2,175 matches
-
dar și un eminescian cu o sensibilitate distinctă, „efeminată și maladivă, lipsită de nota titaniană” a modelului. Monografia îi deschide astfel lui M. drumul către opera marelui poet. Eminescu, univers deschis (1987) aduce contribuții și sugestii interpretative privind mai ales absolutul („nostalgia nemarginilor”), demiurgia (cu sursele ei - gândirea, somnul, visul și „aducerea-aminte”), visul (cu funcțiile lui - existențială, creatoare și gnoseologică), însă cea mai importantă cercetare se referă la „orizonturile negației”, urmărite la nivelul întregii opere, care e „o expresie a negației
MELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
teme și simboluri sunt astfel văzute în devenirea lor și urmând îndeaproape poetica explicită a lui Ion Barbu. Lui Al. A. Philippide îi consacră în 1985 o micromonografie. Cartea identifică și interpretează temele și imaginile-cheie ce definesc un poet al absolutului și al „căutării nocturne”, al „visului ca modalitate de cunoaștere și categorie morală”, al „căutărilor interioare”. La prozator se remarcă un „realism al fantasticului”, iar eseistului i se relevă susținuta preocupare pentru expresia poetică. Critica lui G. cuprinde și alte
GIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287278_a_288607]
-
romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A încerca să vorbesc despre mine / înseamnă să vorbesc despre absolut / eu am cunoscut lumina bărbaților / eu am cunoscut întunericul femeilor // [...] ritmul profund al unei vieți / sub zodia mândră a leului / care veghează cu o / indiferență regală pustiul artei”. Un loc aparte îl ocupă volumul Imnuri către amurg (1970), în care
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
poate mai puțin strâmb cu ideea și cu condeiul” într-o lume literară care abundă în „publicațiuni cu firmă” nerespectată sau „prost reprezentată”. Nota polemică și chiar dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă mai relativă și brutală” copleșesc absolutul artistic ideal. „Noi dăm Artei în concepțiune universală și multiplă zona superioară” - e afirmația definitorie care opune concepția echipei de la L. d. celei localiste, etnocentriste și teziste a sămănătorismului în plină afirmare. Iar „convențiunile” contingente, făcute să „încurce condeiul ca
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
dramaturgii. Autorul se simte atras de problematica relației individ-colectivitate socială, laitmotiv prezent, în diferite variante, în toate piesele sale. Se pot recunoaște și aici trăsături comune cu creația lui Camil Petrescu, argumentul conflictului dintre individul cu aspirații înalte, vizând atingerea absolutului, și societatea preocupată doar de interese mărunte și imediate oferind substanța pledoariei dramatice. Personajele centrale ale pieselor sunt revoltați revendicându-și dreptul la o existență dacă nu desăvârșită, cel puțin corectă. Omul de prisos și Creditorii abordează această problematică din
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
transformă pustiul în haos: „Vântul în valuri/ șiroaie de ploaie / învăluie dealuri / codrii despoaie”. Haosul e cutreierat de „un dor fără sațiu” („În haos se plimbă / un dor fără sațiu / ce soarbe și schimbă / spațiu cu spațiu”), însă obiectul dorului, absolutul, rămâne cufundat în tenebre: „În tot mai rotund / se-nvăluie totul / și nopți fără fund / ascund Sabaotul”. În viziunea poetului, omenirea străbate un timp în care „istoria moare de lingoare”, pe cer răsare „soarele cel negru” al păsărilor de pradă, generatorul
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
cel de al doilea volum într-o bună tălmăcire românească. Am scris despre primul volum, cu titlul și continui pentru cel de al doilea. Era, negreșit, un om ciudat. Totul îl plictisea din negație și se considera un ratat al Absolutului. Nu-și uita originile românești. Cum veșnic îi era frică de autorități, conchidea la 10 iunie 1966 că "sînt prin aceasta urmașul unui neam de sclavi, umiliți și bătuți timp de veacuri. Cum văd o uniformă, cum mă simt vinovat
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
încifrat în versurile lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
lui Mallarmé, ermetic enunțat în ale sale Divagații, spre a fi, îndeosebi în temeiul acestora din urmă, insistent explicitat de alți poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât să se instaleze
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
poeți și de toți exegeții conceptului modern de poezie. Esențială e considerarea poeziei ca expresie a absolutului. Și cum absolutul nu există decât ca noțiune, el se identifică, în înțelegerea mallarmeană, cu „nimicul”. Inexistentul poate fi numit, în schimb nimicul (absolutul) se autogenerează în ființa cuvântului. Nu îi rămâne, în consecință, poetului, pentru accederea la absolut, decât să se instaleze în cuvânt, făcând abstracție de întreaga realitate, inclusiv de propria lui existență fenomenală. Să devină - în formularea lui Hugo Friedrich - doar
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
organiza propria viață În conformitate cu aspirațiile și sistemul de valori morale ale propriului său Supra-Eu (V. Franklă. Acest din urmă aspect reprezintă, așa cum am arătat deja, domeniul Psihologiei Morale. Prin aspirațiile sale, persoana umană se găsește Într-un raport permanent cu absolutul. Pentru V. Frankl, așa cum există un Inconștient pulsional, există și un Inconștient spiritual. Acesta din urmă este Supra-Eul (Der unbewusste Gottă. Inconștientul spiritual al omului presupune o relație morală, unică, insesizabilă conștient, cu Dumnezeu. Această relație, deși inconștientă, este totuși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletului Orice cercetare asupra sufletului pune problema dublei esențe a omului și a destinului acestuia. Pentru L. Lavelle, sufletul nu poate fi separat de Eu, dar acestea două nu se confundă Între ele. Sufletul reflectă În Eu raporturile sale cu absolutul. În afară de Eu, nu sunt decât lucruri care nu au suflet. Pot exista și ființe Însuflețite fără Eu, dar acestea sunt structuri vitale și niciodată persoane umane. Existența Eului face ca persoana umană să fie o „experiență intimă și cotidiană, căreia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
meu cu Eul tău, este o relație de interioritate, de empatie, o comuniune (D. Stăniloaeă. Ea nu se limitează numai la comunicarea exterioară. Empatia totală se realizează prin iubire, prin Înțelegere, printr-un acord de intimitate reciprocă. Relația Eului cu absolutul este o relație exclusiv interioară. Aceasta Întrucât, prin intermediul Eului meu, eu nu simt absolutul ca pe ceva exterior mie, perceptibil, ci-l trăiesc ca pe ceva exclusiv interior persoanei mele. Natura Eului Să Încercăm să răspundem la Întrebarea „ce este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Stăniloaeă. Ea nu se limitează numai la comunicarea exterioară. Empatia totală se realizează prin iubire, prin Înțelegere, printr-un acord de intimitate reciprocă. Relația Eului cu absolutul este o relație exclusiv interioară. Aceasta Întrucât, prin intermediul Eului meu, eu nu simt absolutul ca pe ceva exterior mie, perceptibil, ci-l trăiesc ca pe ceva exclusiv interior persoanei mele. Natura Eului Să Încercăm să răspundem la Întrebarea „ce este Eul?”. Maine de Biran scrie următoarele: „N-am putut răspunde. Trebuie să te situezi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
transcendent al Eului unei persoane este de fapt Împlinirea Eului ideal al acesteia. Prin aceasta, transcendența este potențialitatea, dar și actul unei experiențe sufletești și morale interioare, care mă conduce către perfecțiune, dar care-mi oferă și cunoaștere, prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin descoperirea absolutului. Astfel, transcendența apare ca o atitudine metafizică a Eului meu personal, o atitudine prin care eu ajung să depășesc adevărul acestei lumi și pe cel al propriei mele persoane, revelându-mi un adevăr suprem spiritual, prin descoperirea absolutului. Natural că trebuie să vedem, În cele mai sus menționate, tendințele ideale ale Eului personal. Revelația transcendentului este reprezentată, În plan psihologic și moral, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, În cadrul acestei relații de spiritualitate pură. În sensul acesta, Eul reușește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
răspundea: „Mircea Eliade s-a lăsat dus cu aventura până În India, Îmbrăcându-se În haină de călugăr budist, lăsându-și barbă, căutând să pătrundă În tainele Înțelepciunii hinduse cu ajutorul dascălului său, profesorul Dasgupta. Dacă aventura aceasta nu i-a revelat absolutul, În schimb i-a fecundat spiritul și i-a Înnobilat memoria cu o erudiție care pe noi nu ne impresionează atât de mult, pentru că o socotim un balast În căutarea adevărului”. Este evident că, În 1943, nici măcar unii dintre prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lovinescu -, ceea ce ar fi putut deveni explicare metafizică a lumii se oprește la stadiul întrebărilor preliminare. Lirica sa e „o continuă interogație” (Perpessicius), iar S. este un poet al lui „de ce?”. De ce omul e mistuit de dorul depărtărilor și al absolutului? De ce e sortit inexorabilei treceri? „Ce s-au făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
presupun doar, fără să le poată traduce adecvat, ardențe lirice interioare. În Lupta cu îngerul (1996), unde își impune rigoarea sonetului, poetul retrăiește spaimele existențiale intensificate de boală și cultivă un blagianism à rebours, într-o încercare de dialog cu absolutul. E o lirică invocând mila Tatălui ceresc și iertarea. Ciclul care dă titlul volumului este un recviem, o suită de psalmi pentru „fiul Victoriei cel mare”, care se pregătește pentru lungul drum al despărțirii de cei apropiați: „Să vă-mbrăcați
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
de a se mai suporta pe sine însuși într-o asemenea situație. Este conștiința sfâșiată a propriei degradări biologice, psihologice și sociale. Dar ea este și sentimentul unui abandon moral și spiritual. În cazul eutanasiei, omul se erijează în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea garantării mântuirii. Speranța și credința sunt legile care exprimă absolutul și care fac ca, în cazul „persoanei-limită”, conștiința să se proiecteze în perspectiva transcendenței. 4. Conflictul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este și sentimentul unui abandon moral și spiritual. În cazul eutanasiei, omul se erijează în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea garantării mântuirii. Speranța și credința sunt legile care exprimă absolutul și care fac ca, în cazul „persoanei-limită”, conștiința să se proiecteze în perspectiva transcendenței. 4. Conflictul dintre generații Problema conflictului dintre generații are un aspect particular, care nu trebuie neglijat de igiena mintală. El nu trebuie confundat cu tipul de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
nu va avea niciodată un caracter personalizat, el va rămâne anonim, fără identitate. Consumatorul reprezintă „piața de desfacere” a ceea ce produce „firma”. Semnificația psihosocială a consumatorului va fi cea de „piață de utilizare” a produselor „firmei”, el ajungând prin aceasta absolut dependent de consumul produselor firmei. Relația dintre „producător” și „consumator” sau dintre firmă și masele-piață a fi reprezentată printr-o formă particulară de comunicare/informație „reclama”. Reclama va concentra în ea virtuțile tehnicilor de manipulare prin persuasiune, condiționând prin aceasta
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
întreprinde acum o analiză a psihologiei adolescentului. Elev în ultima clasă de liceu, Dan Deleanu pendulează între stările de timiditate orgolioasă, dublate de reveria poetică, și îndrăzneala de a revendica prețuirea și afecțiunea celor din jur. Privește viața sub semnul absolutului, socotind că nimic nu îl poate opri de la realizarea, în cel mai scurt timp, a idealurilor sale. Nucleul arderilor sale sufletești este iubirea. În afară de Monica, va cunoaște bucuriile și tristețile dragostei alături de alte trei partenere. Ca și în primul volum
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
1998, 87-92; Simion, Fragmente, III, 177-188; Radu Sorescu, Petre Țuțea. Viața și opera, București, 1999; ed. Craiova, 2003; Alex. Ștefănescu, Gândirea exclamativă, RL, 2000, 7; Cassian Maria Spiridon, Petre Țuțea și primirea certitudinii, CL, 2000, 6, 7; Constantin Albuț, Metafizica absolutului la Petre Țuțea, Iași, 2000; Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea, București, 2000, 213-224; Vasile C. Nechita, Petre Țuțea și provocarea sa economică, Iași, 2000; Popa, Ist. lit., II, 1056-1058; Cassian Maria Spiridon, Petre Țuțea și stilurile culturale, CL
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
exilare, a doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]