1,993 matches
-
Șșșt ! Generalul visează... Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev Ștefan Baștovoi - Iepurii nu mor Lucian Dan Teodorovici - Circul nostru vă prezintă : (ediția a II-a) Mariana Codruț - Nudul Dianei Costi Rogozanu - Fuck the cool. Spune-mi o poveste Sorin Stoica - Aberații de bun-simț Răzvan Rădulescu - Viața și faptele lui Ilie Cazane Daniel Mafteiu - Mic tratat de management culinar Dan Lungu - Proză cu amănuntul Dan Sociu - Urbancolia Mitoș Micleușanu - Kasa Poporului Ioana Nicolaie - O pasăre pe sârmă Doina Ruști - Fantoma din moară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
curiozitate să vă arate carnețelul. O să vă placă! ― Îl vedeți capabil de crimă? Doru Matei se crispă. Îl privi în ochi. " Cine dracu' m-a pus să-l spurc?" ― A, nu... Asta, desigur, nu. Încercă sa rîdă: Ar fî o aberație. ― Până acum mi-ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-s glumele astea!? Cum vă permiteți? ― Nu e o glumă, domnule Popa, am certitudinea că Valerica Scurtu a fost asasinată. Sublinie: În această casă. ― Vă avertizez că asemenea ofensă... ― Va fi consemnată în carnețelul dumneavoastră. ― Bine, dar e o aberație! ― Știți tot atât de bine ca și mine că nu-i o aberație. Femeia nu a părăsit de trei zile locuința! Unde se află? ― Căutați-o în târg, prin spitale, la Morgă, la balamuc, sau la naiba știe! La urma urmei, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule Popa, am certitudinea că Valerica Scurtu a fost asasinată. Sublinie: În această casă. ― Vă avertizez că asemenea ofensă... ― Va fi consemnată în carnețelul dumneavoastră. ― Bine, dar e o aberație! ― Știți tot atât de bine ca și mine că nu-i o aberație. Femeia nu a părăsit de trei zile locuința! Unde se află? ― Căutați-o în târg, prin spitale, la Morgă, la balamuc, sau la naiba știe! La urma urmei, nu mă plătește nimeni ca să păzesc toți nebunii! Se agăță de brațele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieri. E un adevăr banal. ― Poate vă amintiți alt amănunt. Din agendă lipsesc două pagini. Au fost smulse. Nu știu ce s-a întîmplat pe 1 decembrie, dar o săptămână mai târziu ― pagina din 8 care lipsește ― a murit Panaitescu. ― E o aberație! Bănuielile dumneavoastră sânt pur și simplu absurde. Vă înșelați! Bătrânul părea că se sufocă. Gesticula stângaci, fără convingere. Cristescu îl măsură lung apoi spuse: ― Aș dori din tot sufletul să mă înșel, domnule Popa. Nu-mi plac suspiciunile și, credeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să apară în primul număr al „Academiei Bârlădene”. Iată, deci, că am plan de lucru și pentru anul ce urmează, iar acest fapt nu-mi strică, deoarece mă menține ancorat într-o activitate stimulativă, necesară continuării activității intelectuale. Și o aberație de ultimă oră, ce manipulează opinia publică, abătând-o voit de la alte preocupări concrete, sădind pesimism și nesiguranță accentuată privind existența omenirii! Se insistă în ultimul timp asupra unui iminent sfârșit al omenirii. Din câte știu, în diferite etape ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fac datoria în mocirla lumii de astăzi, toate acestea îl zăpăcesc și totodată îl uluiesc pe Clyde. Acum m-a însărcinat să lucrez în Cartierul Francez, o zonă care adăpostește toate viciile pe care omul le-a conceput vreodată, în aberațiile lui cele mai sălbatice, incluzând, îmi imaginez eu, și diverse variații moderne, devenite posibile datorită minunilor științei. Cartierul se aseamănă, îmi închipui, cu Soho* și cu anumite părți ale Africii de Nord. Totuși, locuitorii Cartierului Francez, înzestrați cu perseverența americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Manifestările tale normale sexuale au fost blocate așa de mult timp, încât acum surplusul de sexualitate se revarsă pe un canal greșit. De la fanteziile care au marcat începutul, ai trecut printr-o perioadă de criză care a culminat într-o aberație sexuală declarată. Eram sigură că vei face acest pas, mai curând sau mai târziu. Acum s-a întâmplat. Grupul meu de terapie va fi într-adevăr deprimat când îl voi informa despre întorsătura rea pe care a luat-o cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-și ceasul. Toți rămîn băiețeii lu’ mămica! Studiile de arhitectură ale lui Wakefield nu se concentraseră pe partea tehnică; matematica presupusă de partea inginerească era de puterile lui, iar la desen era o catastrofă. Interesul lui major era atras de aberații arhitecturale precum castelul contopit de fier forjat al lui Ludwig de Bavaria și ciudata catedrală „organică“ a lui Gaudi din Barcelona. Era atras de tot ce era hibrid, eclectic și de structurile atît de deformate de folosire și de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face să te simți vinovat. Ușor de Înțeles, oamenii vor să șteargă această vinovăție prin filantropie. Generozitatea, adică filantropia, este tot atît de americănească precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru săraci. Aici se auziră ceva aplauze, dar majoritatea celor rămași În sală sînt atît de amărîți de buzunarele lor goale Încît nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și nu mă refer numai la oameni, au Început să se Înmulțească. Fiecare făptură, lucru și chiar idee a Început să se subdividă. Granițele recunoscute ale timpului și spațiului au Început să se spulbere pe măsură ce tot mai multe din aceste aberații au cerut un loc sub soare, ca să zic așa. Realități care fuseseră dintotdeauna clar separate au Început să se amestece; chiar și timpul a Început să curgă și Înainte și În urmă, fără pic de respect față de vechile legi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
simboliști și continuatorii lor, deși Marinetti și tovarășii săi nu vreau parcă să o recunoască, nu o mărturisesc fățiș. Sub eticheta futuristă aceste idei au avut însă nenorocul să sufere denaturări. De altă parte, alături de ele am văzut furișîndu-se extravaganțe, aberații și în propagarea lor futuriștii au arătat o impulsivitate nesocotită, brutală, barbară, de casseurs de vitres, ceva antipatic, ca de prusianism trecut în literatură, uitînd că temperamentul latin, oricît de vioi ar fi, știe să pună în manifestările lui măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care, hazardat, o atribuie evreilor în genere): „A admite că sînt suficiente entuziasmul, reverența, venerația, înseamnă a cădea în anarhie și a nega putința stabilirii de valori. Atunci orice poezie subzistă, prin faptul de a-și găsi un entuziast. Această aberație o susține Lucian Boz, intelectual totuși inteligent și cu o anume fineță, în teoria criticii ca «iubire», mai adăugînd că prin definiție criticul e refractar undei lirice. Sofism înveterat, deoarece prin critic s-ar înțelege tocmai sufletul sensibil la poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care curgea nisipul. Și, pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum creștea nisipul în jurul meu. Am intrat în panică și am vrut să ies, dar, afară, vântul urla ca o cățea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
privindu-mă pe furiș, iar eu am tăcut. - Tu ce crezi? s-a văzut el constrâns să mă întrebe. M-am străduit din greu să nu-mi dau pe față spaima. Nu se eschivase, nu râsese ca la auzul unei aberații. Prin urmare, de mult aspira la tron fără să-mi fi vorbit vreodată despre asta, fără să-și dea seama cu ce avea să se confrunte, fără să se îndoiască de puterile sale. Atitudinea asta a lui m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui septembrie mi-a spus că nu mai putea fi amânată o clarificare între Rotari și papă, deoarece bizantinii încercau să convingă curia romană că discordiile dintre catolici în privința monotelismului erau stârnite de noi. Papa nu credea într-o asemenea aberație, dar se temea de un război. Singura sa dorință era renașterea Romei, construirea unor noi biserici, restaurarea și înfrumusețarea celor existente, și nu voia să risipească nici măcar o uncie de aur în alt scop. Teama de a fi eu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-am rezemat cu coatele de altar, jucându-mă cu copacul. Ceea ce mă rodea pe dinăuntru era faptul că el îmi știa deja răspunsul. L-am rostit cu greu, ca și cum aș fi scuipat. - Ai cuvântul meu. Băiatul, viitorul apărător al aberațiilor tale, se va urca în barca aceea. A oftat din adâncuri, s-a sculat și mi s-a postat dinainte, de partea cealaltă a altarului. N-avea pe față semnele fricii de moarte. Mi-a vorbit domol: - Cea care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el nu pare să mă fi recunoscut. Pornesc spre un stativ cu broșuri lucioase cu filozofia Carter Spink și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o femeie în smoching cu o față cam stresată. Are în mână niște foi pe care scrie ceva și mă fixează stresată. — Jan Martin, șefa personalului care servește la petrecere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plătească pentru recompensarea daunelor. Până la urmă, încă îmi pasă, s-a gândit Alice. Dar și eu sunt al naibii de cunoscută, a tunat Amanda de la celălalt capăt al firului. Alice a gemut. Și-a spus că venise momentul să pună capăt întregii aberații. Nimic din toate astea nu contează. Oricum o să pierdem. Singura întrebare care se pune este: cât de tare o să ne usture? —Pierdem? O să pierdem? — Da. Așa că ceea ce trebuie să facem noi două este să hotărâm ce-o să spui ca să reducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am văzut. Nicio problem, voi redeschide geamantanul împreună cu Lucia și gata, coșmarul va lua sfârșit. Patru ochi văd mai multe decât doi ochi, Magiacian insipid. Vru să spună și incolor și indoor, însă își dădu seama că era doar o aberație. Bombăni: Au mai fost case care au sărit în aer, nu trebuie să fie neapărat inițiativa unui laptop. Și stâlpi prăbușiți peste mașini au mai fost, am văzut de atâtea ori, la știri, astfel de situații paradoxale. Tragice, dar paradoxale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu din nou alarmele mașinilor să se jeluiască, prelung, iar Scriitorul își spuse da, acest Magician dorește al dracului de tare să-mi fie frică de propria viață, numai că Iepurele strânge din dinți, indiferent, și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că tatăl meu era om. la oraș considerasem miopia un noroc. FĂră ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de colo-colo, fugărindu-se odată cu punctele mici și negre ale aberațiilor de retină. Acum nu mai aveam nevoie de nici o altă lume. Eu Însămi deveneam un punct care aleargă pe o retină mai mare, nevăzută, care avea, ca și mine, nevoie de joc. la măgina Îmi erau de ajuns Șaman 27
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
că tatăl meu era om. La oraș considerasem miopia un noroc. Fără ochelari poți să-ți imaginezi că orice imperfecțiune a tavanului este o lume miniaturală de animale care aleargă de colo-colo, fugărindu-se odată cu punctele mici și negre ale aberațiilor de retină. Acum nu mai aveam nevoie de nici o altă lume. Eu însămi deveneam un punct care aleargă pe o retină mai mare, nevăzută, care avea, ca și mine, nevoie de joc. La măgina îmi erau de ajuns soarele, aerul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îl vei disprețui pe autor, sau Îi vei mulțumi. Autorul 5 În loc de prefață „Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, și nu există nici persoane egale Între ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberație. Nu toți oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Însă aceasta nu Înseamnă că Rabindranath Tagore este superior, pentru că nu poți fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred că fiecare reprezintă o
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
stăpîni Împărăția cerurilor. Le convine, pentru că o populație de credincioși e o populație cuminte, care nu crează probleme și care văzînd că sunt săraci, se simt fericiți că a lor va fi Împărăția cerurilor! Cine mai poate crede astăzi asemenea aberații, cînd atîta lume vede tot mai des că cei care nu respectă deloc principiile religiei, sunt bogați, o duc bine, Își permit orice, fac tot felul de nelegiuiri și pedeapsa lui Dumnezeu nu prea Îi atinge! Numai un om cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]