1,267 matches
-
alune, făcându-mi iute semnul crucii la Crucea Mântuitorului sus pe deal, cu ghiozdanul greu în spate, recapitulându-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul părintelui Ioan vrând să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea. Ea se cutremură pe cea mai înaltă treaptă, pe care a simțit-o chiar și în degete, în firele de păr, în tălpi. —Dumnezeule! răsuflă Clodagh. Probabil terminase și el pentru că, tremurând și transpirat, stătea pe ea, greutatea lui țintuind-o pe pat. Stăteau întinși, nemișcați, gemând epuizați, până când ea a simțit că transpirația lor începe să se răcească, după care s-a strâns sub el și l-a împins la o parte. —Îmbracă-te, ordonă ea. Grăbește-te, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu ochii mari, ascultau cum Dylan urcă scările. Avusese toate șansele să sară din pat, să pună un halat pe ea și să-l bage pe Marcus în șifonier. Într-adevăr, Marcus încercase să fugă din pat, dar ea îl țintuise, agățându-se ferm de încheietura lui. Apoi a așteptat cu un calm oribil scena care urma să-i schimbe viața. Pe parcursul ultimelor cinci săptămâni îndurase nopți de nesomn, întrebându-se cum se va termina aventura ei cu Marcus. Oscila între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am văzut niște căsuțe, copaci și nici urmă de pachucos, polițiști sau pifani însetați de sânge. Până să-mi dau seama ce fac, m-am trezit alergând într-acolo. Aș fi alergat până cădeam lat dacă nu m-ar fi țintuit locului un râs pițigăiat, ce venea dinspre o verandă din apropiere. M-am îndreptat spre locul de unde auzisem râsul. Aceeași voce stridentă mă interpelă: — Ești al doilea copoi tinerel care o șterge din tevatura asta. Nu te condamn. Îi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui: Știi ce-am pățit din cauza ta, nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pentru croșeele expediate în coaste. Am mai remarcat că loviturile lui cele mai bune, contrele de dreapta, sunt întotdeauna telefonate, după doi pași la stânga și o fentă din cap. Am văzut că în corzi e de neoprit, că își poate țintui acolo adversarii mai ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se mai pot întâmpla încă, cum poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton. Lee o apucă de brațe și o țintui locului. Kay se zbătea. — La naiba, doar știi ce-nseamnă asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră și o să țin dosarele acolo, dar, iubi, fii alături de mine. E al meu și am nevoie de tine... și o știi. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fritzie îi dădu drumul și-și șterse pomada de pe mână pe mâneca lui. De Witt se prăbuși la pământ, apoi se târî până la closet și vomită. Când încercă să se ridice, Fritzie îi împinse capul înapoi în closet și-l țintui acolo cu ciocatele lui masive, lustruite cu scuipat. Fostul proxenet și spărgător de bănci înghiți apă cu pișat și vomă. — Lee Blanchard e în TJ, iar tu ai venit aici glonț, direct de la Marele Q. Asta-i o coincidență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o fisă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Betty/Beth/Liz. Fata începu să urle: — Nu! Ucigașul! Poliția! Am întors privirea și am văzut o impostoare goală, paralizată de imaginile de la intersecția lui 39th cu Norton. M-am aruncat pe pat, i-am astupat gura și am țintuit-o acolo, spunându-i între timp rar și limpede: Problema-i că ea folosește toate numele astea, iar femeia asta nu vrea să pretindă că-i ea, iar eu nu pot fi oricine, ca ea, și de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asta. Poate fiul dumneavoastră nu și-a dat seama cât e ceasul. Cercetă din nou pereții ticsiți cu fotografii, Încercând să găsească una În care copilul să pară cu adevărat fericit. — De cât timp lipsește? Femeia se opri și Îl țintui cu privirea. — De trei ore! I-am mai spus o dată! Agită o mână cu unghiile roase În direcția lui Watson. — Doar știe cât Îmi fac griji pentru el! Nu ar Întârzia așa de mult! Nu ar face așa ceva. Buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Profesionale, care-l căutau pe ăla care ți-a zis că găsisem corpul lui Richard Erskine. Îmi pun pielea-n băț dacă mai dau informații fără permisiune oficială. Așa cum ai făcut ieri? Întrebă Miller pe un ton inocent. Logan Îl țintui cu privirea. — OK, OK, zise reporterul, adunând toate resturile de la micul dejun. Am priceput: quid pro quo, da? — Trebuie să-mi zici cine e sursa ta. Miller scutură din cap. — Asta n-o să se-ntâmple. Știi bine. Băgă laptele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse polițista În haine simple, mânuind iar ceainicul. Nu e cazul să te agiți, nu? — Lucrurile mele. Îmi fură lucrurile mele! Sări În picioare, aruncând cu zgomot pe podea o farfurie cu ciocolățele digestive. O pereche de ochi sălbatici Îl țintuiră pe Logan. — Ești polițist! Îmi fură lucrurile! Logan se strădui să nu ofteze. — Trebuie să ți le ia, Bernard, Mai ții minte că am venit pe-aici cu domnul de la consiliu? Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
face să avanseze cunoașterea; din ciocnirea unor poziții contrare, a unor idei diferite, se poate construi un nou discurs; accept discuția În măsura În care celălalt a citit corect bibliografia, dar nu suport să aud banalități răsuflate; atunci sar În sus și-l țintuiesc la stâlpul infamiei pe cel care Îmi deranjează auzul sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
respirat adânc, apoi m-am îndepărtat de ușă și am revenit jos. Am aruncat o privire în salon în drum spre bucătărie și tocmai mă pregăteam să îl strig pe Charlie, când imaginea cefei sale aplecate peste micul birou mă țintui în loc. Îi auzeam respirația liniștită, stabilă, în vreme ce se concentra la hârtiile din fața lui și m-am aplecat dincolo de marginea ușii deschise un minut, privindu-l. Era atât de concentrat încât m-am simțit exclusă și aveam dintr-odată o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum, bum-bum-bum, ochii albaștri o țintuiesc pe Onica și ea nu se mai uită peste umăr, ce ar mai putea să vadă, când În fața ei stă un bărbat atât de frumos și simte mâinile lui puternice mângâindu-i umerii și atingând În cuprindere mijlocul ei subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu am chef de nimeni, de nimic. — N-ați găsit pe nimeni? — Nu. În spatele ei se află șemineul gol și negru ca o gură fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
brațe gri în uniformă, pistoale în tocuri de piele. Îl ascultă pe un al treilea, în civil, care vorbește în șoaptă, mișcându-și imperceptibil buzele negre ca și cum ar fi supt lemn-dulce. Își întoarce ochii spre mine, aproape ca și cum m-ar țintui, două sfere de materie vitroasă care sar pe mine în pustiul văratic al spitalului. Omul mă privește, iar unul din polițiști se întoarce acum și el spre mine. Liftul este dincolo de ei, puțin mai jos, pe cealaltă parte. Pașii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu mai erau împerecheri furioase, oarbe. Luasem obiceiul să o țintuiesc pe pat numai ca să o sărut. Vroiam să se simtă pe ea însăși prin mine. O străbăteam cu limba care mă durea, nu mai aveam salivă. Era lipsită de pudoare, aproape nerușinată în sex, în schimb se rușina de bătăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înțeles imediat cu ce fel de moarte avea de a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ca să mai arunc o privire înainte să mă bag în pat. Trebuia să o mai văd. Trebuia să mă asigur că încă era acolo. Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu apăruseră pe tălpile lor de cauciuc și când apărarea civilă cehă, încă insuficient înarmată, ezita să umple acest gol punând mâna pe proprietăți și autoritate. S-a deschis un spațiu de manevră pentru toți aceia care nu mai erau țintuiți la pat. Hoinăream prin zonă, lacomi după pradă. Cu vila noastră și cu grădina ei de liliac se învecina un teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decurgeau cu totul nebirocratic. Nu se cereau certificate școlare. Ciudat de capricioasă mai este și amintirea: dintr-odată, zăpada s-a topit, gerul a început să se înmoaie. Scăpat de restricțiile de curent, acum mergea chiar și tramvaiul. Am rămas țintuit chiar în prima întreprindere, în care am fost în audiență, în apropiere de cimitirul Wersten, fiindcă în atelierul meșterului Julius Göbel un cioplitor bătrân pe nume Singer dăltuia la un crucificat impresionant de musculos care, ca basorelief pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-îl liniștesc. „-Mintea se zbate degeaba. Doar inima o poate înnobila și limpezi. O inimă putredă va distruge gîndirea oricît de ascuțită ar fi ea. O va perverti.” Mă chinui să mă ridic dar o crîncenă durere de cap mă țintuiește. „-Aici am greșit”-continui a-i vorbi și constat că rostesc cu greutate cuvintele. „-Am căutat dreptatea. M-a copleșit această căutare. Veșnica dreptate și disperarea că nu putem trece de ea, destinul idiot ne aruncă unul împotriva altuia chinuindu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]