3,386 matches
-
umbra modernității în aurora Reformei. Întărind semnificația voluntarismului etic, contabilizând binele exterior, simplificând liturghia, calvinismul, mai cu seamă, încetează să mai înțeleagă sensul misterului în experiența religioasă 1. „Individualismul intramundan”2 condamnă reducția Scripturii la o simplă textualitate 3. De la abandonarea tradiției ca mediu al experienței cultice se ajunge apoi la recuzarea tradiției ca obiect de reflecție culturală 4. Recuzarea temelor tradiției creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a acestor demersuri separate, vom etala interjecțiile cognitive proprii „geniului modernității târzii” (H.-R. Patapievici). Scena matematicii a găzduit între a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX evenimente de mare importanță în procesul abandonării raționalității iluministe, cu toate tendințele sale coercitive și aspirațiile sale unilaterale. Descoperirea geometriilor euclidiene (cea hiperbolică a lui Lobacevski, în 1829, cea a lui Bolyai, în 1832, cea a lui Riemann, în 1854) contestă, ab initio, criteriile carteziene de validare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
slăbiciunii celui care rezistă mai puțin în fața angoasei generice („puterea de a putea”), neștiind ce să facă: să rămână, să plece, să neutralizeze atingerea celuilalt ori să o accepte. Pe de altă parte, are loc seducția pasivă (tipic feminină), prin abandonarea oricărei inițiative și cedarea tuturor drepturilor asupra posibilității celui care și-a manifestat mai întâi inițiativa. Kierkegaard observa că nu întâmplător cartea Facerii prezintă bărbatul sedus de femeie, deși aceasta din urmă fusese atrasă la rândul ei, într-un mod
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nu implică neapărat o pasivitate contemplativă, ci mai ales gestul elementar al dezproprierii despre care vorbește etica creștină 3. Credința sau milostenia, de pildă, sunt forme de uitare a falsului sine (le moi haïssable, cum îl definea Pascal) și de abandonare în Autoafectarea/Autodăruirea Vieții 4. Revenirea la făptuire (praxis) ca modalitate primară de supunere la dinamica Vieții permite tematizarea unor paradoxuri specifice creștinismului și, în primul rând, a structurilor afective care exprimă modul de a fi în lume al creștinului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
propune o interpretare diferită. Ea începe prin răsturnarea logică a raportului parte-întreg și continuă cu modificarea definiției „socialului”, înțeles ca dat pozitiv, indubitabil. În cazul „științei sociale” franceze, prima noutate a abordării tensiunii antinomice dintre individ și societate ține de abandonarea soluției providențiale, cu excepția gânditorilor catolici „contrarevoluționari” precum Joseph de Maîstre (1753-1821)1 sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
romane, văzută ca un aliaj stricat de nihilism triumfal și vanitate cinică, fondat pe mitul violenței originare (uciderea lui Remus de către fratele său, Romulus). Practicii dominației i se opune, în viziunea lui Augustin, modelul pacifist al comunității ecleziale, în care abandonarea pulsiunilor de putere face loc „lucrării mântuirii”. Prin mărturisirea păcatelor și dăruirea iertării, Trupul mistic al lui Hristos devine, precum un mesager angelic, vestitor al păcii (Mt. 10,12-13). Căci „așa cum actul creației nu ia nimic din Dumnezeu, tot astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne acuză. Astfel, sfârșitul lui Iisus, ca și viața Sa, sunt cele pe care trebuie să le imităm. Iertarea reciprocă și purtarea sarcinilor celorlalți devin modus vivendi al Bisericii: un mod de a trăi izbăvitor”1. Aceste convingeri nu implică abandonarea interesului față de viața cetății. Istoria Bisericii primare ilustrează o dublă atitudine a creștinilor față de instituțiile juridice și politice ale Imperiului: pe de o parte, ei percepeau în ordinea seculară o limitare a haosului social latent. Pe de altă parte, aceiași
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în primul rând o doctrină, ci un etos sau, altfel spus, o esențială „stare de spirit”. În aceasta trăiesc laolaltă grija și compasiunea, pacea lăuntrică și reconcilierea. A descoperi pacea lui Dumnezeu nu înseamnă, nici pentru cel mai sihăstrit călugăr, abandonarea grijii pentru aproapele. Nepătimirea (apatheia) creștină rimează paradoxal cu infinita compasiune a lui Dumnezeu pentru creația Sa. Avem aici o viziune cosmică pe care liturghia Bisericii o desfășoară de fiecare dată când aduce jertfa de taină pentru „tot poporul” și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pogorârii la iad. Rădăcinile violenței nu pot fi ignorate doar printr-un lapsus de luciditate și surplus de sentimentalism: „fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apoc. 3,14). Aceasta ar echivala cu abandonarea problematicii metafizice a răului și contestarea naturii expiatoare a virtuții. Autovictimizarea en masse, alături de culpabilizarea providenței, reușesc să suspende confruntarea ascetică - în profunzimea sufletelor dezbinate - cu manifestările insidioase ale răului 2. Fără încorporarea teodiceii într-o viziune cosmică despre bine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inerție în măsura în care multiplicarea actorilor poate afecta coeziunea de ansamblu. Cu câteva excepții, operațiile de management al crizei sunt conduse în susținerea autorităților locale, dar fără a se substitui lor. Gradul de imixtiune în afacerile interne ale unui stat nu presupune abandonarea prerogativelor legate de suveranitatea sa. Statul respectiv consimte provizoriu să primească sprijin extern, dar el nu pune în pericol statutul său și responsabilitățile sale de stat suveran. Managementul crizei este prin definiție temporar și vizează transferul către autoritățile locale a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care nu pot să-și găsească un țel singuri pot fi atrași de o dogmă care le pune la dispoziție un set de valori prestabilit și un loc sigur în univers. O modalitate de a înlătura deficitul de scop este abandonarea societății deschise. Dacă libertatea devine o povară de neîndurat, societatea închisă poate părea o cale de salvare. Modul de gândire dogmatic Am văzut că modul de gândire critic atribuie povara de a decide ce e bine sau rău, adevărat sau
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
prăpastia dintre percepții și î, incertitudinea inerentă î, cunoașterea î, manipularea î, aspecte obiective/subiective ale î, cum se produce reflexivitatea în segmentul î, cunoașterea î drept condiție a succesului, gândirea ca parte din î, gândirea separată de î, rațiune abandonarea î sub influența fricii legătura emoției cu î, î în Iluminism, reflexivitate conceptul de î, dificultățile procesului critic cauzate î, î și condițiile departe de echilibru î pe piața financiară, î ca interferență, î ca normă, situații de î, teoria
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
costul, securitatea și acuratețea datelor, redundanța lor, grade de confidențialitate, rapoarte de ieșire etc.); recomandări ale echipei de analiști, bazate pe un studiu de fezabilitate, care să motiveze decizia care se va lua, referitoare la proiectarea noului sistem, sau la abandonarea acestui demers; elaborarea documentației-suport a RPI. Metodele prezentate în această etapă stau la baza ADSE și totodată constituie un important suport al trecerii la faza următoare de proiectare fizică și logică a unui sistem mai performant. Deoarece scopul nostru îl
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
poate trece cu ușurință. Ea contează deopotrivă În demersul mai general avangardist al momentului de reformare a limbajului liric românesc prin elemente cert Înnoitoare, ca și În evoluția propriei personalității a poetului, ca Încercare (și reușită) de autodepășire, În sensul abandonării epigonismului simbolist, al concentrării și rafinării expresiei. În ciuda distanțelor pe care le ia față de universul Restriștilor, această carte conservă totuși date esențiale ale unei sensibilități elegiace, neliniștite. Ele transpar Îndeosebi În reinterpretările expresioniste ale unor elemente constitutive universului imaginar al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În realitate imediată, Între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, Încît „călătoria”, „plecările”, evaziunea În genere Înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică, o necesară re-haotizare a lumii, pentru a face posibilă o nouă geneză, Întemeiată pe puterea magică, recuperată a Cuvîntului: „Orice vorbă atunci: focul de artificiu care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
au câștigat un loc privilegiat în teoria, cercetarea și aplicarea diverselor discipline, dintre care am aminti psihologia, psihoterapia, științele educației, sociologia și istoria. Preluând terminologia kuhniană, unii au botezat această evoluție istorică „revoluția narativă”, în vreme ce alții au văzut în ea abandonarea paradigmei pozitiviste în științele sociale (Bruner, 1990; Sarbin, 1986). Utilizarea potențialului narativ al materialelor supuse cercetării poate fi atât un adaos la inventarul deja existent de metode tradiționale, cum ar fi sondajul și observația, cât și o alternativă preferabilă la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fuste scurte. Astfel de lucruri arată că-ți pasă”. Prioritatea mai scăzută pe care o are excelența academică în ochii Sarei, ca și abordarea competitivă a școlii, atât ca elevă, cât și ca învățătoare, este bine rezumată în episodul despre abandonarea șansei de a trece din clasa experimentală în una dintre clasele normale ale liceului, din considerente pur sociale. Aceleași motive vor apărea când va aduce în discuție propria situație ca învățătoare și, apoi, experiențele școlare ale copiilor ei. Vom descoperi
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
raportului dintre abordarea reducționistă și abordarea holistă:de aici își trag seva conceptele transdisciplinare, a căror arie depășește cadrul unei singure discipline. De altfel, după expresia lui Bachelard, „pentru știința modernă, elementul nu-l mai constituie simplul, ci complexul”; b. abandonarea vechii dihotomii cunoaștere cantitativă (sau științifică) - cunoaștere calitativă (sau nonștiințifică): subiectul și obiectul dispar ca poli ai cunoașterii, asamblându-se în cadrul unui nou termen, „structura”, cu multiple valențe calitative, care acordă importanță organizării ansamblului și interdependențelor interne; c. dezvoltarea unei
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
clasei, provocând anumite schisme intragrupale. Circumscrisă unor jocuri competitive, școala face necesară adaptarea de către elevii inferiorizați a unor strategii comportamentale susceptibile de a menține o imagine de sine nefavorabilă; în funcție de importanța acestei inferiorități, pot izvorî o serie de reacții multiple: abandonarea situației respective, tentativa de atingere și de depășire a celui ce reprezintă „competitivul”, renunțarea la compararea cu ceilalți pentru raportarea la sine sau introducerea unor criterii de evaluare pentru a deveni incomparabil. De foarte multe ori, în clasa de elevi
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
dori cei care încearcă să acrediteze ideea că nu există poezie în afara unui limbaj privilegiat, emfatic în sensul purității sale, mult diferit de limba comună”205, însă această îndepărtare a poeziei de forma intensiv-lirică nu presupune în mod necesar o abandonare a funcției sale de evocare (și nici nu exclude proliferarea conotațiilor). Dimpotrivă, așa cum pe bună dreptate remarca Jovan Hristiæ206, distincția dintre formele intensiv-lirice și cele extensiv-epice este trasată în interiorul literaturii, înlesnind nu atât accesul către sfera referențială, cât mai curând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu practica literară discrepanțele sunt mai mult decât evidente. Însă, pe de altă parte, nu se poate contesta evidența, că, în genere, apropierea de concret și de praxis implică, în mod necesar, o doză considerabilă de relativism, cu alte cuvinte abandonarea treptată a criteriilor dure, în favoarea unei perspective „îmblânzite”. Virgil Nemoianu a sesizat foarte exact iminența unor atari deplasări dinspre zona principalului către aceea a secundarului: „În critica literară, ca și în alte discipline, un model teoretic trece întotdeauna printr-un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Lilieci, el lasă impresia că ratează un prozator, punându-l să facă penitență în versuri, nici de structura epică în care este cuprinsă materia mundi, ci de o decisivă seducție a prozei ce reprezintă adesea chiar punctul originant al poeziei. Abandonarea definitivă a micilor mașinării bricolate ingenios, care produceau un sens global, parabolic, în primele volume, survine când poetul descoperă că versul poate fi oprit oriunde și continuat de oriunde; cu alte cuvinte, când devine conștient de faptul că poezia poate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pentru gândirea occidentală. Din perspectiva demonstrației noastre, tocmai resuscitarea dimensiunii presocratice a conceptului se dovedește, în ultimă instanță, crucială. Poezia metatranzitivă este ficțiune, precum jocul. Ea nu numai că tematizează - după cum am arătat - posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării, ci simulează adeseori abandonarea acelor „cadre” ce ar marca distanța față de acțiuni sau comunicări reale. Am putea vorbi, în consecință, despre conservarea unei dihotomii implicite între realitate și ficționalitate, dar una strict funcțională, ce presupune excluderea asumpțiilor metafizice. Se dovedește mai puțin relevant, dintr-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În majoritatea cazurilor, cel de instituție (instituția organizației, a contractului ș.a.m.d.) reprezintă pasul decisiv Înspre sociologie, definită de Durkheim (1922,2001) tocmai ca știința instituțiilor sociale. În plus „detronarea” pieței din postura de realitate universală, primordială și neproblematică, abandonarea ideii conform căreia piața funcționează de la sine atâta timp cât resursele sunt limitate și actorii utilitariști au reprezentat schimbări teoretice fundamentale. Instituțiile (În primul rând drepturile de proprietate) creează economia de piață, și nu invers; a devenit deja o aserțiune evidentă ideea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
privind propriile greșeli (semnalizarea) este explicită, mai degrabă decât inferată din acțiunile altei firme. Negocierea și ajustarea sunt sinonime mecanismului politic al „contestării” (voice), În sensul constructiv folosit de Hirschman, respectiv ajutor pentru adaptare. Problemele nu se rezolvă doar prin „abandonarea” relației În favoarea concurenței; acesta din urmă este un mecanism ce limitează adaptarea, deoarece feed-back-ul nu este direct, ci poate fi doar dedus din „abandonul” partenerului. De asemenea, percepția feed-back-ului primit dinspre mediu poate fi distorsionată, fiind o funcție a modalităților
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]