7,853 matches
-
-te jos ca mireasa Dă din fund ca cățeaua, hopa! Strigătura era mai lungă și cam vulgară, oamenii de pe stradă curioși să vadă un urs care dansează de se rupe în figuri, culcându-se pe jos imitând mișcările ordonate de țigan, se adunau ciucuri și aplaudau, iar la finalul reprezentației aruncau câte un bănuț în tingirea multifuncțională a ursarului. Fascinat de capitala Ardealului, recomand celor care vizitează Clujul, să nu uite a intra măcar pentru o oră în renumita Grădină Botanică
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de adrese, care practic în teren uneori era demoralizant de sumară și ieftină. Prin clasa a VIII-a, am fost admis într-o echipă îpartie) mare, care cuprindea: patru bumbieri plus un căpitan, doi cazaci, câteva căprițe, un urs cu țiganul aferent, un moș cu baba, un mire cu mireasa și o orchestră de muzicanți după ureche, din care nu lipseau: trompetele îtrupcile), acordeonul, clarinetul, fluierul și doba. Jocul bumbierilor îbumbiereasca) este specific Bucovinei, în special zonei Câmpulungului, avându și originea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în barăci insalubre și degradate, cu trei mese pe zi, ce erau insuficiente și de calitate proastă. Cei câțiva profesori supraveghetori dădeau din colț în colț la nemulțumirile noastre, iar în urma unor conflicte de „idei” cu muncitorii matusalemici și cu țiganii locali, s-a umplut paharul, astfel că ne-am făcut bagajele după o săptămână de lucru și am plecat pe cont propriu in corpore acasă. Naș fi vrut să fiu în pielea neputincioșilor profesori însoțitori care, în mod sigur, au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la purtare. Am amintit de acest eveniment neplăcut, pentru a consemna că agricultura socialistă, trâmbițată ca infailibilă, depindea toamna la recoltat de mușchii mai mult sau mai puțin antrenați ai elevilor din clasele mari, studenților, soldaților, persoanelor în vârstă și țiganilor, în lipsa utilajelor performante. Odată cu venirea primăverii, ne pregăteam de vânătoare de păsări și animale mici, cu: praștia, arcul cu săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele locale, adevărate confruntări sângeroase între
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stelist înfocat, din postura de șef de Ocol Silvic Vama. Pauzele dintre competiții erau caracterizate de jocuri interesante între cele două parohii, de Sus și de Jos, în care este împărțită administrativ-religios comuna, cât și de confruntările dintre români și țiganii din comunitatea dealului Runc, botezată ironic „Cernăuțiul Nou”, ce aveau loc pe terenul câmpului Gușoi, care devenea, de obicei, un adevărat teatru de război. După etapa „piticilor”, perioadă în care ne-am inițiat în tainele sportului cu balonul rotund, cei mai mulți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
slabă și cocârjată ce era, rivalizând cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aromate fructe din toată livada), de care bunicul sprijinea mereu aracii gata ascuțiți, pe care-i folosea primăvara În vie. N-am observat că la baza copacului, umbrit de țăruși, dormita un câine mare, cumpărat cu bani frumoși de la niște țigani străini. Un dulău rău, pe care ai casei Îl țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el este soțul Rafirei. Acesta dădu afirmativ din cap, continuându-și rugămințile. Fără să reflecteze prea mult la urmări, Olga neavând altă soluție, i-l arătă pe copilul Inei. - E băiat, nu? voi el să știe... - Dar ce băiat! Dumirit, țiganul și cu cei din preajma sa Începură să tropăie într-un ritm îndrăcit cu cizmele pe pardoseala culoarului. Olga rămase o vreme cu copilul în brațe privind spectacolul inedit ce se desfășura dincolo de geam. După câteva clipe, tatăl copilului și însoțitorii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îl însoțea, făcându-i În acest fel părtaș la marea lui bucurie. Nu se putu abține totuși și tună cu glasul său baritonal, de zornăiră geamurile din tot holul: - E băiat mo, e băiat mo, i se adresă el unui țigan cu care se prinse în joc, e bengalo 1 mo, aista are de pe acum mutră de bulibașă, n-ați văzut cum mai dădea din picioare! Oamenii de pază reușiră cu greu să-i scoată pe petrecăreți din incinta maternității. Aceștia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cuviință! Față de Dumnezeu ți-ai mărturisit păcatul, dar dacă... Și nu termină. Nu-i spusese nici da nici nu. Olga rămase mai departe cu gândurile ei. n fond, Își spuse ea, nu sunt chiar atât de vinovată. Atunci când au năvălit țiganii în maternitate, eu mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit și pentru Ina. După o noapte de chinuri, de zbucium și de chibzuință însă, gândind că fiece clipă poate fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
În scurtă vreme această populație de cântătoare a scăzut în așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea dacă mai spărgeau noaptea și zorile, câte un cucurigu, ici-colo. Mătușa fântânarului din centrul așezării avea cel mai mare, frumos și vestit cocoș. țiganii găinari au vrut să dea lovitura și la fântânăreasă. Cocoșul, însă, de toate cele patru ori, când a fost atacat,a scăpat cu bătutul din aripi și cu zburatul, pe vârful casei celei noi, din mijlocul curții. De teamă, frumoasa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
petrec acea zi împreună, bucurându-se și servind multe bunătăți, băuturi și mâncăruri, vreau să zic, până seara târziu. În anul 2011, pe Valea Rășchitoarei, s au întâlnit și au sărbătorit, două mari comunități: una cu români și alta cu țigani. A românilor a fost subvenționată de primărie, a țiganilor, de bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bunătăți, băuturi și mâncăruri, vreau să zic, până seara târziu. În anul 2011, pe Valea Rășchitoarei, s au întâlnit și au sărbătorit, două mari comunități: una cu români și alta cu țigani. A românilor a fost subvenționată de primărie, a țiganilor, de bulibașii bogați. La români totul a fost un mare hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării felurit ornate cu aur, purtând chiar cravate și haine din aur masiv. A fost o curgere, o expunere totală din aur - parțial, vechi, de-oseamă cu bunicii și străbunicii lor; parțial, de mai din coace
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o sarsana, din care urma să instituie o expoziție, unica pe Terra, în felul ei, pentru a marca, pe traiectoria istoriei, momentul, și a-l încrusta, ca pe o efigie a momentului, spre perpetuarea voiei bune, la români și la țigani, deopotrivă, în egală măsură, sădită în miezul inimii și în al amintirilor de pentru totdeauna. Cine s-a întâmplat să treacă, în ziua aceea, prin valea Rășchitoarei, nu v-a uita momentele surprinse, chiar și fugitiv, întreaga viață. Eșecul Nunta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
repede și mai departe, fugi! Că, m-au apucat, iarăși, hachițele. și dacă-mi cazi în mâini, și-n unghii, nu mai scapi din ele viu. Fugi! A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla vreodată! e vorba de perioa da interbelică. Nu erau televizoare, nu era e-mail, nu era Pepsi, dar nu erau nici mitocani, grobieni, țigani, mizerie, corupție, răutate. Dar să citez din ilustrul critic :”...Calea Victoriei, cu mașini, trăsuri și o mulțime de oameni, Într-o zi Însorită. [...]Mașinile trec prietenos, printre pietoni. Un domn se plimbă relaxat, cu mîinile Împreunate la spate. Recla mele de pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îl văzuse și pă el mai blonduț, așa...", încercă o explicație Anton. "Mai blonduț, ai? Nu era tot blonduț, bre, cân', tot dintr-o confuzie, mai avea un pic și-l spânzura mafioții la Napoli, că zicea că-i un țigan din ăia dă nu știu ce jefuise dă la niște bătrâni? Mă, al dracului, pă noi, pă români, toată lumea ne confundă și ne luăm omor pă unde ne prinde, da' cân' vine străinezii p-acia, chit că umblă-n târlici și e rupți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit care ești, tu cu mă-ta aia șantalie și cu tot neamu' tău dă 'andicapați!" Nici nu trecuseră trei sferturi de oră de când plecase nea Vasile, pe jumătate vesel, pe jumătate cam înciudat și boscorodind, că apăru Petrică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am ars - șoptește ea. Acuma nu mai putem ieși. Stai liniștită. Nu te ascunzi? La ce bun? Din stradă se aude o voce de femeie mai sfătoasă, probabil o vecină, care se oferă să descuie poarta, ca individul, un moghior - țiganul, să lase balotul de carpete persane, fiindcă el trebuie să plece acasă, (ca mai apoi, să-și aleagă doamna K. ceva mai de doamne-ajută), urmând ca a doua zi să revină. Abia când cheia intră în broască, se dezlănțuie și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în șopron ca să lase carpetele pe bancă. Io nu putem - face moghio rțiganul-se rămune pune muine, doamna. Trebuie se intorc acase. Io venit muine și discutem cu doamna. Doamna cerut la mine carpete și eu adus la ea. Nu suntem țigan, doamna. Obrazu’ coste mult. Bine, domnule. Lasă-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu plăcere - răspunde femeia și-l conduce pe nevioaș în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
inima-n dinți și, ieșind la raport, am spus: Tovarășe ofițer, în satele noastre din România, încă nu am văzut oameni sărind pe fereastră ca să-și facă nevoile mari sau ca să le facă pe cele mici direct din fereastră. Nici țiganii noștri nu fac așa ceva... Bineînțeles, asemenea impertinență s a pedepsit crunt, apelul durând toată noaptea. Dimineața am plecat la muncă gata obosiți, vai de capul nostru, uzi și fără mâncare. Urma o nouă zi în care să ne rugăm din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]