1,444 matches
-
au fost cumpărate pentru 6 milioane de dolari americani. Începerea filmărilor era programată pentru mai 2005, însă anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005. Muzeul Luvru a permis utilizarea locațiilor sale pentru filmări, în timp ce Abația Westminster a refuzat să permită accesul camerelor de filmat pe amplasamentul său. Catedrala Lincoln a înlocuit Abația Westminster, primind 100.000 de lire sterline pentru drepturile de filmare. Filmările în Catedrala Lincoln au început în august 2005. În aceași perioadă
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
anumite întârzieri au făcut ca filmările să înceapă doar pe 30 iunie 2005. Muzeul Luvru a permis utilizarea locațiilor sale pentru filmări, în timp ce Abația Westminster a refuzat să permită accesul camerelor de filmat pe amplasamentul său. Catedrala Lincoln a înlocuit Abația Westminster, primind 100.000 de lire sterline pentru drepturile de filmare. Filmările în Catedrala Lincoln au început în august 2005. În aceași perioadă au început și filmările în Temple Church din Londra. Hans Zimmer a compus coloana sonoră originală a
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
denunț asupra unui susținător de-al lui Abélard. Papa îi interzice lui Abélard să mai scrie, ordonând ca restul textelor sale să fie arse. La intervenția abatelui din Cluny, lui Abélard i se permite să-și petreacă restul vieții în abația respectivă. Moare la 63 de ani, în 1142, fiind înmormântat la Paracletus. În 1164 moare și Heloise, trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
adus la Paris o relicvă valoroasă, tunica Sfântului Vincent, în onoarea căruia a construit la porțile Parisului cunoscuta mănăstire a Sf. Vincent, cunoscută mai târziu sub numele de St-Germain-des-Prés. A murit la 13 decembrie 558, și a fost îngropat în abația pe care a fondat-o, unde a fost descoperit mormântul său (vezi "Nouveaux documents sur le tombeau de Childebert a Saint-Germain-des-Prés" din "Bulletin de la Société des Antiquaires", 1887). Childebert a fost un monarh expansiv. Și-a extins posesiunile prin mai
Childebert I () [Corola-website/Science/303242_a_304571]
-
statuia de cupru a Sfântului Arhanghel Mihail. La mai puțin de un secol, la 4 octombrie 1987, după reparații și aurire, s-a reașezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat în Munte, fără ca abația, ca realitate autonomă, să fie reconstituită. În prezent, pe Munte se află " Fraternitatea Monastică de la Ierusalim" (Abația Mont-Saint-Michel). În 1368, confreria Sfântului Iacob declara că primise 15.570 de pelerini la . Astăzi, Muntele primește trei milioane două sute de mii de
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
după reparații și aurire, s-a reașezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat în Munte, fără ca abația, ca realitate autonomă, să fie reconstituită. În prezent, pe Munte se află " Fraternitatea Monastică de la Ierusalim" (Abația Mont-Saint-Michel). În 1368, confreria Sfântului Iacob declara că primise 15.570 de pelerini la . Astăzi, Muntele primește trei milioane două sute de mii de vizitatori, în fiecare an. În 1874, statul francez a lansat realizarea unui dig neinundabil, destinat ușurării accesului
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
a fost o mănăstire de călugări cistercieni, ce a funcționat în Evul Mediu în Regatul Ungariei, pe teritoriul de astăzi al comunei Sânpetru din județul Timiș. Abația a fost întemeiată de călugării de la Pontigny, Franța, în anul 1179. Biblioteca acestei mănăstiri este prima bibliotecă atestată documentar pe teritoriul actual al României. Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și reconstruită ulterior, apoi ruinată în timpul ocupației
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
înțelesul de „Poarta Cerului” sau „Poarta Raiului”. Prin etimologie populară a fost pus în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
în legătură cu cuvântul agrișă. Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
teritoriul actual al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
al României. În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
înființat propria lor abație-filie, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu. Din 1214, timp de un secol, abația Vérteskeresztúr din Ungaria a fost filie a abației din Igriș, iar abația Zám / abația Zam (Zam, județul Hunedoara ??), o altă filie a abației Igriș, a funcționat între 1214 și 1784. a devenit locul de înmormântare al regelui Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Châtillon, ctitorii mănăstirii, precum și al soției sale, Yolanda de Courtenay
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
iar biserica și mormintele regale profanate în cursul marii invazii tătare din anul 1241. Distrugerea mănăstirii a fost descrisă de călugărul Rogerius din Benevento, Italia. <br> În 1241 invazia mongolă a forțat numeroase familii din împrejurimi să se refugieze în abație, însă invadatorii au masacrat întrega populație. La scurt timp după aceea, după anul 1247, mănăstirea a fost refăcută cu sprijin regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
regal, însă a fost din nou ruinat în timpul răscoalei cumanilor din 1279 - 1283. În anul 1357 avea doar șase călugări. Abatele Martin de la Igriș, într-o scrisoare adresată papei în 8 noiembrie 1499, arăta declinul și lipsurile materiale ale mănăstirii. Abația a fost închisă în 1500. Imperiul otoman a ocupat zona în anul 1551. Probabil că administrația otomană a dispus dărâmarea preventivă a mănăstirii, pentru a nu mai putea fi utilizată ca loc întărit, în caz de război. A fost distrusă
Mănăstirea Igriș () [Corola-website/Science/299492_a_300821]
-
poate fi o sală de recepție, o sală de conferințe sau o sală a tronului. Arhitectura barocului a fost îmbrățișată cu entuziasm în centrul Germaniei (a se vedea Palatul Ludwigsburg din Stuttgart și complexul Zwinger din Dresden), în Austria (imaginea abației benedictine din Melk este reprodusă mai sus) și Polonia (Palatele Wilanów și Bialystok). În Anglia momentul culminant al arhitecturii baroce se asociază cu opere ale unor arhitecți faimoși precum Sir Christopher Wren, Inigo Jones, Sir John Vanbrugh și Nicholas Hawksmoor
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
de manuscrise complete și alte numeroase fragmente. Trei dintre ele însă sunt manuscrisele folosite cu precădere. Primul este manuscrisul A de la München, care este cel mai scurt și, după unele păreri, cel mai vechi. Al doilea este manuscrisul B de la abația Sf. Gall, care este, după cum apreciază majoritatea germaniștilor, și cel mai bun. Al treilea este manuscrisul C de la castelul Hohenems, scris într-un stil curtenesc dintre cele mai înflorite. Povestea este compusă din două părți: iubirea dintre Siegfried și Kriemhilda
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
sau Abația din Melk (în ) este o abație istorică a benedictinilor din Austria, unul dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european. Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
sau Abația din Melk (în ) este o abație istorică a benedictinilor din Austria, unul dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european. Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abația
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
sau Abația din Melk (în ) este o abație istorică a benedictinilor din Austria, unul dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european. Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abația este una din foarte rarele locașuri care a funcționat continuu de la înființarea acesteia în 1089, fiind dublată
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
abație istorică a benedictinilor din Austria, unul dintre cele mai faimoase locuri istorice ale creștinismului monahic european. Abația se găsește deasupra orașului Melk, situată pe un deal stâncos cu vedere spre valea Wachau a Dunării, în landul federal Austria Inferioară. Abația este una din foarte rarele locașuri care a funcționat continuu de la înființarea acesteia în 1089, fiind dublată de rara distincție de a fi fost și un loc al academismului teologic, dar și laic. Melk își datorează numele râului Medjilica (în
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
pe Sizo și a intrat în posesia castelului Melk, care a devenit reședința sa. Relațiile strânse stabilite între familia Babenberg și călugării de la Melk sunt atestate de diverse obiecte de artă și de devoțiune care se află încă în posesia Abației, de exemplu o relicvă a Sfintei Cruci, oferită de margraful Adalbert, sau un mic altar portabil al lui Swanhilde, soția lui Ernest cel Valoros. La 13 octombrie 1014, Henric I a transportat la Melk rămășițele Sfântului Colman, fiu de rege
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
loc epidemii de ciumă, recolte slabe etc. La Conciliul de la Konstanz (1414—1418) s-a decis reformarea mănăstirilor. Nikolaus Seyringer von Matzen, un călugăr austriac instruit la Subiaco, a fost însărcinat de către Albrecht al V-lea să introducă reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit în scurt timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
în ciuda rezistenței propriei sale comunități. Cu determinare, el a început să transforme mănăstirea, după ce a găsit în Jakob Prandtauer, arhitect la St. Polten, un partener cu o gândire similară cu a sa. Într-o perioadă de doar 40 de ani, abația a căpătat forma sa actuală. Cei mai importanți artiști baroci din Austria au contribuit la transformarea mănăstirii. După ce lucrările fuseseră abia terminate, mănăstirea a fost foarte grav avariată de un incendiu. Abatele Berthold a murit la scurtă vreme după aceasta
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
și retrocedările forțate de terenuri de după Revoluția din 1848 au antrenat costuri financiare semnificative și restructurări economice. În ciuda acestui fapt, sub abatele Wilhelm Eder (1838-1866), s-au finalizat renovarea ansamblului baroc și crearea unui nou liceu. Impresionanta clădire baroc a abației de azi a fost construită între 1702 și 1736 de către arhitectul Jakob Prandtauer, care a fost autorul a multe clădiri importante baroc a perioadei respective. Interiorul clădirii principale a fost decorată în interior de multiple picturi și fresce, toate opera
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]