6,958 matches
-
musique, emițând mereu aceeași melodie. Trist sau vesel, apatic sau entuziast, George I. Nimigeanu învârte la manivela retoricii lui, din care răzbate un discurs liric grandilocvent apodictic, needificator și neemoționant: „Rememorând Tiparul Prim - lumina / - când sufletul în calea ei se-așterne - / ridică oare vălul îndoielii? // Ce tâlcuire-n legea ei ne cerne? // Că ntre nedumerire și-ntrebare / vecia putrezește înflorind / Încât pustiul semne de mirare / dă pe furate și răstălmăcind // cu apa vieții mele adăpându-și / oazele-n vis... dintr-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nimic. Autorul descrie în continuare declinul moral al cerului: „În vremi de sus s-a resemnat / și începu să stea culcat, / Cu toate că i s-a prescris, / să nu adoarmă sub cais.“ Cum anume poate să adoarmă cerul sub cais? Își așterne întâi o pătură în iarbă? Strofa finală a poemului constituie o ultimă escaladare a absurdului (involuntar): „Și de atunci stă și urzește / un zâmbet fistichiu de pește; / vor trece mii și mii de ani / până va ști c-a mers
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu au fost cucerite. / au fost dăruite plocon. / așa, de pomană / pe un pospai, / cum s-ar zice pe o fărâmă, / pe o oareșice uruială“. Cinci pleonasme în cinci versuri (scurte) - iată o performanță demnă de Guiness Book. Practic, autorul așterne pe hârtie tot ce îi vine în minte, cu o nonșalanță de copil răsfățat care se bazează pe faptul că orice strâmbătură a lui este privită cu simpatie de părinți. Dar el nu mai este (de mult) un copil, iar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
crede filozof. El scrie cu emfază într-un album: „Amorul e un lucru foarte mare...“ și iscălește: Guță Popândău. Un asemenea personaj există și în realitate. Se numește Simion Todorescu. Ca și Guță Popândău al lui G. Topîrceanu, Simion Todorescu așterne pe hârtie banalități, considerându-le cugetări profunde. În cea mai recentă carte a sa, Gândul și cuvântul (prefață de prof. univ. Ion Drăgan, Mirton, Timișoara, 2001), el se pronunță fără complexe asupra unor noțiuni care i-au preocupat pe marii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îngropăm. Tot îl vor găsi. Mai bine îl tragem în drum. Vor cunoaște dîra, că-i glod afară. Atunci aburcă-mi-l în spate. Portofel este descărcat la vreo 150 m, în dreptul unei grădini, fără casă. Peste strada Podișului se așterne liniștea. Portofel zace cu fața în sus, complet inert. Dinspre vest înainta prin noroi Gheorghe Oieru, beat și el criță. Îl zărește pe Portofel și se oprește. Dom' Portofel, dar știu că te-ai îmbătat, nu glumă. Îl studiază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de sărbătorile de iarnă. Știa pînă la cele mai mici amănunte cum se pregătește un gospodar pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai grijă să nu fie și spectatori. Asta este grija ta! Frasin a înțeles că are anumite îndatoriri. Din acest motiv, prinzîndu-l asupra faptului, l-a ciomăgit rău pe Botgros, aducîndu-l în starea de Bot-umflat, Bot-fără-doi-dinți, Bot-cu-trupul-făcut-terci. Liniștea s-a așternut din nou pe aleea iluminată generos de primărie. Doar că unul, Botsubțire, nu s-a mulțumit doar cu privitul. Pune omul ăsta un suflet la dezbrăcat cucoana de te crucești. Și ea se simte mult mai apreciată dacă este privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unele porțiuni scurte, ținea degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngăne, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărneturi și cafele și adoarme. Tu mergi la serviciu, rezolvi probleme, caști și ochii lăcrimează. Muncești și-ți faci planuri de viitor. Peste trei luni îmi iau concediul. Mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ultima discuție cu muierea lui Lupu. Așa de mult îmi place mirosul și moliciunea otavei... parcă mă leșină... Omul a băgat la cap preferințele femeii, a pus grebla în căruță, coasa într-un loc mai ferit și în rest a așternut otava. Unde te duci, Savetă? După buruiană la vite. A venit rîndul meu, ce să fac? Dacă vrei, ți-am oprit și ție un sac de oavă, îi spune Bulhac Savetei. Dar de unde știai că am să vin pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se succedau rapid, mai toate fiind scăldate în sînge. Îți dă fata nuntă, te face de gen neutru și apoi, după ce te vindeci, o să-ți dau... Rîde gîlgîit și este mulțumită de imagine. Din nou ninge și pe șosea se așterne un strat grosuț de zăpadă. Drumul este din ce în ce mai greu, orele trec în viteză și noaptea cade devreme. Remarcă faptul că este cam singură pe drum și se gîndește la o eventuală pană de motor. Pe frigul ăsta aș muri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin Asia. Pleci și tu cu ea? Afacerile nu-mi permit, șefu'. Codrin a cotizat consistent la partid în campania electorală și, cum o mînă spală pe alta, Adriana a fost trimisă în Malaezia, spre bucuria tuturor. Pacea s-a așternut peste România și toți românii erau fericiți datorită relațiilor excelente pe care le aveau cu Malaezia. Fericirea Adrianei n-a durat prea mult. Excelența Sa dorea să aibă un copil și cum nici sîrguința ei, nici eforturile partenerilor n-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate. (O casă blestemată este, de fapt, un mormânt.) A primit-o și i-a așternut pat în sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să te plimbi cu moartea de mână prin iarmaroc: Doamne, în oglindă, dimineața, cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
satului, cum îi spunea lumea. Avea 16 ani. A fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății, cel mai generos cimitir. Sărățenii creșteau și îmbătrâneau la umbra frunzei de sfeclă. Vasile, venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bun? Aiurea! Nu te grăbi! Viața este o înșiruire de gări, poți să-ți alegi după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grădinile publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se sparge. Ce faci? Pe inimă se pășește în vârful iluziilor. Trezești sângele mult prea devreme așa este mai bine, dar nu te lăsa greu peste umeri, tulburi cerul. Plutește, Petre, plutește!" Genia pășea șotronul deasupra norilor, și norii se așterneau cărare până la Dumnezeu. Petru îi asculta fiecare îndemn. În cer, regulile jocului erau schimbate, Petru exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce an suntem? Hai, fă un efort, în ce an suntem? Le vezi? Ai făcut parte din toate acestea, îți aparțin, deși unele dintre ele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru ultima apă limpede; la crucile drumului, pentru ultima incertitudine; la poarta cimitirului, sfântul Petru taie bilete: hai, grăbiți-vă, locurile la fereastră sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-mi-le decât să mi le strângi cu ușa. Taie-mi-le și lasă-mi doar trei, bunica spunea că omului singur nu-i sunt de folos mai multe, sfânta treime pecetluiește fruntea, inima, umerii. Un om singur nu-și așterne pat în podul palmei. Am ucis. Prima dată mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multe, sfânta treime pecetluiește fruntea, inima, umerii. Un om singur nu-și așterne pat în podul palmei. Am ucis. Prima dată mi-a fost mai greu. Aveam 18 ani. Tramvaiul a lovit soarele în plin. Conturul de lumină s-a așternut ca un țol din cordele putrede peste șina de cale ferată. Sângele, o ploaie reversibilă, s-a cules până la ultimul strop în cer. Aveam 18 ani, am pășit șotronul ca o trecere peste ape. În fiecare dimineața, la 4 pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
crede stăpân peste înțelenire să lovească cu ea? Petru, în fiecare seară, repeta îndoiala: Tatăl celor mulți, tatăl celor puțini, în care întreg de inimă îți este mai comod să exiști? Sângele omului trist se culege de pe limba clopotului; singurătatea așterne pat în vene, Dumnezeu se scuză invocând incompatibilități, Dumnezeu se exclude din ecuațiile cu o singură necunoscută. Are grupa 0+, primește de la toți, se injectează cu propriul orgoliu. Doamne, mai bine te-ai oferi câte puțin fiecăruia decât ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la cine șterge lacrima? cine spre cine aprinde soarele? Acum, Dumnezeul meu solitar, îmi cari în inimă până și semnele cuielor. Ai așternut Golgota la picioarele mele, cât confort pentru o dragoste imposibilă! Să urc până la tine, Genia, nu trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo unde nici sfinților nu le este îngăduit să se așeze, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]