4,216 matches
-
cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau să se întoarcă la casa rămasă în urma, să vadă ce se întâmplă de se aud asemenea țipete. Curiozitatea de om bătrân și trecut prin
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau să se întoarcă la casa rămasă în urma, să vadă ce se întâmplă de se aud asemenea țipete. Curiozitatea de om bătrân și trecut prin multe în viață
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa ce să facă, să-și vadă de drum sau să se întoarcă la casa rămasă în urma, să vadă ce se întâmplă de se aud asemenea țipete. Curiozitatea de om bătrân și trecut prin multe în viață, nu i-a dat pace și făcu calea întoarsă. Poate era cineva care avea nevoie de vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, de ce țipetele erau tot
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
aud asemenea țipete. Curiozitatea de om bătrân și trecut prin multe în viață, nu i-a dat pace și făcu calea întoarsă. Poate era cineva care avea nevoie de vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, de ce țipetele erau tot mai puternice și mai disperate. Ajuns în fața ușii ciocăni și așteptă ca cineva să-i răspundă și să-i deschidă. Insistă când intensitatea țipetelor se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, avu curajul să apese pe clanța
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
avea nevoie de vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, de ce țipetele erau tot mai puternice și mai disperate. Ajuns în fața ușii ciocăni și așteptă ca cineva să-i răspundă și să-i deschidă. Insistă când intensitatea țipetelor se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, avu curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră în tinda casei. Vaietele se auzeau dintr-o cameră alăturată. Deschise ușa, obișnuindu-se cu
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
femeie tânără, cam la douăzeci și trei de ani, poate mai mult cu doi - trei, întinsă într-un pat cu tăbliile din lemn, unde se zvârcolea continuu. După volumul burții și-a dat seama că este gravidă. - Bună ziua, am auzit țipete și cum nu mi-a răspuns nimeni, am intrat neinvitat în casă. Ce s-a întâmplat, femeie? - Aoleu, mor, dom’le, mi s-a rupt apa și cred că a sosit clipa facerii. Nu-i nimeni să mă ajute, soțul
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
sfârșitul. Doamne cu ce ți-am greșit și ți-am păcătuit atât de tare de mă pedepsești? - Nu te pedepsește, dacă m-a trimis pe mine în întâmpinarea dumitale. Tocmai treceam prin fața casei în drumul meu, când ți-am auzit țipetele de disperare și de durere. Lasă că totul o să iasă bine. Stai liniștită. În timp ce tânăra necunoscută se văita în mijlocul patului din cameră, doctorul Istrate scotoci prin dulapul indicat de gazdă și își alese ce-i trebuia să aducă pe lume
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
bravo,gata, ușor, ușor, nu te mai văita, iată că ai scăpat, ai o fată frumușică foc. Stai să mă uit dacă seamănă cu tine. Istrate tăie cu foarfecul ombilicul micuței vietăți apărută într-o nouă lumepentru ea, printr-un țipăt strident și prelungit. Îi legă cordonul ombilical și înfășură noua vietate într-un prosop luat din dulapul din scândură ne lăcuită. - Vezi, femeie, că nu ai murit? Ce atâta teamă? Nu se moare dintr-o naștere decât în cazuri speciale
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
de cuvinte că nu poți să știi niciodată în ce fundătură te mai bagă! Are perfectă dreptate un contemporan de-al nostru, unul imposibil!-toate cuvintele limbii române parcă au înnebunit! Sunt furioase tot timpul. Ne umplu gurile numai cu țipete, cu urlete preistorice! E o scrâșnire continuă în această mașină de tocat cuvinte! Mi-e și frică să le aștern pe hârtie, să nu cumva să se spargă sub greutatea lor asurzitoare! Costel Zăgan 69. Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
putere... Am crezut că firul ierbii N-o să calce în rugină Și în mijlocul tăcerii O să prindă rădăcină... Am crezut că a secat Apa din fântâna mea, Prin deșert Morgana cată Picătură să mai bea... Am crezut că nu se-aude Țipătul ce mă însoțește Și povară gârbovită Care-n mine tot mai crește... Am crezut că niciodată Nu voi spune că mă doare Timpul ce-a rămas datornic Cu un zâmbet pentru floare... Am crezut că toate astea Mi se-ntâmplă
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
fericire, încât n-am mai simțit lacrimile ce mi se prelingeau pe obraz. Ea nu mai exista. Era cealaltă parte din mine. Iar atunci când am devenit un întreg, am explodat. Mi se făcuse rău, apoi iarăși bine, apoi iarăși rău. Țipătul a izbucnit fără de voie... Eram de-a dreptul extenuat. Mi-am revenit într-un târziu, lângă mine ghemuită cu spatele ca de felină, era Ursula. Doream s-o mai ating, să mă conving că totul era aievea. Dar n-a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
infernul indirect, camera de filmat urmărind mereu față rigidă și opaca a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta, înghesuita pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzația de claustrare, de strangulare. Un băiat supraviețuiește prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
iubirii o ultimă suflare Să înflorească-n toamna cu muguri de cais. Că iată-n corbi stau aștri ca lacrimile sorții, Ca un torent de nouri scăldați în ape vechi, Și scuturând din aripi cer steaua stins-a morții Lăsând țipete oarbe de stele neperechi. Și-n suflet o să-mi fie atâta cald de tine Cât soarele din stradă de mine însetat Ce-n poftele ființei a desfrunzit destine Sorbind ca-n 2 Mai trupul de stele parfumat. Mai strigă-mă
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
spre plajă. Odată cu lăsatul serii se formează grupuri și grupulețe care tăifăsuiesc molcolm în jurul focurilor aprinse, gustând tapas, sorbind din pahare și îngânând melodii melancolice. Pe măsură ce se apropie cumpăna nopții, spiritele încep să se încingă. Tinerii întețesc focurile, gălăgia crește, țipetele se suprapun peste surdina valurilor care se sparg de mal. Cel târziu la cinci minute înainte de miezul nopții, fiecare om prezent pe plajă ține în mână trei bilețele pe care și-a notat cu multe zile înainte trei dorințe. Extrem de
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
Dau un ospăț, am douăzeci de ani”. Avea dreptate filozoful Kierkegaard când spunea că poetul este „o ființă nefericită a cărei inimă este sfâșiată de suferințe secrete, dar ale cărei buze sunt atât de ciudat alcătuite încât atunci când suspinele și țipetele le scapă, sună ca o muzică frumoasă”. Începând din primăvara anului 1956, în Ungaria s-au produs evenimente importante. În anumite cercuri, în Uniunea Scriitorilor, dar și in presă au început să apară critici din ce în ce mai vehemente la adresa Regimului, iar în
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
greș! / Dar văile vuiră. Căzută în genunchi, / Ea ridicase capul, îl clătină spre stele, / Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă / Fugare roiuri negre de mărgele. / O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, / Și viața căprioarei spre zările târzii / Zburase lin, cu țipăt, ca păsările toamna / Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit m-am dus și i-am închis / Ochii umbroși, trist străjuiți de coarne, / Și-am tresărit tăcut și alb când tata / Mi-a șuierat cu bucurie: - Avem carne! / Spun tatii
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creștet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaș și prințesa i se dăruiește... Calul nechează speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale scoate un țipăt de satisfacție și-și înfige unghiile în mușchii săi, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpung vena. Cavalerul simte cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampiricei ce-l linge. PRINȚESA:(șoptește triumfătoare)Acum
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
deliciul vampiricei ce-l linge. PRINȚESA:(șoptește triumfătoare)Acum ești al meu pentru totdeauna! Ți-am dăruit nemurirea! Bărbatul continuă să-i sărute buzele pline de sânge, apoi îi prinde lobul urechii între dinți și-l perforează. Femeia scoate un țipăt ușor, excitant. Dintr-o dată sunt înconjurați de fantasme cu alură de cavaleri eleganți și domnișoare senzuale ce plutesc într-un vals amețitor. PALOȘ: (vrăjit de amor) Oare cine zicea că vampirii sunt făpturi fioroase? Vampiricele sunt femei atrăgătoare și cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ne trebuie să facă dreptate!” Sângele meu va intra printre muritori picătură cu picătură și din urmașul meu se va ridica salvatorul neamului strămoșesc! În încăpere se așterne tăcerea. Vuietul vântului se întețește, iar de afară răzbat urletele lupilor și țipătul înfricoșător al păsărilor de noapte. CONTELE DRACULA: ( cu blândețe) Întreaga lume din apus îmi va ponegri numele, iar locuitorii acestui pământ vor ajunge batjocura unor impostori! Un nepot sau strănepot de-al meu va avea menirea să restabilească ordinea în
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând prelung din el prin care chemă vânturile și nisipurile fierbinți. - Acum, să poftească tolomacul ca să-l căsăpesc! Și începu să facă salturi uriașe, aruncând și el țipete războinice, prea slabe ca să acopere zgomotul infernal ce venea de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
întreb eu, curios. - E prea mult! Am obosit! strigă el cu o voce ascuțită. Uff... am atât de multă treabă și câteodată cedez. Mă abțin cu greu să nu țip, să nu fac o criză. După două ore de plânsete, țipete, refuzuri din partea lui Victor, sunt la capătul puterilor. - Gata. Te poți opri. Continui mai târziu, cedez eu. Iată că apare și cea mică de la joacă. - Tati! Tati! strigă ea fericită. Am înghețat. Mă uit la ea și îi observ obrăjorii
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
deja târziu și este cazul ca, după o asemenea zi, să am și eu o oră și jumătate de liniște. De fapt, numai liniște nu este, că difuzoarele sunt la maximum, indiferent de film. Iar desenele animate sunt pline de țipete și de zgomote puternice. Orice ar fi, măcar voi sta pe scaun. Parcurg exact un kilometru, când mașina trage puternic dreapta. Frânez. Cobor și constat că am pană. Asta mai lipsea! Nu mai pot! Simt că explodez. Aici, în mijlocul câmpului
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
modernismului literar românesc. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.]: Curs de algebră axiomatică, pregătindu-se să meargă la culcare, când liniștea din living room fu spartă de țipătul strident al soneriei din holul de la intrare. Aprinse lumina din fața casei să vadă cine poate fi la poartă. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte. - Da! Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
luturi Crepusculare și din sori De nesfârșite începuturi De când nu încetez să mor... Nu vezi? Trec oamenii prin sine, Se pierd în tainele ce-i dor De ieri pe azi, de azi pe mâine, Cu amintiri din viitor... Precum un țipăt din cretacic În revelația-mi din somn Simțeam că-n carnea-mi vie, tragic, Se-afirmă larvele-mi de Om. Iubito, azi e frig și plouă... Sinucigașă toamnă! Plângi Și rupe-mi inima în două, Sunt frunză, vino să mă
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363509_a_364838]