1,631 matches
-
ultimul rând, chiar de formele de autocunoaștere pe care și le asumă. Parodia se "dezlănțuie" cu adevărat abia în Renaștere, când, deși lucrările teoretice nu sunt prea numeroase și nici nu îi consacră fenomenului discuții prea generoase, producția de texte abundă și atinge enorm de multe subiecte. Descrieri ale parodiei există în Poetices libri septem a lui Giulio Cesare Scaligero, care o apropie de rapsodie și de oralitatea textelor, supunând cei doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din sfera de dominație a bisericii, ba chiar îndrăzneau să i se împotrivească și să o ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Pliniu (cartea VII, capitolul 3) și nu-mi mai bateți capul!". Cu această secvență debutează una dintre seriile ce se suprapun în roman, numită de Bahtin seria științifică, anatomopatologică. Într-adevăr, corpul uman ale cărui descrieri, cum se știe, abundă la Rabelais este pus aici, ca peste tot de altfel, în circumstanțe prea puțin nobile și dezvoltă, ca întotdeauna, o dimensiune grotescă. Exactitatea detaliilor anatomice cu care este "filmată" venirea pe lume a fătului se lasă depășită doar de exagerarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe spiritul de negare, considerându-l parodic prin excelență) și G. Topîrceanu ("O încercare mai ușoară în acest gen este parodierea unei bucăți literare anumite. E vorba în acest caz de un soi de parafrază spirituală, în care autorul parodiei abundă în sensul bucății parodiate, bagatelizându-i tonul și vulgarizându-i conținutul. O încercare mai dificilă însă este parodierea nu a unei bucăți anumite, ci a unui scriitor, luat în întregime, cu felul lui de a gândi, de a simți și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
documente nume fictive de martori ai decesului. Soljenițîn pune literatura concentraționară sub semnul adevărului, crezând profund în faptul că scrierile pe tema lagărelor sunt necesare, pentru că omului îi este necesar adevărul, oricare ar fi acesta. De altfel, în cărțile lui abundă situațiile care ilustrează activitatea asiduă a autorităților de a ascunde adevărul, atât în interiorul țării cât și în afară. Episodul vizitei lui Maxim Gorki în Solovki la 20 iunie 1929 este cât se poate de relevant 11, însă trebuie menționat, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
-se în interior, autorul "traduce" pentru cititor realitatea concentraționară și ideologică. Ironia aprigă, ostilă, apropiată de sarcasm a scriitorului se îndreaptă spre ideologia comunistă și spre conducători. Prin ironie, Soljenițîn, exponent al victimelor, se ridică deasupra călăilor. În Arhipelagul GULAG abundă exemple de "ironie locală", precum: Doar conștiința revoluționară îi călăuzea (și întotdeauna fără greș!) pe sechestranți și canalizatori: pe cine să ia și ce să facă pe urmă cu ei"265. Ironia apare în această lucrare și ca mod de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
burlanul spart, dar vântul se întețise și izbea cu putere în ferestre"304. Naratorii din opera lui Soljenițîn exercită, în plus, funcția evaluativă, prin care pronunță judecăți intelectuale sau morale asupra istoriei și asupra actorilor implicați. Discursuri de acest tip abundă în Gospodăria Matrionei, din cauză că naratorul este un martor atent la oamenii din jurul său. "Cealaltă Matriona" nu-i place și el ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
conturează identitatea acestui personaj, cum este indignarea, destul de suspectă prin limbajul de lemn: "Cât de necioplită mai este, deocamdată, populația noastră! Cum să intre asemenea oameni, cu povara lor de proastă creștere, în noua societate?"375. De altfel, discursul său abundă în clișee ale limbajului de lemn: fiica lui, Avieta, trebuie "să se orienteze corect în viață", iar el însuși "trebuie să acționeze" ca să obțină diverse facilități. În plus, Rusanov se dovedește foarte interesat de apartenența socială a colegilor de salon
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
valorilor. Sunt comparabile toate obiectele de îmbrăcăminte, toate semnele fizice (păr, barbă, ci-catrici), gesturile (a-și face cruce), obiectele, imaginile (icoane), embleme, devize care simbolizează o religie, modul de practi-care, o doctrină politică sau orice altă ramură de gândire. Istoria abundă în conflicte violente în jurul simbolurilor. Un exemplu este cel al ordonanței patriarhului Moscovei, Nicon, în 1653. Miza era următoarea: ar trebui credincioșii să-și facă cruce cu două degete (simbolizând cele două naturi ale lui Hristos, cea divină și cea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine individualism în momentul în care omul caută gloria sau este glorificat. Exemplele abundă atât în lumea artistică, cât și în lumea militară (condottieri) sau în rândul conducătorilor de stat (Francisc I, Carol Quintul, Henric al VIII-lea...). Individul devine și mai autonom; nu se vorbește încă de libertate sau de egalitate, dar aceste
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
transformărilor postcomuniste. 1.3. Schimbarea socială: transformări în România postcomunistă Anii ulteriori revoluțiilor ce au dus la căderea comunismului au îmbrăcat deseori pentru majoritatea țărilor est-europene haina haosului, a disperării, a lipsei de moralitate și a absenței perspectivelor. Cazul românesc abundă în exemple de acest tip: mișcările sociale violente ale minerilor din 1990, 1991 și 1999; falimentul băncilor Dacia Felix sau Bancorex; colapsul fondurilor mutuale precum SAFI sau FNI; jocuri piramidale precum Caritas; scandaluri politice și de corupție la nivel înalt
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de identitate colectivă la care ne gândim: identitatea socioculturală. 5.2. Modelul identității socioculturale Unele din deciziile cu care se confruntă orice cercetător al socialului constau în alegerea conceptelor și teoriilor cu care să opereze. Așa cum am văzut deja, literatura abundă în noțiuni precum identitate etnică, identitate culturală, identitate socială, identitate națională etc. Totodată, am mai văzut că indiferent de sistemul de referință al identității (etnie, națiune, gen, clasă ș.a.), din punct de vedere analitic, căile sale de definire sunt numărate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de o analiză comparativă între Parlamentul European, parlamentele naționale și Congresul Statelor Unite, de o prezentare a conceptului de diplomație parlamentară și a formelor sale de manifestare, de analiza Uniunii Interparlamentare și a rolului parlamentelor naționale în construcția parlamentară internațională. Analiza abundă în informații extrem de utile atât pentru specialiști, cât și pentru cei care fac primii pași în acest domeniu. Ea constituie un fundament important și necesar pentru următorul pas pe care cititorul este îndrumat să-l facă. Partea a doua conține
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
lui ani la Paris sunt importanți pentru organizarea rezistenței românești, pentru formarea personalității în devenire a Monicăi Lovinescu. Viața elogiată în atâtea rânduri de autoare își găsește sfârșitul pe 22 aprilie 1986, în Chicago, în urma unui cancer la plămâni. Jurnalul abundă în amănunte, în speranțe și vești triste: soția sa este nevoită să aleagă între a-l trezi din coma provenită în urma atacului cerebral și a-l lăsa să moară fără să-și recapete cunoștința. Desigur, alege cea de-a doua
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
celor pur informative, stilul personal câștigă în fața impersonalității"239. Ideologia comunistă, aberantă în aspirațiile totalitare, folosește "limba de lemn" în discursul politic. Această limbă presupune "eliminarea evenimențialului și a uneltelor lingvistice care îl făceau posibil, adică a verbelor. Articolele perioadei abundă, toate, în utilizarea substantivelor înecate de adjective. În comunism, nu există practic actualitate, referințele temporale fiind înlocuite de unele personale; timpul pare să fie, de altfel, unul din marii dușmani ai regimului, singurul care putea sugera schimbarea"240. Pronumele personal
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reacție la "toxinele care rezultă din activitatea musculară care se dezvoltă în timpul convulsiunilor". Constatări similare au fost obținute în cercetarea ponderală a rinichilor, care au o greutate mai mare în bolile psihice de etiologie toxică. * Toate cercetările, indiferent de rezultat, abundă în idei, unele deosebit de îndrăznețe, dinamice, vii, fapt care a făcut ca opera sa să poată constitui, încă, o sursă plină de ipoteze de lucru, departe de a fi epuizate. Ideea patogenetică, de bază, care explică, în concepția lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
independent de ceea ce se spune la 4.112, va putea fi înțeleasă în sensul că „deasupra sau dedesubtul științelor naturii“ stau tot propoziții, chiar dacă propoziții diferite de cele ale științelor naturii. În multe lucrări de comentariu și exegeză consacrate Tractatus-ului abundă exprimări semnificative din acest punct de vedere, ca „teorie a imaginii“ sau „doctrina a ceea ce se arată“. Doar prejudecata, pe care am ajuns să nu o mai recunoaștem drept o prejudecată, că orice contribuție filozofică trebuie să fie de natură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ne situăm în acea perspectivă care ne îngăduie să vedem că folosirea multor cuvinte este tot atât de diversă ca și folosirea pe care o dăm banilor, atunci întrebări de tipul „Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările care abundă în cărțile de filozofie, vor înceta să fie pentru noi întrebări importante. Odată cu aceasta, toate acele confuzii, dileme, încurcături și controverse pe care le provoacă încercările persistente ale filozofilor de a găsi răspunsul presupus corect la asemenea întrebări vor dispărea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
rezultatelor sale, măsurate prin raportare la însemnătatea și dificultatea obiectivului pe care îl urmărește. Dar și conștiința cât de important este totuși să facă ceea ce este în stare să facă în această privință. Prin descrierile unor situații adesea imaginare care abundă în multe dintre însemnările lui Wittgenstein, cititorul devine mai conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în cadrul cărora aproape orice cuvînt al limbii poate primi o astfel de utilizare. Se poate distinge, de aceea, un metalimbaj definițional, cu o extensiune mare la nivelul limbii populare și cu o extensiune foarte mare în limba literară. Stilul științific abundă, de altfel, în definiții pentru explicarea noțiunilor și termenilor, precum și în glosări realizate într-o gamă foarte variată, iar dicționarele, cele mai cunoscute produse ale cercetării lingvistice, se alcătuiesc în primul rînd pentru a oferi definiții prin sinonime sau analitice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al indicibilului. Ochiul său acționează eminescian, receptând "din afară înăuntru"; în Omul-fantă, alte dezvăluiri: "Nu se știe cine îl vede pe cine"; apoi, în Criză de timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în reflecțiile din Respirări: Ochii "nu sunt altceva decât doi magneți care atrag priveliștile spre ei. Ochii nu sunt capabili să emită din ei înșiși priveliști". Sau: " Aidoma ochiului, cuvântul vede lumina, dar, spre diferență de ochi, cuvântul o reține
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care am a le da. Prea frecvente astfel de deversări verbale în torent! Prea multe enunțuri litanizante, sinonimice, fără ca prin acest artificiu expresivitatea să prindă relief. Eșantioane tipice sunt în Cântec de drum sau în Foamea de cuvinte; însă procedeul abundă: Dacă mi-e foame și mănânc tauri, dacă mi-e foame și mănânc ghindă, dacă mi-e aur și mănânc aur, dacă mi-e sticlă și mănânc oglindă, dacă mi-e pământ și mănânc grâuri, dacă mi-e vulturi și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dictionnaire des symboles, 1982). Anahoreților retrași în pustie dar vizitați de demoni, li se pune la încercare tăria spiritului; Ispitirea sfântului Anton în optica lui Flaubert e ceea ce astăzi s-ar numi un studiu de caz. Pustia lui Ioan Alexandru abundă, tipic, în stranietăți, în spaime și "ape moarte"; ca la Blaga (cel din Lauda somnului) foiesc jivine respingătoare întreținând coșmarul: "Buhele fierb în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru tine Prea trecătoru-mi paradis, Prea trecătorule stăpâne. E frig afară Și e ceață deasă, Se face seară, Timpu-ncet se lasă, Dar cât de bine și de cald e-acasă, Când unul altuia ne suntem țară Pe de altă parte, abundă întrebări generalizatoare (Cine suntem?) și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unui tren. Nu ambianța montană a marcat existența poetului (originar din Dumbrava-Roșie, aproape de Piatra-Neamț), ci singurătatea de la "Cantonul 284" (lângă Adjud-Vrancea); aici se instalase familia modestului feroviar care-i era părinte. În biografia tânărului cu "diplomă de bacalaureat în buzunar" abundă, ca la unii scriitori americani, experiențe de tot felul: "Ba profesor suplinitor, ba student (la filologie..., la filozofie...), ba vagonetar în subteran, ba calculator, ba corector (și nu numai... la "Informația Harghitei", ehe, vremuri...). Am fost și ajutor de ospătar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]