1,893 matches
-
și păziți-mă, zei milostivi, de cei pe care-i con si der prieteni și i-am înălțat cu mâna mea, că de dușmani știu să mă feresc și singur! Se răstește amenințător: — Da’ cum ai ajuns la cifra asta aberantă? Că doar voi, cei din familia mea, sclavii și liberții imperiali, depindeți și sunteți plătiți de mine, și la fel procedează toți reprezentanții guvernului central, ba în provincii mai sunt folosiți și soldații pentru menținerea ordinii și pentru alte sarcini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unele femei devin sterile și nu mai pot face copii. Ele și-au distrus organele sexuale, dar nu au putut șterge și instinctul pentru perpetuarea speciei din subconștient. Am văzut într-un un reportaj la T.V., un program despre comportamente aberante, manifestate de unii oameni, dintr-o țară din vest. Unul din aceste comportamente a fost fenomenul „copilul renăscut”. Erau prezentate niște femei care nu puteau face copii, dar care și-i doreau intens. Ele își confecționau copii din cauciuc, niște
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
dureros în zilele noastre, guvernul marionetă de la București urmează orbește indicațiile venite din canalele acestea tenebroase care au stabilit acum un plan în trei puncte de îngenunchere definitivă a României și anume: 1. Încurajarea emigrării românilor înafara țării prin măsurile aberante luate (taxe mari, impozite istovitoare), lipsa de verticalitate în fața organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinței de a redresa țara cu adevărat și nu în ultimul rând, prin tolerarea pe față și fără nici o jenă a corupției la nivel de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fericirea „cetății” nu se gândesc. Se pare că guvernanții noștri, l-au citit doar pe teoreticianul american Harold Dwight Lasswel, care definea politica drept "cine primește, ce primește, când și cum". Păi altfel, cum ne-am putea explica comportamentul psihologic aberant a liderilor în politică și afaceri. Dar observ, nene struțule, că tot nu auzi ce freamătă în jur, ci doar simți la modul acut loviturile ce ți le dă guvernanții la ... părțile moi. Așa că degeaba îmi răcesc și eu gura
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
într-adevăr cu ele și ce anume se află în spatele reacției noastre negative. De altfel, etimologia latină a termenului se bifurcă ea însăși, chiar dacă mai greu sesizabil. Una din semnificații e ușor întâlnită de oricine: absurde sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce e mai opus religio zității, o nouă formă de ateism. Acest fapt însă nu ar trebui să mire pe nimeni. A vedea într-o credință religioasă, mai ales străină, ceva aberant, acest lucru e ușor de întâlnit și în lumea de astăzi. Nu doar credințele străine - mai ales religioase - pot să ne apară absurde. Știm ce s-a spus la un moment dat cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului s-au extins către alte zone ale celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul obișnuit al cuvântului. Există în această povestire unele locuri ce orientează altfel lectura, chiar dacă nui oferă cititorului un sens clar al celor întâmplate. Să vedem mai întâi câteva dintre aceste locuri, ce pot să țină cititorul la distanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
într-adevăr cu ele și ce anume se află în spatele reacției noastre negative. De altfel, etimologia latină a termenului se bifurcă ea însăși, chiar dacă mai greu sesizabil. Una din semnificații e ușor întâlnită de oricine: absurde sunt cele complet discordante, aberante sau inepte. Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecând de aici, semnificațiile termenului s-au tot multiplicat: „îngrozitor“ „nebunesc“, „elucubrant“, „aiuritor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întâmplător un asemenea mesaj pare să fie pentru unii tot ce e mai opus religio zității, o nouă formă de ateism. Acest fapt însă nu ar trebui să mire pe nimeni. A vedea întro credință religioasă, mai ales străină, ceva aberant, acest lucru e ușor de întâlnit și în lumea de astăzi. Nu doar credințele străine - mai ales religioase - pot să ne apară absurde. Știm ce sa spus la un moment dat cu privire la propozițiile filozofice, în speță cele metafizice. Întrucât ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
143 144. Secțiunea a patra PARADOX ȘI NONSENS 19. „Credo quia absurdum“ Nu știu din ce motive, astăzi, sinonimia termenului „absurd“, oferită de un lexicon oarecare, este destul de săracă. Sunt menționate de regulă accepțiuni comune și negative: inept sau prostesc, aberant, irațional, aiuritor, elucubrant, lipsit de sens. E adevărat, termenul latin trimite înainte de toate la ceea ce suportă cu greu auzul omenesc: vocea nepotrivită sau falsă, exprimarea brută, grosolană sau primitivă. Însă semnificațiile termenului sau extins către alte zone ale celor omenești
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cea nemijlocit lumească, fie ea individuală sau istorică. Nu vreau să spun că vine din zona celor metafizice sau religioase, pure. Însă absurdul care te întâmpină aici nu mai poate fi conotat simplu, negativ. Nu poate fi echivalat cu ceva aberant, în sensul obișnuit al cuvântului. Există în această povestire unele locuri ce orientează altfel lectura, chiar dacă nui oferă cititorului un sens clar al celor întâmplate. Să vedem mai întâi câteva dintre aceste locuri, ce pot să țină cititorul la distanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pune mai bine în evidență categoriile specifice ale unei existențe religioase de tip arhaic și tradițional (presupunînd cititorul într-un fel familiarizat cu iudeo-creștinismul și islamul și chiar cu hinduismul și cu budismul), nu am mai stăruit asupra unor aspecte aberante și crude, precum canibalismul, vânătoarea de capete, jertfele omenești, excesele orgiastice, pe care le-am analizat de altfel în alte scrieri. Nu am vorbit nici despre procesul de degradare și de degenerare de care nici un fenomen religios nu a fost
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai puțin să se risipească în fapte neexemplare, "subiective" - în cele din urmă aberante. Există un aspect al mitului care se cuvine subliniat: mitul înfățișează sacralitatea absolută, pentru că relatează activitatea creatoare a zeilor, dezvăluie sacralitatea lucrării lor. Altfel spus, mitul înfățișează izbucnirile diverse și adesea dramatice ale sacrului în lume. Din acest motiv, la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imi-tatio dei nu este concepută, la primitivi și în civilizațiile paleo-orientale, în chip idilic; dimpotrivă, ea implică o mare responsabilitate umană. Chiar atunci când considerăm o societate "sălbatică", nu trebuie să uităm că faptele cele mai barbare și comportamentele cele mai aberante urmează modele transumane, divine. Aceasta este însă o altă problemă, pe care nu o vom aborda aici, pentru că nu ne propunem să aflăm cum anume, în urma căror degradări și neînțelegeri, unele comportamente religioase ajung să se deterioreze și să devină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmează modele transumane, divine. Aceasta este însă o altă problemă, pe care nu o vom aborda aici, pentru că nu ne propunem să aflăm cum anume, în urma căror degradări și neînțelegeri, unele comportamente religioase ajung să se deterioreze și să devină aberante. Ceea ce trebuie subliniat este că omul religios dorea să-i imite pe zei și credea că o face chiar atunci când faptele sale ajungeau la nebunie, josnicie și crimă. Istorie sacră, Istorie, istoricism Omul religios cunoaște, așadar, două feluri de Timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al culesului. Ca să putem pătrunde în universul mental al lui homo religiosus, trebuie să ținem seama în primul rând de oamenii care alcătuiau aceste societăți primitive al căror comportament religios ni se pare astăzi excentric, dacă nu de-a dreptul aberant, dar oricum greu de înțeles. Un univers mental străin nu poate fi însă înțeles decât dacă te situezi înăuntru, în centrul lui, ca să poți ajunge, de acolo, la toate valorile pe care le implică. O dată așezați în perspectiva omului religios
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a libertății absolute) nu este lipsită de primejdii. Tantrismul a prilejuit chiar în India ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare sugestivă, pentru că ne dezvăluie o experiență care nu mai este accesibilă într-o societate desacralizată: experiența
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele moderne, la biserici, secte și școli pseudo-oculte, neospiritualiste sau așa-zis ermetice, pentru că aceste fenomene țin tot de sfera religiozității, deși reprezintă, aproape fără excepție, aspecte aberante de pseudomorfoză. Nu facem câtuși de puțin aluzie la numeroasele mișcări politice și profetisme sociale, a căror structură mitologică este ușor de ghicit, ca să nu mai vorbim de fanatismul religios. Ajunge să dăm un singur exemplu, amintind structura mitologică a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la el ceva diferit și mult mai curat. Dar, cel puțin în timpurile moderne, am auzit în mod repetat vorbindu-se despre poetul sau pictorul în-mod-ciudat-productiv-deși-suferind că ar fi un nevrotic supradimensionat dar, fără doar și poate, „clasic“, un personaj aberant care dorește - ocazional și niciodată în adâncime - să-și facă cunoscute aberațiile; sau, ca să vorbim pe șleau, un Bolnav care, adeseori - deși se spune că neagă copilărește acest lucru - scoate țipete sfâșietoare de durere, de parcă ar fi gata să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu ar fi fost În stare să spună ceva coerent. Chiar treaz fiind, vorbea În așa fel Încât nu puteai să Înțelegi orice. Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-ar mai fi dat prilejul să țină cine știe ce teorie aberantă despre modul cum se regenerează sufletele În univers. Așa că Mașa se lăsase păgubașă și nu-l mai Întrebase nimic de Onisei, deși vizitatorul continua să bată apa-n piuă, pomenind ba de câine, ba de fostul ei bărbat. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vânzare câștigătorului, apsolut tot ce poate fi vândut: bunuri materiale, animale, casa ori uneori În cazuri extreme, chiar și nevasta...!! Deci, norocosul, este obligat să accepte condițiile impuse, În caz contrar viața lui va fi În mare pericol...! Cunoscând aceste aberante reguli, Doctorul nu avea cale de mijloc. Răspunse cu o stăpânire de sine iritantă. „Sincer vorbind, nu mă pricep la case...Totuși, cât ceri pe ea...?” „Te rog să-mi permiți să fac o mărturisire: cu o zi Înainte Gironda
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la muncile agricole, În special la fermele aparținând Statului, adică lor, comuniștilor. Mai trebue precizat faptul bine conturt, propietatea agricolă particulară era În proporție de mai mult de trei sferturi desființată iar Întreaga producție economică era În mâinile asupritorilor. Acest aberant decret de lege lovea În marea lui majoritate tinerii care absolvind cursul mediu școlar ori universitar, nu aveau lucru: atunci urmau să muncescă În agricultură iar În caz de nesupunere, erau trimeși forțat, să muncească gratis...!! Având la bază acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]