7,886 matches
-
fost omorât, ordonând să se ducă și să adune date despre victimă și amănunte despre cum s-a întâmplat. Subofițerul se întoarce și apoi s-a dus din nou la comandant raportând că a stabilit că victima este (Parlagiu), mățarul abatorului improvizat din marginea târgului dar nu a putut afla nimic de la el, care se ocupa de curățirea mațelor, care luau calea fabricii de mezeluri iar o parte le vindea pe băutură. Comandantul, nemulțumit de răspuns se tot căina scărpinându-se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu care se încărcase, ci și posibilitatea, pierdută pentru totdeauna, de a le mai săvârși; tinerețea însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrînită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul trup, de parcă ar fi fost un teritoriu străin, când el a pătruns Înăuntrul lui. În clipa aceea Zeliha a observat balonul pe care scria KODAK plutind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amintiri, Anton ofta, regretând, desigur, nu numai păcatele cu care se încărcase, ci și posibilitatea, pierdută pentru totdeauna, de a le mai săvârși; tinerețea însemna, vai, vremea când acuzații din boxă se uitau spre el ca o vită în pragul abatorului. În rest, era un om discret. Rar se plângea de ceva; i se părea că ar fi dăunat prestigiului său. Cu profilul lui acvilin, de pasăre de pradă îmbătrânită, stătea de obicei lângă Dodo și prefera, ca și el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sînt oferite În pre-viață, ce se va Întîmpla după focul de start? Oare această gamă se va Îngusta, pervers, lăsîndu-l să aleagă nu Între femei asemenea lui Maggie și Susan, ci cu opțiuni ca, de exemplu, munca perpetuă Într-un abator sau servitul micului dejun Într-un azil de boli mintale? Fără femei, fără restaurante de lux, fără orașe strălucitoare, fără minunate lanuri de porumb... doar curu’ lui În eterna morișcă a trudei. Diavolul are un alt fel de simț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ambasadă la el, la reprezentanță și scotea altul. Eram domnul locotenent: „Băi, ce faci aici, bișniță, ai?“, ziceam. „Ai venit la noi în țară și faci bișniță?“ Francam, legitimația, totul absolut... Știți? Dă actele... Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator, în partea ailaltă, lângă Splai, pe la Ghencea. Ei, străinii, când erau prinși, erau jefuiți. Din mâinile la organ, cum ar veni, i-am luat hoțul. Era unul la magazinul „Unirea“, unul Castro, un amărât, vai de mama lui! Vindea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
văzut de treabă, m-am eliberat cu decretul din 87. Întors în sat. Acolo în sat o murit taică-meu, maică-mea s-a recăsătorit. M-am angajat la complex de porci. Eram la îngrășătorie, dădeam mâncare pentru porci de abator. Îngrășam până zicea directorul institutului să vină mașină să-i încarc. După ce terminam două hale, băga iar mici să-i îngrășăm. Și apoi în 87 am stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Gallus, asasinat de soldații care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare și pe acesta. Galienus a avut aceeași soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis și el. Până la Dioclețian, tronul Romei a fost un butuc de abator. Într-un secol de crime, singurul care a murit în patul lui a fost Tacit, un descendent al istoricului, dar a murit după câteva luni de la suirea pe tron, fiind foarte bătrân... ― Istoria te poate învăța, uneori, cât de ușor
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vreodată faptul că a făcut parte din Garda de Fier? - N‑a venit niciodată vorba despre așa ceva. - Pentru că tu n‑ai adus vorba. Îți mai aduci aminte de masacrul din București, când au atârnat oamenii În cârligele de carne de la abator și i‑au măcelărit - i‑au jupuit de vii? Rareori l‑am auzit pe Ravelstein vorbind despre asemenea lucruri. Din când În când se referea la „Istorie”, În termeni larg hegelieni, și recomanda anumite capitole din Filozofia Istoriei ca fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
liberă trecere. Or, era vorba de un suspect - un om asociat cu niște asasini. S‑ar zice că eu nu pot avea o viziune corectă asupra unor oameni ca aceia care au atârnat alți oameni În cârligele de carne de la abator. Rosamund se străduia să fie atentă. Mă Încuraja să vorbesc. Era Îngrozitor de speriată. - Omul a murit În toiul acțiunii - În timp ce se ușura. L‑au Împușcat de la mică distanță. Ravelstein considera că poziția mea față de Grielescu constituie una dintre erorile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat În cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin Înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (Într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Hei, presto: ploaie de foc! Fiindcă veni vorba, a fost cel mai mare masacru din istoria europeană. Și ce-i cu asta? Noi n-am apucat să vedem ploaia de foc. Ne găseam într-o încăpere frigorifică din subsolul unui abator împreună cu șase gardieni și cu șiruri peste șiruri de leșuri de vaci, porci, cai și oi frumos aliniate. Auzeam cum țopăie bombele deasupra noastră. Din când în când din tavan cădea o pulbere fină de var. Dacă am fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aceleași cuvinte! El a ridicat din umeri. Mi-e teamă că ți-a ieșit de sub control, a spus el, în afară de cazul în care vrei să declari război Rusiei. Am închis ochii cu o tresărire dureroasă. Știți ce spun cei de la abatorul din Chicago că fac cu porcii? — Nu știu, a zis Wirtanen. — Se laudă că au găsit cum să valorifice de la un porc absolut tot în afară de guițat. — Ei și? făcu Wirtanen. — Așa mă simt și eu în clipa asta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
veacului trecut, ideea stupidă că legionarii români ar fi tot comuniști (de fapt, calomnia aceasta monstruoasă a fost preluată de la guvernanții antonescieni, o dată cu minciunile, la fel de sfruntate, privind arderea unui soldat, care nu avea nici un nume; devastarea magazinelor evreiești; spânzurarea la abatorul bucureștean a unor iudei, care erau, În realitate, români legionari, etc), fiindcă, zice-se (altă stupiditate), extremele se atrag și când e vorba de politică. De vreme ce democrații nu se situează la nici o extremă politică, Îl Întrebăm pe misolog, totuși cum
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
urâtă a guvernanților antonescieni (care lansaseră zvonurile complet false că legionarii ar fi jefuit magazine evreiești, ar fi ars de viu un soldat român [despre care nu s-a spus nici măcar cum se numea], ar fi spânzurat câțiva iudei la abatorul din București), au pus În sarcina legionarilor până și crimele comise de hortiști la Cluj și prin Împrejurimi, În anii 1940-1944, când această parte a României era ocupată de Ungaria. Edificator, În acest sens, este dialogul de la pagina 270 dintre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum, Însă, Roșcuț veni aici cu alt gând. Un gând cumplit de criminal! Să ucidă taurul. Să-l tranșeze sumar. Să-l ducă la abatorul particular, de la Moara Albă, să primească, acolo, prețul pe jumătate, față de cât s-ar fi cuvenit, normal, iar, după amiază ori mai pe seară, poate, să se ducă la nunta Mierlei cu Laurențiu, și să se distreze, pe cinste, fără ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
grădina, În schimbul unei sume de bani. Te prinzi? Da, șefu, mă prind. E bine că te prinzi. Că, eu, mă băiatule, vreau să-mi dezvolt un fel de complex: cu porcii mei, cu hrana pentru ei, tot a mea, cu abatorul prin care o să-mi produc și să-mi distribui carnea. Totul o să fie al meu. Nu crezi că va fi ceva grozav? Ba, cred, că va fi. Așa, mă băiatule, să știi de la mine, că va fi. Și a fost
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai de aproape. Chiar tu, ești, bă, patronul acestei, cum să-i zic... da, șefu’, eu sunt... patronul, nu-i mai ziceți, În nici un fel...eu sunt patronul acestei... hai, cu ce vă pot servi? Păi, cu ce? Cu un abator de ultim răcnet, din care, zice lumea, că faci. Dacă se poate. Da, șefu’, se poate, cum să nu se poată; tocmai pentru unul ca mata? Ei, Costele, vino, te rog, puțin. Costel a venit. Ia-l În primire, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de alta și aveau seu pe dedesubt. Pe urmă am văzut cu ochii mei cum îl aruncau în camion. Unul îl ținea de cap, altul de picioare, îl legăna puțin pentru ca să-i dea vânt și îl arunca deasupra, ca la abator. Asta e omul. Sufletul? Unde e sufletul? În cap? În piept? În picior? În ce e sufletul? - Mai las-o, Stănică, cu prostiile tale! îl mustră Olimpia,făcînd un semn cu ochiul că asta face rău bătrânului. Încăpățânat, Stănică izbucni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se făcuse. Dormise greu, deși noaptea se mai sculase de vreo două ori să bea apă, că-i ardea gâtlejul după atâta țuică. Cuțarida, moartă sub zăpadă. Sufletul gropii scrâșnea undeva la fund. La cinci trebuia să fie în curtea abatorului, să taie vitele în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plin de sânge și pe suflet. În mahala nu ți-ar fi tăiat o găină. Încă râdeau muierile de el: - Oliu, domnu Pisică, da izmenit mai ești! Zici că nu intri-n păcat pentr-un suflet de pasăre, da la abator ții vitele-n cosor! - Da, dar acolo-i servicii le răspundea. / - Servici-neservici, se numește că ești adventist, parcă nu știm noi? 142 Dar Marin Pisică nu era adventist. Avea inima ca o fereastră deschisă. Vorbea singur, aduna flori și-ntre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte unul din ceată trăgea o piele după el, dar n-apuca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia-i starea de vis a egoismului. De n-ar exista o voluptate secretă în nefericire, am duce femeile să nască la abator. Spune unui suflet delicat: despărțire, și ai trezit poetul din el. Același cuvânt unui om de rând nu-i inspiră nimic. Și nu numai despărțire, ci orice. Diferența între oameni se măsoară după rezonanța afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a populației evreiești, pentru motiv că a suferit, ca și cum ar fi suferit din cauza comuniștilor, parcă mișcarea noastră nu a suferit nimic. A adus jertfe și mișcarea noastră, numai că elementele revoluționare n-au aplecat capul și s-au dus la abator, ci au luat poziție și s-au luptat...”2. Foarte gravă apare formula „s-au dus la abator”, ca și cum evreii au avut inițiativa propriului martiriu. Ideea evreului ce fuge de munca grea este lansată În aceeași ședință de o reprezentantă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]