1,168 matches
-
împreună. Dacă Harry ar fi murit în timp ce Lynn locuia la mine, din cauza egoismului meu... —Jen? Mark stătea la intrarea în rezervă, uitându-se impacientat de la mine la tatăl său, dar mai ales la mine. Harry adormise din nou, iar Lynn ațipise cu capul pe mâna lui. Am ieșit tiptil și l-am dus pe Mark la cafeneaua de la etajul 1. El a comandat cafea și prăjituri pentru amândoi, iar eu m-am bucurat de mica plăcere de a fi cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele din primii ani de după război. Nu, dureri tot nu aveam. Ațipeam doar pentru scurt timp, pentru ca tot mereu să tresar speriat. Și până la urmă tot am dormit, nu știu cât. Când mărfarul a oprit la destinația finală, supraviețuitorii și morții - omul de lângă mine - au fost descărcați. Un medic de campanie, care ținea lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numelui ei. Atunci când Aurora, cu permisiunea lui Rossone, a început să-mi pozeze pentru un portret în lut de modelaj, aveam parte întotdeauna de supravegherea fratelui ei mai tânăr cu privirea sumbră sau de aceea a bunicii ei, care mai ațipea uneori. Numai privirile erau cu putință. Oricum, buricele degetelor ni se mai atingeau uneori. Am mai putut să ne spunem câte ceva cu ajutorul unor cuvinte englezești. Dar ceea ce începea să se contureze ca posibilă iubire rămânea, asemenea fulgilor, în aer; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din umeri: — Nu știu. — Trăiesc mai mulți calmari Într-o anumită regiune? — Nu știu. Vom mai vedea vreunul? — Nu știu. VIZITATORUL Norman coborî În centrul de comunicații ca să vadă dacă putea conversa cu Jerry, Însă acesta nu răspundea. Probabil că ațipise În scaunul din fața consolei, căci ridicându-și brusc privirea fu surprins să vadă un marinar negru cu uniforma bine pusă la punct, care se ivise chiar În spatele său, privind ecranul peste umărul lui. — Cum merge treaba, domnule? Întrebă marinarul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mda. Vrei să te ridici? — Da, o să mă lungesc nițel În pat. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an. Norman Îl ajută să se ridice. Harry se aruncă grăbit pe patul cel mai apropiat. — Te deranjează dacă o să ațipesc o vreme? — Nu, deloc. Asta e bine. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Număr zilele Elena Marin Alexe stau în cumpăna tristeții număr zilele pustii bat la ușa dimineții și-aștept Doamne să revii focu-n sobă ațipește vântu-afară a tăcut iar în suflet încolțește gândul timpului pierdut tânjesc după primavară să colind câmpul cu flori iarba verde să răsară când se-așterne roua-n zori roata lumii se-nvârtește toarce timpul fantezii har poetul împletește vers în
Num?r zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83338_a_84663]
-
capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i iubească pe țopîrlani. Neamțul s-ar mira că oaia vorbește. Eschimosul oricum n-a văzut oaie așa că nu s-ar mira. Indianul ar insera-o-n Kamasutra, În pol position, chinezul ar jupui-o de vie. Al nostru, paralizie, ațipește, vine baba cu brîu’ de lînă, cade cometa, sfîrșit. Interpretarea lui Steinhardt este că victima nu-și ia nici o măsură de apărare și vrea să se contopească cu mama natură fiindcă „s-a scîrbit și nu mai vrea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sale cazuri: un minim de violență, mult lugu-lugu, Marele V, polițistul cu suflet mare, care apără puștimea de flagelul drogului. La Început Îi veni greu să mintă, dar entuziasmul lui Karen Îi ușură tot mai mult sarcina. Spre zori fata ațipi. El rămase complet treaz: pisicile Îl Înnebuneau. Își dori ca ea să se trezească, pentru ca să-i poată spune și alte povești. Se simți cuprins de mici accese de Îngrijorare: dacă n-o să-și mai amintească părțile cele mai gogonate, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dar Vincennes era drogat, beat, cu reacții iraționale... CAPITOLUL 58 Bud ajunse În L.A. În zori, coborînd din autobuzul pornit la miezul nopții din Frisco. Orașul lui arăta straniu - ca toate celelalte lucruri din viața lui. Luă un taxi și ațipi. Se tot trezea cînd Îl auzea În gînd pe Ellis Loew: „Se anunță un caz serios, dar crimele multiple sînt foarte complicate și Spade Cooley e un personaj faimos. Am să pun o echipă de la Biroul Procuraturii să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lua-o de la capăt, ar trăi la fel? Îndoiala asta n-o face să priceapă mai bine lucrurile, ajungând să accepte și ceea ce nu credea că ar fi în stare, n-o împinge înainte? Prinsă în vârtejul din capul ei, ațipea adesea, legănată de îndoielile din ea și de glasul plăcut al lui Andrei Vlădescu, tresărea brusc și iar ațipea, uita ce gândise, nu mai urmărea șirul vorbelor celuilalt, rostite cu pauze în care abia se distingea ticăitul ceasornicelor acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să accepte și ceea ce nu credea că ar fi în stare, n-o împinge înainte? Prinsă în vârtejul din capul ei, ațipea adesea, legănată de îndoielile din ea și de glasul plăcut al lui Andrei Vlădescu, tresărea brusc și iar ațipea, uita ce gândise, nu mai urmărea șirul vorbelor celuilalt, rostite cu pauze în care abia se distingea ticăitul ceasornicelor acoperit de respirația orașului. O cuprinsese oboseala. Se simțea moleșită. Îl auzea ca printr-o ceață, vorbindu-i despre nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afla disperare, dar încă n-o numea astfel. A avut un gând că există, cum nu crezuse, nefericire, și că ar fi imposibil ca tot ce se întâmplă cu el să nu fie un chip al ei. Zile întregi nu ațipea decât două-trei ceasuri, se zvârcolea gemând prăbușit în coșmaruri pe care n-ar fi fost în stare să le descrie. Aproape nu mânca; când simțea dureri în stomac, mesteca încet și în silă o bucată de pâine cu brânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în camera lor. Erau cu bona Gannet, dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine, domnule. Tăcu o clipă, apoi adăugă înainte de a se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că n-am spus nimic din toate astea. Mi-e greu să-mi amintesc. M-am așezat pe un scaun de vinil din sala rudelor și am încercat să citesc un ziar, dar eram probabil atât de obosit, că am ațipit. Am avut un vis ciudat în care spitalul devenea un platou de film și eu stăteam în sala întunecată a unui cinematograf, văzându-mă pe ecran în timp ce țineam mâna Fionei și îi vorbeam. Am descoperit că rareori te simți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu de la parter și m-am dus să caut barul, unde am fost servit cu o băutură de doctor Gillam. Am dat peste cap băutura, apoi m-am așezat pe scaunul de vinil într-un colț al barului și am ațipit. M-am trezit după un timp și ridicându-mi privirea, am găsit-o pe Joan că se uita de sus la mine și mi-a zâmbit în semn de recunoaștere. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să‑i fac o rezervare la prânz pentru a doua zi. Asta nu e prea rău, am gândit eu, În timp ce mâinile puternice ale femeii Îmi masau mușchii contorsionați și Încordați ai gâtului. Nu era rău deloc. Dar exact când să ațipesc din nou, a sunat, cu un țârâit persistent, celularul pe care Îl adusesem cam Împotriva voinței după mine. — Alo? am zis eu energic, de parcă nu aș fi zăcut goală pe o masă, unsă cu ulei pe tot corpul și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de două ori la fiecare schimbare de viteză - ceea ce era o chestie destul de sîcÎitoare. Dar cunoștea mașina și toate ciudățeniile ei, așa că mergea lin și fără frică. În urmă cu zece minute, În timpul partidei de cărți cu Hughes, aproape că ațipise. Împunsătura aia de neliniște apăruse la sunetul telefonului. Acum nu putea spune că nu-i e teamă, pentru că doar un nebun ar fi așa, dar se simțea trează și plină de viață În toate fibrele ei. Trebuia s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse ea nedeslușit. Unghiuțe și dințișori. Helen se intimidă, deși lumina era extrem de scăzută. — Nu te uita la mine, spuse ea trăgîndu-și mîna. — De ce? — Eu... eu nu merit. — Toanto, spuse Julia rîzÎnd. După asta, Închiseră ochii, și, probabil că Helen ațipi. Își dădu vag seama că Julia se ridicase din nou, se Îmbrăcase În capot și coborîse la baie, dar era În miezul unui vis absurd și se trezi de-a binelea cînd Julia Închise ușa la Întoarcere. — CÎt e ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu-mi pot da seama de ce... — Să nu-mi dați drumul mîinii, vreți? — Niciodată. — Mi-o țineți? N-o simt. — Uite! Așa o simți? — Da, simt. Țineți-o așa, vreți? Așa ca acum. Fumară În tăcere, și Helen păru că ațipește pe dată: țigara se consuma uitată În mîna ei, iar Kay i-o luă blînd dintre degete și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un tînăr istoric și arabist ambițios. În mod profetic, colecția de fotografii se termina brusc după sosirea ei la Riyadh, paginile goale părînd a spune totul despre depresia din ce În ce mai profundă a mamei. După o cină liniștită În restaurantul pustiu, am ațipit pe divan, cu albumul pe piept, și m-am trezit după miezul nopții, cînd zgomotul unei petreceri Îndrăcite se revărsa dinspre discotecă pe terasa piscinei. Doi bărbați În smochinguri albe se bălăceau În piscină, cu paharele ridicate În cinstea nevestelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
portocala Într-o mînă, arătă către cercul de asfalt pîrjolit. — Aș fi vrut să curețe acolo. O să am o discuție cu David Hennessy. Slavă domnului că nu erai În mașină. — Dormeam tun. Era trecut de miezul nopții. — Puteai să fi ațipit cu capul pe volan sau să spionezi vreun cuplu cînd făcea sex. Unora le place să facă sex În mașină, naiba știe de ce. Îmi aruncă portocala și se sprijini de balustradă.) Și zi, cum Îți mai merge? Arăți deosebit de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]