1,042 matches
-
zăreau lumini pâcloase, izbucnind și stingându-se scurt: semn de fulgere. - Adus pe toți, Îmi zise Logon. Tek și Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zise Logon. Tek și Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl Întrebă Barra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
turneu cu domnul Mansfield și lipsea cîteva luni. În orice caz, În seara aceea, cînd s-a sfîrșit spectacolul, am ieșit În stradă și am luat-o pe Broadway. Eram amîndoi atît de fericiți și de emoționați, că practic mergeam țopăind, așa era În seara aceea. Era una din primele zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă o bucată mare de carton. Pe măsură ce înaintează spre mijlocul vagonului, lumea izbucnește în râs. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu se aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să nu-l piardă. Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie pe piciorul pe care nu a mai reușit să-l aducă înăuntru. Țipă. Lumea din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din autobuz se agită: oprește, domle, o omori, nu vezi? hoo! Șoferul ascultă muzică populară cu volumul la maximum. Privește sictirit în oglinda retrovizoare. Urlă și el: stați să ies din intersecție și o las să urce, baba dracu’! Baba țopăie după autobuz cu ochii holbați și părul vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de pisică. Am ieșit pe holul blocului și, de la parter, am auzit, printre urletele lui Mick Jagger, glasul hârâit al austriacului cu cap mare, în cinci colțuri: grijania și parastasu’!. Pe alee mi-am făcut cu greu loc: cinci fetițe țopăiau cântând: „doi elefanți/se legănau/pe o pânză de păiaaanjen”. Gicu cădea tot mai des într-un soi de leșin, deși preoteasa își făcea de lucru pe lângă el și-l altoia cu pliciul, sub pretextul unei muște obraznice. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușii. Peste câțiva ani, troienele înalte cât un camion aveau să ajungă un mit, o ciudățenie din istoria geografiei moderne. Atunci însă, ieșeam cu o lopată de lemn lată cât fundul unui butoi și-mi croiam drum spre civilizație. Zuza țopăia prin zăpadă ca o babă smintită. Parcă voia să-mi spună că mai bine am sta amândoi departe de jungla orașului, mai bine ne-am tăvăli prin frișca răcoroasă până la primăvară. Când am terminat de făcut pârtia, au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre salon, priveau marea.) În fond, toate semnele lăsate de un război se prelungesc În timp până la distanțe de câteva generații. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște sălbatici, până ce ne puteam îmbrăca. De coborât în sat cu vitele, nu putea fi vorba. Trebuia să așteptăm să se însereze. Așa învățasem că "trebuie". Respectarea datoriei care ne revenea în cadrul familiei era prima formă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a început spectacolul, a spus rolul cursiv și a rămas la locul lui... i se făcuse somn. Și-a pus capul pe umărul fetiței de lângă el și-a adormit... visa, dar s-a trezit, când toți copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult ! După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
copii au început să țopăie pe scenă. Asta îi place cel mai mult ! După ce au terminat rolurile, copiii s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima țopăind ca o lăcustă te înconjoară și nu ghicești de unde se va ivi Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu prietena și .. au apărut amândouă! Au ajuns direct de la serviciu la ora aceea târzie, grăbite, țopăind vesele, fiind cam fomiste, după mesele feliate de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă scape de sub supraveghere! Am luat de pe traseu Wiborova, eu vroiam cu suc de roșii și piper, dar Giulia mi-a ordonat: - Taci și bea sec, că banii s-au risipit pe cabernet cu pepsi! Și a luat-o înainte țopăind,să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
l-a scos din mașină în timp ce motorul mergea și l-a întins pe jos lângă țeava de eșapament. L-a lovit în față de patru, cinci ori și o dată în stomac. I-a scos pantalonii, i-a luat camera și a țopăit de câteva ori pe picioarele lui Graham. Apoi a ieșit din garaj și a încuiat ușile în spatele Lovitura în stomac fusese o greșeală, căci a avut efectul de a-l trezi pe jumătate pe Graham. Dar nu s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și se desface ca o ființă proteică în oceanul zilelor, cerând fiecăruia iubire și oferind la fel de mult. O dinamică inefabilă din care, odată ce ai intrat, n-ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind-o pe Clara, care țopăie în jurul lui, descoperind mereu câte ceva ce o oprește din drum, Domnul R. se îndreaptă spre „casa dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai fi văzut vreodată. Un cer viu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe viață fusese un semn bun sau rău: Caligula, învingătorul din acea cursă, ajunsese împărat și fusese ucis. Dar el? Prezicătoarea, care știa totul despre Destin, avea să-i dezvăluie curând viitorul. Listarius țopăia în fața lui Vitellius, oprindu-se la fiecare pas să se uite în sus, printre crengi. O lumină aurie se revărsa asupra copacilor; razele pătrundeau ca niște lame strălucitoare în penumbră, făcând zăpada să sclipească. De o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și-ncerc să recuperez din bezna memoriei ce era, de exemplu, În mintea mea În luna mai, acum 12 ani. Nu prea mai era mult, tocmai ieșisem din primul spital de boli nervoase dintr-o lungă și valoroasă serie. Vrăbiuțele țopăiau pe alee ciripind vesel, Înverziseră pomii, acoperișurile, trenul continua să vină pe aceeași rută. Stătusem tot timpul ăsta la coadă la bilete, două luni Încheiate, și nu mă mai simțeam Înfricoșat de statutul scriitorului sub dictatură, mai degrabă mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme încoace? Doar n-or fi gânduri ca la toți oamenii, pentru că ție îți țopăie prin scăfârlie doar sticleți. Unde sunt sticleți nu-i loc pentru cucuveici, Pâcule. Lasă cucuveicile și spune ce îți umblă prin cap așa...de o vreme? Mă gândesc ce am să fac eu când n-oi mai putea cărăuși. Si
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Noi o dăm deoparte. Îmi pare rău Shirley, zicem noi, ridicîndu-ne În picioare, În timp ce ea dă drumu la uzina de apă. Nu putem face nimic. Un caz urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cîrciumă, strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
rece, spuneam „brr-brr“ și la cald „fu-fuu“... Puteam spune „r“ atunci? - Litera „R“?... Dar nici eu nu pot să o spun ca lumea, nici acuma... Br, așa... Br-Br... - Brrrrrrrrrrr!... Brrrrrrrr!... Stai, nu pleca, s-a întâmplat ceva cu mingea de țopăit!... 6 ani și 7 luni Măsurătorul de timp Uite ce am visat eu azi-noapte: Eram cu un vrăjitor și el mi-a dat ceva cadou: un Măsurator de vârstă. Și arăta acolo că eu am 6 ani. A făcut o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]