a adăugat practicilor tradiționale ale despotismului de tip țarist instrumentele totalitarismului modern. Aceste instrumente mențin aproape toată populația într-o stare de ignoranță în legătură cu ce se întâmplă în propria sa țară și în restul lumii și reduc la minimum contactele fizice și intelectuale cu exteriorul. Realitatea este înlocuită cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Începe cea de-a doua perioadă, numită presionistă și caracterizată de deplasarea centrului de greutate din Europa centrală Înspre Rusia, unde trăiesc cinci milioane de evrei, adică la fel de mulți ca În tot restul diasporei. Or, situația acestora devine insuportabilă. Autoritățile țariste instituie opreliști, dacă nu chiar interdicția, de a emigra și, În același timp, Îi obligă pe evrei să trăiască meschin sau de-a dreptul mizerabil În ghetouri. Asasinarea lui Alexandru al II-lea, În martie 1881, va declanșa un val
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și Silezia integrate Prusiei și Galiția încorporată Cisleithaniei. Ungaria și parțial Croația rămân departe de industrializarea care cuprinsese Europa Centrală, instaurând în perioada Imperiului austro ungar un regim parlamentar oligarhic cenzitar care favoriza majoritatea maghiară. În schimb, teritoriile supuse Imperiului țarist nu au cunoscut decât prima dihotomie, în cazul țărilor baltice și o schiță a celei de-a doua pentru restul Poloniei "Congresului" care a cunoscut o regresie acută în secolul al XIX-lea. În ceea ce privește lumea ortodoxă și lumea otomană, acestora
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
evidentă, nu se poate spune că vreunul dintre aceștia a acceptat statutul periferic al Poloniei. Amândoi au luptat pentru crearea unui mare stat polonez, independent din punct de vedere geopolitic. Chiar dacă Dmowski a luat în considerare alianțe strategice cu Rusia țaristă contra Germaniei, pe care el o considera principala amenințare contra Poloniei, programul său era departe de a accepta o formă de dominație rusă asupra Poloniei. Dmowski era în realitate un partizan al construirii unui stat național polonez modern. Programul său
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]