1,246 matches
-
prima zi de școală și așteptăm indicațiile lui Daisy. —Gata! Așa e bine! Acum așezați-vă în cerc în jurul meu! Executăm comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tâmple. Deja au început să-și schimbe culoarea spre albastru-mov-negru. La naiba! zice Ben, alunecând pe un scaun și pipăindu-și capul. Jennifer se apleacă deasupra lui, scoțând sunete liniștitoare și depărtându-i mâinile ca să vadă rana. —Jim, zice Charlotte țeapănă. Cine era femeia aceea îngrozitoare? — Soția mea, mormăie Jim. Nu e un om rău... doar că se enervează uneori... Se enervează! exclamă Ben, îndreptându-și spinarea. Putea să mă omoare! Putea s-o omoare pe Jennifer! —A ieșit la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam zi de zi mai diform. Odată ce închipuirea îmbrăca manechinul de gips șters și țeapăn, Any, devenea, din Libarcă, Muză. Zeificarea ei în versuri era masturbarea mea. Împopoțonarea ei în rime n-o făcea mai mult decât eleva ce aștepta violul la orizont. Și care avea să vină după ce carnea ei de sidef devenise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de viață. Copii bătrâni care luptau pentru viitorii lor copii. Dacă vor trăi! Fii atent! zise el autoritar. Scoase din cutie o capă. Era lungă, neagră, dar destul de subțire în opinia mea. După cum o ținea Vladimir, suspendată, avea un guler țeapăn ce trebuia să se ridice până la nivelul bărbiei. Era ciudată. Nu neapărat prin aparența sa, dar și prin lungimea neobișnuită. Am luat-o în mâinile mele și m-am mirat de mica sa greutate. Părea mătase, numai că puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau de dedesubt. — Totul e atât de înjositor, spuse Emily Weller. Stătea țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul ei, Tom, și de fiica ei, Rachel. Bineînțeles, Lisa nu era acolo. Ea era cauza pentru tot ce se întâmpla, dar nu se deranjase să vadă ce îi făcuse bietului ei tată. Sicriul se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe să urce. Mi s-a pus un nod În stomac. — Îhm, domnule Harper, spun stângace, iar el ridică ochii spre mine. Voiam doar să-mi cer scuze pentru... Îhm, episodul cu micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că mă holbez la ea. — Aici, spune Lissy, arătând spre o masă de lemn, cu o mică mișcare bruscă din cap. Reușim cumva să ne așezăm, ne punem gențile și luăm lista de cocteiluri, privindu-ne una pe alta extrem de țepene. — Ai văzut pe cineva ? murmur. — Nu. Tu ? — Nu. Deschid meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sunt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebându-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și simplu În gură, când lângă bordură oprește silențios o mașină imensă argintie. Nu-mi vine să cred. — Te rog, spune Jack, ieșind din mașină. Lasă-mă să te conduc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine, și ciocnește paharele În jurul meu atât de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atât de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întârziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe să toace o legătură de mentă, de zici că vrea s-o omoare. Și, cum a fost seara aia, te-ai distrat bine ? A, despre asta e vorba. Da, mulțumesc, spun după o pauză. — Cu tipul tău misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu, Emma ? Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zâmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezând copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noi, familia mea stă În poziție de drepți și se holbează la el Într-o tăcere plină de respect. — Bună, zic câte pot de firesc, după care le arunc alor mei o privire de control. — Păi... Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un contract trucat, Maroc, execuție În pădurea din Poiana Alexa. Atunci, Ștefan văzu cum trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac amândoi ,,toaleta,, de dimineață, adică netezesc grăbit, cu mâinile țepene de frig, hainele strălucind de murdărie, În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care coboară este o namilă de mașină, de culoarea mov a panselei, cu scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag din trabuce scoțând fumul parfumat pe nări, cu fețele Împietrite. După ce și-au fumat trabucul și au băut cafeaua, mă Îmbrac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
totuși, poate că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de aprilie istoria a trecut pe lângă tine, ducând Într-o mașină decapotabilă un animal bolnav de urale și sânge, lasă, uită! Uită că ai Întâlnit pe Hauptstrasse mașina blindată, escortată de Înalți gradați SS, În care El saluta, cu brațul țeapăn Întins, și ochii ți s-au umplut de lacrimi, o mică umilință a ta, a noastră, o rușine pe care o vor purta urmașii urmașilor noștri, câte generații fără să ne Înțeleagă? Tu mai bine uită și nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când au Început zugrăvitul bisericii, atunci Încă mai trăia, și Buni, și Mihnea... Ah, cât se zbate sufletul, când se desparte de trup, spre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rocăr nu te puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă sufoc, Împreună cu voi, În această cutie etanșă? Cu o mână nesigură Îți așezi În buzunarul de sus al hainei cutia de pastile, nu, mulțumesc, nu mai am nevoie de nimic, dragă domnișoară, te uiți suspicios la ea, așa cum stă, țeapăn îndatoritoare, nu-i cumva tot cea care apărea mereu la ușa camerei de hotel, seara, să-ți ceară o brichetă, un chibrit, un foc? N-are cum să fie tot aia, e alta și toate la fel, e o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și m-a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul că în tot timpul discuției noastre a stat în picioare, distant, țeapăn și cu privirea fixată pe fața mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic din făptura lui. El a vorbit despre falsuri. Nimic nu-i provoca mai multă ură decât falsificările. Predecesorul lui fusese de câteva ori victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
început să-mi mângâie părul. —Hahahaha, l-am auzit izbucnind pe Peter, comediantul, din celălalt capăt al mesei. Aș băga mâna în foc că nu e culoarea cu care te-ai născut. Hahahaha! Eu eram mult prea ocupată să stau țeapănă, așteptând ca tipul cu mângâiatul părului să-și ia tălpășița, ca să mă mai simt ofensată de remarca lui Peter. M-am tras înapoi în scaun cât am putut, iar când am văzut că tipul îi dădea înainte cu mângâiatul părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
răului fusese aruncată în ziua în care auzisem pentru prima oară de New York. Dacă mi-ar fi plăcut Praga, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Dacă ar fi fost mai multe cluburi de noapte în Praga... Stăteam țeapănă în pat, derulând filmul vieții mele de până atunci. Dacă aș fi prins un loc la cursul de management hotelier din Dublin, dacă n-aș fi cunoscut-o pe Brigit, care avea asupra mea o influență nefastă, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]