2,199 matches
-
epocă și în orice spațiu de tradiție, adepții distanței unitive sînt singulari, marginali față de mentalitatea comună, chiar dacă ea le recunoaște, plină de respect, calitatea de marginali ai Centrului. Dar, în orice epocă și în orice spațiu de tradiție, distanța dintre absolut și lume modelează mentalitatea colectivă. Indiferent de conceperea ei, preponderent verticală sau orizontală, de tensiunea dintre poli, ea rămîne o distanță unanim frecventată, interogată, cercetată, la care toți membrii societății și toate aspectele vieții lor se raportează într-un fel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de relație și reprezentare, acest depozit de date ne dă acces la carnea unei tradiții și a fenomenului religios în genere. Luăm cunoștință de masa actelor religioase (intelectuale, simbolice, rituale, tehnice), de modurile cum a putut fi gîndită distanța dintre absolut și lume. Avem șansa de a ne privi propria credință simultan din perspectiva angajării interioare și de la nivelul descriptiv al empiriei și al logicii religioase. Această întîlnire poate stîrni întrebări, corespondențe, probleme, poate determina reflexia creatoare. în exercițiul său de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
unui divin de necuprins în concepte, cît și elanul cunoașterii spre această țintă : e, ca atare, un moment apofatic . Atitudinea critică, ateismul purificator nu sînt, desigur, monopolul modernității tîrzii. Orice Reformă se revoltă în fața unui tradiționalism care a secularizat întrucîtva absolutul. Dar, atunci cînd revolta/reforma se instituționalizează în cîmpul credinței, ea poate produce, alături de critici legitime și rectificări, mutații mai grave decît carențele pe care a vrut să le combată. Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
stă la îndemînă zi de zi, care poate fi foarte concret, banal, modest, putem presimți ceva din misterul și din nemărginirea transcendenței. Or, exercițiul de transcendere e poate cel mai dificil atunci cînd se referă la celălalt religios, dedicat unui absolut formulat în alți termeni decît îl formulăm noi înșine. Cînd vorbește despre descoperirea celuilalt religios, André Scrima tratează tema în termeni tehnici, de experiență spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un model totalitar sau, dimpotrivă, pluralist de societate. A considera că adevărul absolut poate fi formulat fără rest într-o dogmă compactă, că el poate fi obiectivat într un sistem care totalizează existentul ar însemna să gîndești întreg realul inclusiv absolutul potrivit unui determinism inexorabil. Iar acesta își va găsi în primul rînd aplicarea în viața socială. în acest sens, monismul e, potrivit lui Berdiaev, sursa filozofică a sclaviei umane 4. Căci între raportarea la adevăr și raportarea la politic, distanța poate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
luat locul credinței. De la sfîrșitul secolului XX, acest tip de secularizare, prin substituție, începe să decline, să se treacă. Ideologiile, ca formă de credință, și au pierdut credibilitatea. Transcendențele obiectivate (națiune, stat, corp social) sînt puse în chestiune, deconstruite ca absoluturi, își recapătă locul lor, relativ. în sfîrșit, al treilea tip de secularizare e mai insidios și poate mai intim legat de modernitatea noastră decît precedentul. Pentru cei mai mulți dintre modernii care recurg la transcendență, ea înseamnă un capital de investit profitabil
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pînă la dispariție. în măsura în care se raportează la transcendent, omul se află (aproape) singur față în față cu Cel singur. Nu e aceasta o situație spirituală plină de riscuri, dar și de posibilități simbolice? Căci, dintotdeauna, cel care poate face experiența absolutului este omul singur, pe cale de a se unifica, de a deveni simplu ca și polul pe care îl vizează. Cel care poate participa la divin este omul lăuntric, persoana în statura ei verticală completă. Fuga de lume, fuga în pustie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
contactul cu transcendentul rămîne de nedesființat, poate fi oricînd reactivat. De aici, el poate iradia în lume, poate produce în substanța ei dezvrăjită fisuri eliberatoare. Dacă universul fizic, social, istoric nu îi mai oferă omului sprijin pozitiv pentru relația cu absolutul, Ceea ce nu înseamnă că persoana ar trebui să adopte, în consecință, un confortabil contemptus mundi, să fie scutită de orice responsabilitate față de comunitate sau istorie. Dimpotrivă. Pentru omul orientat vertical, societatea și istoria devin foarte importante lucruri trecătoare : medii de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să caracterizeze demersul lui André Scrima, el alege, pe drept cuvînt, tocmai tema noutății : nu noutatea mecanică cu care ne-au obișnuit revoluțiile veacului, ci noutatea autentică, sentimentul proaspăt al originarului, reașezarea liberă în spațiul tradiției. Din confruntarea cu noul absolut al Originii la care tradiția, spre deosebire de tradiționalism, dă acces decurg, pentru Andrei Pleșu, cele trei tipuri de noutate prezente în textele lui André Scrima. Iar ele sînt tocmai cele prilejuite de modernitatea tîrzie : a) noutatea limbajului, care își culege termenii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a modificat drastic structurile de gîndire. Nu mai gîndim universul ca pe un edificiu calitativ etajat, mărginit sau îmbrățișat de infinitul transcendenței. Cognitiv vorbind, ne interesează universul sensibil și psihofizic, valorizăm relativul dar un relativ nerelaționat în mod afirmativ cu absolutul , punem accent pe particular dar un particular care nu e raportat în mod afirmativ la universal, ci la general. Pînă și memoria culturală a religiei stă să se stingă în societățile tîrziu moderne. și totuși, o întrebare de tip metafizic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
primă etapă a demersului interior, ființa umană obține o perspectivă particulară, propria perspectivă spre divin. Iar, din perspectiva care îi este proprie, din perspectiva ei particulară, ființa se confruntă cu plenitudinea Privirii absolute. și, cum are o viziune intimă a Absolutului, pe care îl percepe, pe de o parte, ca plenitudine și, pe de alta, ca sursă a existenței proprii, ființa particulară tinde să își aroge această plenitudine și să creadă, iluzoriu, în plenitudinea propriei perspective. Tinde să considere că perspectiva
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mod nelegitim raportul dintre cele două priviri. El avertizează împotriva tentației de a reduce privirea divină atotdirecționată la acea privire umană orientată spre Unitate, dar particularizantă și exclusivistă. Experimentul propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice reducție Ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vreun fel libertatea ființelor particulare. Situarea nordică pe care Cusanus o dă imaginii Atotvăzătorului întărește de altfel simbolismul ei polar. Or, modul de prezență al transcendenței în societățile actuale poate sugera ceva din condiția ei polară. Pe scena noastră publică, absolutul divin nu mai e asociat cu puterea, fie că e vorba de puterea politică sau de puterea normativă a instituției ecleziale, exercitată asupra întregii societăți. Suveranitatea divinului nu mai poate avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au pierdut, de asemenea, capacitatea simbolică, prezentă în lumile tradiționale, de a trimite la suveranitatea divinului. Pentru noi, domeniul politic și social nu mai reflectă absolutul, nu se mai află în corespondență cu o cetate divină, cu o societate perfectă, cu un model ceresc. Poate că această atitudine implică un scepticism zdravăn instalat în instituțiile și în conștiința omului tîrziu modern. Dar e un scepticism sănătos
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
noastre curente. Dacă așteptăm ca oglindirea principiilor în planul vieții imediate să dea contingenței siguranță, durabilitate, îndreptățire, atunci într-adevăr modernitatea tîrzie ne contrariază și ne revoltă ca fiind o epocă ieșită din religie. Ea ne descurajează să punem lumina absolutului pe lucrurile veacului. Dar ne și împiedică astfel să folosim categoriile religiei pentru a ne instala într-o lume bine instalată în ea însăși. Ne și ferește să privim religia doar ca pe un instrument de gestiune socioculturală, să o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în volumul André Scrima, Teme ecumenice, ed. cit., pp. 88-103). tradițiile lumii nu au încetat să le cerceteze și să le rostească. Ireductibilitatea religiei la normă socială, formele tradiției care cheamă spre o perpetuă depășire, în sfîrșit, abordarea paradoxală a absolutului în tensiunea dintre via affirmativa și via negativa , toate acestea pot fi exersate pornind de la priveliștea lumii noastre secularizate. Noutatea ei constă în faptul că nu ne mai putem închide într-o religie ca într-o cetate, ci trebuie să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
propriei tradiții, de diversitatea lumii și de universalul țintei care ne orientează căutarea. Dar, dacă modernitatea tîrzie ne așază într-un context nou, temele pe care am încercat să le evoc folosind-o drept suport sînt teme dintotdeauna, mărci ale absolutului în curgerea tuturor timpurilor, în conștiința omului de pretutindeni. Platon a folosit numeroase rafinamente stilistice pentru a semnifica incapacitatea expresiei, a textului, a formei de a încapsula adevărul. Dialogurile lui îl constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Lovinescu -, ceea ce ar fi putut deveni explicare metafizică a lumii se oprește la stadiul întrebărilor preliminare. Lirica sa e „o continuă interogație” (Perpessicius), iar S. este un poet al lui „de ce?”. De ce omul e mistuit de dorul depărtărilor și al absolutului? De ce e sortit inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
pretează mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere ireparabila; iar modernitatea că teorie și că figură ține rolul unei alegorii conciliatoare). 70 În 1798, membrii Athenaeum-ului constată că "présenter et développer de manière intéressante un personnage entièrement neuf est un mérite
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pușcăriaș (1996). Tot în 1992 i s-a decernat un premiu al Uniunii Scriitorilor. Formula care i se potrivește lui A. este aceea a jurnalului. Trăite autentic, și nu mimate livresc, neliniștile sale de „pseudo-filosof” frământat de dileme privesc moartea, absolutul, existența lui Dumnezeu. Într-o lume pecetluită de „veșnica taină”, omul, „finit” în alcătuirea lui, nu poate decât să bâjbâie printre atâtea lucruri „insondabile și minunate”. Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
asociate. Cele mai multe dintre poeziile ciclului înfățișează locuri aflate pe țărmul oceanului și inundate de lumină. Puternica solaritate și prezența nemijlocită a imensei întinderi lichide dau poetului pentru care în general lumina și, datorită fluidității și transparenței, apa sunt simboluri ale absolutului și eternității, substanțe pure, sugerând deopotrivă materia și spiritul, natura fizică și substratul ei metafizic sentimentul ieșirii din timp, îi anulează neliniștea "marii treceri". De aici tonalitatea luminoasă a aproape tuturor poemelor ciclului, care sunt printre cele mai senine ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
fost o nebunie să-mi închipui că voi ajunge vreodată să te admir pentru altceva decât pentru vrăjitoriile tale ieftine. Realitatea este însă că mi-ai făcut acea promisiune într-un moment de adevăr, într-o clipă când ai cunoscut absolutul iubirii, pe care numai puțini bărbați au privilegiul să-l cunoască. Și acea promisiune îmi aparține mie, este tot ce-am dobândit în schimbul căsniciei mele distruse și a dragostei pe care am revărsat-o pentru tine, așa cum n-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lege indisolubil. Firește că va fi, va trebui să fie, dragoste între noi, dar o dragoste epurată de nebunia posesivității, purificată de egoism, disciplinată de timp și de irevocabilitatea destinelor noastre. Va trebui, în sfârșit, să descoperim cum putem însemna absolutul unul pentru celălalt, fără să ne mai pierdem vreodată unul pe celălalt, fără să facem vreun pas greșit, sau să irosim vreun strop din cupa, plină vârf, de adevăr și de istorie, pe care o țineam, cu gravitate, între noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi transformat în ocrotitorul lui Titus, în mentorul lui, slujitorul lui, fără să fi cerut nimic pentru mine însumi. Poate că aceasta era o imagine idilică. Poate că aș fi fost tiranic, gelos, totuși mă simt în stare să recunosc absolutul atunci când îl văd, și față de Titus mi-aș fi păstrat credința. Dar prin vârtejul ăsta de gânduri răzlețe se reconstituia mereu aceeași vedenie a lui Titus, în lumina radioasă a mării, zăcând mort, inert, impregnat de apă, cu ochii întredeschiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]