1,028 matches
-
ajunse în cercul de lumină al focurilor, apoi îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și Jonas urmărea dansatorii care țopăiau, și asculta tobele, în timp ce deasupra lui, stelele licăreau, iar păsările de noapte flecăreau în desișul din jur. Se gândea acum stăruitor, așa cum nu-și îngăduise vreodată să o facă, la ceea ce se întâmpla în coliba mică și întunecoasă care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
rău și trebuie pedepsită. Drujba ucide. Atunci încă nu știam să țin în mână o drujbă. Așa că am continuat să exersez pe păsări. Păsările sunt foarte proaste. Aveam un curcan căruia i-am tăiat labele și l-am lăsat să țopăie în două bețe. N-a mai vrut să meargă. S-a așezat sub un gard și a murit acolo de foame. Apoi am scos ochii la vacă și i-am dus la școală la ora de biologie să le facem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
țicneală... E-nțepat de musca țețe, Că el nu e prea isteț; Tot apare în cotețe, Țeapă, țap sau scris citeț. Țeava ori țărușu-l ține, Un cuțit ce-i ascuțit; Chiar țărâna îl conține; Și-n rețea el s-a ițit. Țopăie prin țara toată; Nu-i ființă, dar reține! Are o rețetă. Iată: C-un țânțar acum el vine! Ești copil isteț, cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,Ț’’ apare în cuvinte. Câți de ,,ț’’ pe-aici se joacă? ,,U’’, cum
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
-ți tragi sufletul, și-apoi să te pui iar pe mers - toate astea sunt niște ritualuri firești din viața unui cititor tihnit. Există, evident, variații pentru fiecare din mișcările noastre de lectură: putem alerga într-un text pe diagonală, putem țopăi sau merge de-andoaselea, apoi, cu puțină vreme înainte de final, ne putem opri pur și simplu, pac, închidem cartea și facem altceva. De exemplu, începem altă carte - un lucru nu întotdeauna foarte înțelept. Este exact situația autoarei acestei Ențiclopedii, chiar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
auzit un ciocănit în fereastră. În primul moment, am crezut că e o creangă purtată de vânt sau vreun liliac rătăcit care tocmai se alesese cu un nou cucui. Dar bătăile s-au repetat și inima a început să-mi țopăie în piept. Mi-am tras capul sub pătură, cu speranța că nu mai aud nimic. O cam băgasem pe mânecă. Trebuie să recunoașteți că nu e nici o rușine să tremuri din pricina unui vizitator necunoscut, în plină noapte, la etajul opt.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
dintrțo țigară, apoi scotea pe gură rotocoale și alte forme din fum, dibaci construite. Avea și un fel de ritual ce semăna a dans: în timp ce formele de fum se deșirau prin aer, le răsucea cu degetul arătător, răsucinduțse el însuși, țopăind după ele. Oamenii se uitau la spectacol. Eu am trecut în acea primă zi, destul de indiferent, mai departe. Abia în diminețile care au urmat, regăsinduțl pe fumător în același loc, am constatat că cerșea. Jucânduțse cu fumul de țigară, atrăgea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
treacă toate apele. Mi-am potrivit căciula, mi-am tras pantalonii pe sub rochie, mi-am luat fata de mână și m-am repezit cu capul înainte, pe scenă. După câțiva pași, am simțit brusc că mă scap pe mine. Am țopăit înainte cu gândul că o să-mi treacă. M-am înșelat. Nu v-ați dorit vreodată mai mult să se termine un dans. Nici nu mi-am închipuit cât pot să îndur. După dans, au urmat minute întregi de aplauze și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
peste câteva minute și o să plec ca să prind ultimul tramvai. Au. Tocmai s-a-ncins o horă cu strigături. Au. M-au luat cu forța în horă. Au. Ce mă fac. Acuma lăutarii au schimbat macazul pe manele. Hai să țopăi și eu puțin ca să nu zică ginerele că-s mofluz. Uf, ce-am mai transpirat. Și omul ăsta din formație îmi zbiară în ureche banii care-i am stă la mine-n buzunar. Simt nevoia imperioasă de a opri toată
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aici ori în altă parte...Deodată, cobori forțat pe pământ, ai văzut-o, trecea dezinvoltă: înaltă, superbă, ispititoare. Ai fi vrut să te înșeli, să plutești liniștit cu capul în nori. Te-ai lăsat ademenit și ai aterizat pe trotuar. Țopăiai ca un cangur cu marsupiul vraiște. Ai urmărit-o ca un netrebnic, nu știai ce sa faci, să intri în vorbă cu ea, să mai aștepți? Cum ești obișnuit să amâni, n-ai rezistat tentației de a face la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
voi! Fotbaliștii nu vedeau, nu simțeau nimic. Nea Peniță întârzia să tragă, mulți se apropiau de careu, se pregăteau să lovească mingea cu capul. Portarul, un sfrijit de aproape un metru nouăzeci, își duse mâinile la genunchi și începu să țopăie la dreapta și la stânga cu mare nerăbdare. Hai, lăsați-vă de schemele astea! își șoptea antrenorul. Vedeți-vă de treburile voastre. Mai bine duceți-vă " La calul bălan" să vă luați tăria, că de altceva nu sunteți buni... În laturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
au fost învățați, pot mișca mâna sub formă de “la revedere” - astfel nu știu să facă nici un gest. Comportamentul motor, marcat de stereotipii și manierisme prezent la mai mulți copii autiști se manifestă prin mișcări stereotipe frecvente precum “fâlfâitul mâinilor”, “țopăit”, “mers pe vârfuri”, “legănat”. Cei mai mulți dintre ei au: un grad crescut de hiperactivitate motorie; gesturi, atitudini, mișcări faciale sau posturi, stereotipe pe care le poate menține un timp îndelungat; examinează obiectele străine mirosindu-le sau atingându-le cu limba, pipăindule
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
care se deschide în aer liber, proaspătă și parfumată. Este exact opusul canonului romantic al eroinei bolnave de ftizie, palidă și suferindă, ca un crin ce se sufocă din cauza închiderii și a lipsei de lumină. Lângă masa de biliard, Millie țopăie de bucurie când dublează "șasele", bate din picior la fiecare bilă pierdută. Îl lovește pe Jean cu palma peste degete când acesta se încurcă la calcularea scorului, pare gata să-i sară la gât când izbutește o lovitură. "Și toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a stricat toată scena din care lipseau numai gestul final și mimica potrivită (III, p. 413). Suveranul Micenei nu pare impresionat de gesturile fratelui său deghizat, cocârjat, tremurând și cu bale la gură, ocolind subiectul, dând înapoi, făcând pași laterali, țopăind și îi judecă sever purtarea mai adecvată la serbările dionisiace și nu în complot (III, p. 414). Nemulțumit de posibilitatea ca Menelau să culeagă aplauzele în locul lui (III, p. 415), Agamemnon renunță la propriile planuri de a-l omorî pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sine, dar cu bună credință. Eu înclin pentru această ipoteză. Tu? "Nu știu..." Gândește-te puțin. Rusia e în ea, e un element constitutiv, dar Parisul? Ce e Parisul? O idee, Parisul! Ochiul lui Pussy devenise serios, dar în fundul lui țopăia o lucire care o făcu să pălească și mai tare pe Gabriela: Când, ruinată și părăsită, ceea ce înseamnă poate același lucru, doamna Dunin a fost obligată să plece din Paris ca să vină în ținuturile astea mizere, ce-a făcut? A
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
câte o coroniță și îndată ne-am jucat "de-a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fatală, pierderea mobilității piciorului drept din spate. Din statura falnică a unui Spartacus canin, cu mers elastic, ținându-și coada dreaptă ca un semn indubitabil al independenței depline și ca un avertisment intolerabil adresat oricărui agresor, Haiduc ajunsese acum să țopăie în trei picioare, târșâindu-și corpul în salturi dizgrațioase, oribile, ca ultimul handicapat din specia canidelor. Era ca și cum l-am fi văzut pe Pintea Viteazul mutilat de poterile arnăuților, cu piciorul ologit și o sarsana la gât, stând la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
încheiam șirul acesta macabru, călcând prin praful gros al uliței cu măciuca pe umăr. Nu știam, nici nu bănuiam ce intenții are bunica: încotro mergeam și în ce scop. Era obositor; înaintam greu spre o Golgotă imaginară. Mai ales Haiduc. Țopăia pe cele trei picioare în niște salturi caraghioase, iar pe cel de-al patrulea picior cel beteag îl târșâia după el prin praful drumului, lăsând o dâră sinusoidală. Înainta mai mult forțat, târât de lanț, decât pe propriile lui picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind într-un crâng de crizanteme, hrănindu-se delicat dintr-o floare portocalie. Noaptea trecută am avut această viziune în timp ce colindam casa în somn, verificând toate zăvoarele de la uși și ferestre. Am visat că pasărea scăpase cumva din brațele lui Sarah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ridicate după 1945 cu o fervoare și o dorință de recuperare impresionante. În gară, când ieșim pe peron, avem surpriza unei primiri insolite, zgomotoase: o trupă de jazz care ne cântă piese dansante și bluesuri, nu marșuri militare. În fața lor țopăie de zor o tipă tunsă scurt, probabil șefa orchestrei sau, mai degrabă, o animatoare de profesie - genul „activistei” în pantaloni, care mai și cântă la portavoce. Apoi ne ia în primire o echipă de clovni pe tăpălige, radioși, pestriț îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care leagă Rusia de enclava „sa” din Vest. Avem cam o jumătate de oră de timp suspendat. Deodată, apare ca din pământ o orchestră de muzică populară rusească, iar instrumentiștii sunt în costume roșii. Rușii nu se dezmint. Văd cum țopăie de zor pe peron, în ritmul muzicii, o impiegată de stație. Putem coborî din tren. Scriitorii dau târcoale orchestrei. Cehii, în special, sunt foarte activi. Miroslav Hule (zis și „pescarul”, pentru aerul lui frust și pentru poveștile pe care ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doză și ești agățat pe viață. Ne transformăm În plante. * * * Tinerilor branșați pare să le lipsească energia și bucuria spontană de a trăi. CÎnd aud pomenindu-se de verdeață sau de marfă, se electrizează ca de la o doză de coca. Țopăie și zic: „Super! Omule, să băgăm mare! Să ne spargem!” Dar după o injecție se prăbușesc Într-un fotoliu ca un bebeluș resemnat, care așteaptă ca viața să-i aducă din nou sticluța. Am descoperit că interesele lor erau foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele, până la mușuroiul furnicii. După ce furnică îi mulțumi pentru ajutor, se despărțiră și Țepeluș se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-Codobelcul și pe Furnica-Hărnicuța. A doua zi, Țepeluș, țopăind prin luminiș, se apropie de Vulpișor, îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare și îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpișor se uită la el, parcă surprins, dar îi zâmbi și el și-l
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce eram: -Truman, Truman, ești grozav, ești un prieten formidabil! exclam eu țopăind și sar să-l îmbrățișez pe condor. El îmi temperează elanul: -Să ne păstrăm calmul, îmi cere cu o gravitate care nu-l prinde. Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc cadavrele îngerilor înfrânți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
l-a informat că va fi angajat pe post de tehnician constructor cu un salariu de.... A lăsat o pauză și apoi a rostit și suma, o sumă bunicică, ce, aprecia el, ar fi în măsură să-l facă să țopăie de fericire, mai ales pe unul ca tata, care venea de unde venea. Așadar de azi voi fi Vlăsie Valeriu, tehnician constructor, și-a zis tata în gând, în vreme ce pășea spre punctul de lucru ce-i fusese indicat. Numele acesta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]