3,115 matches
-
În singurătate, pipai sandale de înger pășind pe Calea Robilor: ,,Domnul meu Și Dumnezeul meu!” Ascultă-mă! Vei spune mâine nopții: pleacă! Vei spune astăzi Clipei: stai! Nu plânge, mormântul e gol! Binecuvântare Munților cine v-a dat înălțare? Cine abis, cine mare? Îngenunchi pe un cal ne-nșeuat! Arca Vino să vezi cum dansează îngerii prin iarbă la Putna! Maica Benedicta veghează... Gând Cu tine împart grădinile, apele, păsările, covorul pentru rugăciune... Tăcerea ți-o las întreaga! Nicoleta MILEA Referință Bibliografica
EPIFANII STELARE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350297_a_351626]
-
Acasa > Impact > Istorisire > AU NINS ... Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Au nins petale de cais Peste iubirea noastră Și-și varsă focul în abis Dureri de nea albastră. Au nins din cer raze-argintii Și-au luminat pămăntul, Un curcubeu în zări pustii Înseninează găndul. Au nins pe marea de smarald Și rece ca cristalul Fiori din sufletul meu cald Ce-și cată-ntruna malul
AU NINS … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350317_a_351646]
-
De vei pleca, ia-mă cu tine Să-ți fiu alături și-n eter Să fiu doar suflet, să fac bine Să fiu iubitul tău din cer. Scăparea noastră e doar una, Iubirea ta îmi e stăpâna, Este scăparea din abis, Prin dragostea din Paradis. Eu nu-ți promit eternitatea, Și nu îți ștric virginitatea, Pe chestiuni pur efemere, Pe bani, pomeni, trabuc, himere. Deci spiritul și libertatea, Iubirea și fraternitatea, Ne vor scăpa de un blestem, De glasul roților de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
tu vei evada.De vei pleca, ia-mă cu tineSă-ți fiu alături și-n eterSă fiu doar suflet, să fac bineSă fiu iubitul tău din cer.Scăparea noastră e doar una,Iubirea ta îmi e stăpâna,Este scăparea din abis,Prin dragostea din Paradis.Eu nu-ți promit eternitatea,Si nu îți ștric virginitatea,Pe chestiuni pur efemere, Pe bani, pomeni, trabuc, himere.Deci spiritul și libertatea,Iubirea și fraternitatea, Ne vor scăpa de un blestem,De glasul roților de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
case diverse la prețuri distincte de mărimi variate Oameni, care duceau un trai insular înconjurați de ape, care atingeau țărmuri joase, țărmuri înalte, Oameni care petreceau în anotimpuri distincte împreună, câteodată, Acești oameni făceau salturi într-un fel de negre abisuri la expirarea timpului Uluite maree afectate își trăgeau sufletul dincolo de orizontul fără cuvinte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Lumina murise mătușa căzuse din pod durerea ploua durerea se-ngrămădea O baltă de nemișcare - Treptele scării atinseră
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Referință Bibliografica: Pribegind / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]
-
I. REÎNTOARCERE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci și pureși piscurile munțilorSunt eterne
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
nu te afli niciodată singur, ai alături pe Dumnezeu, pe Sființii și Îngerii Domnului, pe aproapele, trăiești în comuniune, în har, în lumină, în vreme ce durerea te izolează, te schimonosește, te micește. Durerea te aruncă într-o singurătate ca într-un abis. Prin durere, Eclesiatul, percepe disprețul pentru viață, cade în deznădejde: „toate sunt desărtăciune și vânare de vânt”(Eclesiatul 2, 17). Prin Suferință thracul Iov se mângâie, cu nădejdea Învierii: „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El în
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
gâtul unei lebede cântând doar sub ghilotina visului Printre zăbrelele norilor luna rămâne fotografia primului sărut Optimiștii nu mai încap în leagăn chiar de la prima oră Totuși scepticii își cioplesc în continuare cele mai fotogenice cruci Și-n virtutea tuturor abisurilor condiției umane stelele se-aruncă din cer una câte una Un singur mormânt își mai face conștiincios cotidiana gimnastică de înviorare Celelalte din pricina eternității sunt deja prea obeze Nepăsător îngerul atomic se joacă de-a v-ați ascunselea cu singurătățile
EREZIA COPILULUI CIBERNETIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349165_a_350494]
-
cu teamă în visuri ne-mplinite dorind o pace fermă în poftele hirsute și sunt atâtea drumuri ce n-au mai fost bătute. Cu timp și patimi arse,se lasă liniștite. Stârnitul râu de foc pătrunde-n pietre șterse cutremurând acum abisurile firii. Renaște iar prezentul în rugul nemuririi cu iezere de flăcări ce stau să se reverse Vulcani erup în forță cu lavă furioasă rupând zăgazuri puse în timpurile grele. Ambiții s-au luptat ascunse sub turele într-o dispută falsă
ÎNFRUNTARE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348603_a_349932]
-
Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne macină, în viață, visul, Să trândăvim a noastră fire; Căci toți râvnim la paradisul Cel plin de slavă și iubire. Și robotim de când ne naștem, Pândindu-ne la colț abisul; Și-atunci, când între noi ne paștem, Ne macină, în viață, visul. Cât pentru șapte vieți avere O ducem într-o risipire; Și vrem, bătrâni fără putere, Să trândăvim a noastră fire. Ca viermii colhăim prin gânduri Și, amăgindu-ne
NE MACINĂ ÎN VIAŢĂ VISUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348648_a_349977]
-
șiroiau și Iuliana scâncea tot mai puternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care-l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într-un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva, dar a întâlnit mâna bărbatului care a strâns-o cu putere și a început să râdă batjocoritor. - Hei, târfă! Ffaci scene cu mine ?! I-a smuls rucsacul cu mâna liberă și l-
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > RĂTĂCIRE Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului S-au adunat atâția nori pe a mea frunte, mă contopesc cu vremea în abisul ei, durerea îmi cade pe umeri ca un munte, sori plânși ce-și au izvor adânc în ochii grei. În mintea mea și-n suflet aflu-acum frământul, mă lupt cu mâine și cu ieri și încă sper să pot s-
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu ochii pironiți spre abisul din jur. De-ar fi înțeles, din liniștea depărtărilor desculțe, că trebuie să privească spre lumina acelei lumi posibile, fără a uita să trăiască frumos prezentul.... Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Privire caducă / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
atâta intensitate ca în noaptea aceea dinăuntrul nopții...și de aceea credem că visele, uneori, se pot transpune și în realitate. Mai târziu visul meu s-a transpus și în plan real, n-a fost doar un vis căzut în abis! A fost unul dintre visele cu care-am mai adăugat un capitol la povestea mea de viață. Fiecare ne scriem povestea noastră de viață în fiecare zi, și cu fiecare zi pe care-o petrecem...singuri, sau în compania altora
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
dorul răsare și apune, Iubirea poate fi și lacrimă și zbor... În inimă aduni comori nebănuite Dar strângi și amintiri ce uneori te dor... Am învățat că omul e umbră pe pământ Acum e sus pe stâncă iar mâine în abis... O frunză ce-i purtată de vânt spre nicăieri, O simplă picătură într-un ocean de vis... Am învățat cât doare cuvântul nerostit Și vorba spusă-n grabă de-o limbă nestrunită... Câtă putere are o mână ce se-ntinde
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
sufletul în valea plângerii?” se întreba rhetoric scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a devenirii. Am învățat pe rând soarele și strălucirea, norul și umbrirea, am atins stele în iubiri și stelele au căzut în abisurile oceanelor de deznădejdi, am râs cu mierlele și, izvoare de lacrimi mi-au spălat obrajii de copil al universului. Am ales să fiu aici... să descopăr toate aceste hățișuri ale existenței... să pun balsam de cuvânt - lumină peste lacrima de
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
cu speranța c-am să te simt prin unghere ascunse de copaci striviți și culeg șpanul inimii modelându-l în forma chipului tău unduit ancestral de maratonul timpului din ascendenți fără ascendenți îți mângâi cu respirația stelelor ochii coborâți în abisuri mă roșesc de nerușinarea gândurilor mele care acoperă uitarea apoi mă las legănată de hamacul norilor acoperind toată suferința lumii zâmbesc strâmb neputând răspunde la întrebare Referință Bibliografică: ACOPERIND TOATĂ SUFERINȚA LUMII / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ACOPERIND TOATĂ SUFERINŢA LUMII de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349866_a_351195]
-
de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la mal, contra valurilor, am hotărât
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Senryu > IUBIRE IMPOSIBILĂ Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Tu cine ești, minune ce-apari ca dintr-un vis, Purtând pe umeri stele, în părul tău abis? Mă fac poet de-odată doar pentru un amor, Spune-mi că mă iubești, ca apoi eu să mor. Vreau stele să mă-ngroape în fericirea mea, Fiind tu printre ele, mai luminoasă stea; Să mă arunc în hăuri, în
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
amară. Dar de n-ar exista, nici eu nu aș mai fi Și-n locul meu în lume, un altul ar trăi. Și, totuși, eu exist în lumea mea de vis, Fiind atât de mare, eu zic că-i un abis. Voit-ai tu, Seleno, să guști din lumea mea, Să vezi cât e de tristă și searbădă e ea? De n-ar fi altă lume, decât acea a voastră, Ar trebui să mor, cum moare floarea-n glastră Cănd este
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
eroi.... Ca și cum ai da voce credințelor milenare. Că roșu este un cer de forță care distruge Și curajos este vântul și fierul care răcnește șuierător Dar moartea așteaptă și se macină. Dezgropă valurile adânci care în fiecare moment când în abisuri, când spre cer se ridică, înainte de ultima suflare, prova rătăcitoare Înainte de frica reală, inima intră Că credința care sălășluiește în ea este fermă și puternică Precum viziunea că trebuie să meargă acolo din întuneric. Și, în timp ce Dumnezeu îmi făurește soarta
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349928_a_351257]
-
persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra, provocând tainele universului ... gata oricând să-i subjuge întreaga ființă. „Oricât am încerca să înțelegem suferința de orice natură, nu vom reuși, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu depășește setea noastră nerăbdătoare de a găsi o explicație la tot ceea ce
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]