1,306 matches
-
apără-mă! Laura, la tine veneam...”. Primul șoc a declanșat intrarea în funcțiune a airbag-ului frontal, iar următoarele contacte dure cu stânci și copaci au declanșat și celelalte componente ale sistemului de protecție în caz de impact. Iustin era țintuit pe scaunul șoferului, prins de centura de siguranță și „îmbrățișat” de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că tot ce era atins de mâinile doamnei Ana era minunat. Minunate erau mai ales clipele, când odată cina terminată, doamna se așeza la instrumentul acela mare și negru, pe care la început îl privise cu neîncredere, iar el rămânea țintuit pe scaun, cu Dragoș așezat pe genunchi. Nu știe nici azi de unde venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și atunci. I se părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu neîncredere, iar el rămânea țintuit pe scaun, cu Dragoș așezat pe genunchi. Nu știe nici azi de unde venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și atunci. I se părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă nu e prea târziu. Abia așteptau, săracele, ca ea să-și isprăvească cercetarea și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când stau de vorbă cu el, am impresia că mă învârt într-un cerc vicios. Acel ceva, care-l propulsează pe el tot mai sus, pe mine mă țintuiește locului și mă face să simt un gol imens în suflet. Sistemele noastre de valori sunt total opuse. Înțelegi ce vreau să spun? — Da, spuse Hatsumi, aducându-mi încă o bere. Dacă intră la Externe, după anul de pregătire specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Își Întoarse asistentul din drum. Să nu fim deranjați. Cum dorește doamna inspector - șef. Ușa se trânti. Îl auzeam pe ofițer Îndepărtându-se ca un dansator de step, care părăsește scena. Neștiind dacă e cazul să mă apropii, am rămas țintuit Într-un loc, țeapăn ca un soldățel de tinichea. Nu vreți să vă faceți comod, domnule Knisch? Manetti indică spre un scaun de lângă ușă. M-am așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am avut la faza asta! Chiar În clipa aia el i-a răsucit mâna l-a spate și s-a suit pe ea. De data asta totul era diferit. El era diferit. Cu o mână Îi apăsa pieptul și o țintuia de pat, În timp ce cu cealaltă Îi ridica fusta. Primul lucru pe care l-a simțit a fost umilința și apoi și mai multă umilință. Sentimentul acela de rușine era atât de fierbinte, Încât Înlăuntrul ei nu mai era loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât scriitorul supus mistificării, denigrării ori tratamentului „critic” prezidat de țâfna savantă. (revista Plumb, mai, 2013) II AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ 59 Cum a fost posibil? Revoluția a trezit dorința unora de a țintui la stâlpul infamiei pe aceia care au susținut fostul regim dictatorial. Dar cine poate define culpa, pentru a-i desemna pe culpabili? Într-un articol din Opinia studențească, nr. 2, 26 dec. 1989, sunt absolviți de vină specialiștii în economie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât scriitorul supus mistificării, denigrării ori tratamentului „critic” prezidat de țâfna savantă. (revista Plumb, mai, 2013) II AMBROZIE ȘI POȘIRCĂ 59 Cum a fost posibil? Revoluția a trezit dorința unora de a țintui la stâlpul infamiei pe aceia care au susținut fostul regim dictatorial. Dar cine poate define culpa, pentru a-i desemna pe culpabili? Într-un articol din Opinia studențească, nr. 2, 26 dec. 1989, sunt absolviți de vină specialiștii în economie
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bateria de pornire a avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile de gresie care duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de prânz învăluind clădirile și aerul strident-modern al unei tinere femei încă țintuite de tradiție fac parte din farmecul romanului. Și - cei care l-au vizitat o știu - al Istanbulului. Însă romanul lui Elif Shafak nu e unul de atmosferă, cu toate că nu-i poți ignora descrierile personalizate care întrețin nuanța cosmopolită (în lipsa căreia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
la ceas și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată, aproape că-i pieri curajul și se simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par să existe teste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
până la Cambridge. Nu contează. Ar trebui s-o iau din loc. N-o să ajung acolo înainte de 12 noaptea. Ne vedem luni. Fran îi ținu ușa și era gata să iasă pe urmele lui, când îi veni o idee care o țintui locului. Poate mai erau persoane ca Sean în Woodbury care își doreau să găsească diverse lucruri, dar ar fi preferat să le găsească mai aproape de casă. În Londra, Loot punea la dispoziție pagini întregi cu oferte de vânzări la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Soliman a desfăcut un colț de perdea, aruncând o privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt spre ieșire, ca să-și cheme credincioșii. Atunci muții s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au doborât și l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat răsucindu-se în loc ca și cum ar fi fost cuprins de nebunie năprasnică și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nuți care între timp s-a căsătorit cu un băiat tare bun ,Puiu, fiind absolvenți ai facultății de arhitectură. Cu toate că Dumitru nu mai este printre noi, totuși mai păstrăm legătura cu soția lui deși are 87 de ani și este țintuită la pat de o boală, și de legătura cu copii lui care ne sună din când în când și chiar i-am vizitat recent în 2010, primindumă foarte bine și fiind foarte atenți cu mine. *** Doi tineri din Galați au
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe care mi-o stârnea atingerea lui lipsită de orice tandrețe. Nu mai simțeam nici durerea de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care o s-o ferească să mai facă lucruri periculoase. — Știi, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut, i-am amintit nevestei pățania. Ea a început să râdă cu așa poftă, încât părinții și bunicii copiilor veniți la doctor ne-au țintuit din nou cu privirile. Nu bate tati, am spus eu și mi-am luat copila în brațe. Nicolae Cîrstea De iarnă Mi-am lăsat barbă, nu foarte mare, și eram în metrou. Lângă mine, o tipă care începe să mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în lume. Mare pagubă! și-a zis într-o zi. Pe urmă s-a speriat. Cum poate cineva trăi fără să știe ce se petrece în jurul său? Se simte mereu mai neajutorată, nu-i place să bolească și să fie țintuită la pat. I s-a spus că își va reveni repede și o să poată umbla ca înainte. Așteaptă, dar uneori își pierde răbdarea și nu mai crede nimic. Mai ales când se simte cu totul lipsită de vlagă. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
expedia repede, sub diferite pretexte. Nu le spunea cum se simte. Dar nu se simțea bine. Într-o zi toate puteau fi extraordinare, ca și cum ce suferise până atunci ar fi fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-l văzuseră nici măcar la biserică, urmărea ceremoniile, la marile sărbători, din poarta sa, iar acum, dintr-odată, se îndepărta înspăimântător de mult, fluierând o melodie ciudată, pe urmele acelui focos armăsar, cu zâmbetul ce li se părea multora tâmp țintuit pe figură, și nu l-au mai văzut, n-au mai auzit de el și l-au căutat în zadar, în timp ce potcovăria a devenit o ruină, nevastă-sa l-a așteptat până a închis ochii, copiii l-au uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aperi pe tine. O să te cuprindă și pe tine frica.“ „N-am s-o fac. O să fug. N-am să pot rămâne în țara asta, dacă e așa cum spui.“ Dar cineva tot rămâne. Eu o să rămân. Brusc simțind forța imensă țintuindu-l în continuare, împiedicându-l să se miște sau să răspundă, abia era în stare să-și spună că nu-i zisese de fapt nimic Ioanei Sandi și vorbele nu fuseseră decât în el, în timp ce simțea cum transpirația îi cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu mâna pe ceva.“ Vocile pătrundeau direct din stradă prin ușile-fereastră ale balconului înconjurând apartamentul pe două laturi. Pe amândouă ușile-fereastră dintr-odată. Însă camerele erau imense și pereții murdari nu se vedeau, se bănuiau numai în locurile unde atârnau țintuite în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în cărți ce îi spuneau multe, dar nu-i spuneau totul. Mult mai târziu a fost tentat să spună, la fel ca doctorul Krokowski, că teama, decența, dezgustul izvorâte din rușine și o înspăimântătoare nevoie de puritate înăbușă iubirea, o țintuiesc în sfere întunecate și nu îngăduie decât în parte acestor revendicări confuze să pătrundă în conștiință și să se manifeste; și că imperativul iubirii nu se lasă legat, violentat, iubirea prigonită nu e moartă, trăiește în adâncul tainei ei, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]