1,153 matches
-
orală și anală viguroasă. Siliconul avea memoria formei și se întorcea la ea, orice ai fi făcut. Sfârcurile puteau fi întinse până la de cinci ori lungimea lor fără să se rupă. Labiile, scrotul, rectul puteau fi întinse pentru a se acomoda aproape oricărei dorințe. Păpușile, spunea broșura, suportau ani întregi de satisfacere violentă, susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic necesar și să se acomodeze pe deplin cu starea de spirit a celorlalți din tagma oaspeților. Fiindcă, în cinstea sa, amfitrionul, care se străduia să-i sublinieze dragostea frenetică, îi convocase pe cei mai tineri și mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu țeasta plină de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un episod de precipitate șușoteli, se acomodară cu ideea insolitului colocviu pe care îl propunea Profesorul. Acesta irumpse în living, consultându-și ceasul lui de aur și începând abrupt: Doamnelor și domnilor, vă fac cei dintâi auditori și poate că vă voi face primii adepți ai unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu mobilierul gării. Era, probabil, cea mai proastă soluție, dar singura spre care m-au împins mereu defectele mele. Dacă mi-a lipsit ceva, am preferat totdeauna să-mi lipsească cu totul. Instinctiv, căutam, poate, în felul meu să mă acomodez cu zădărnicia acestei gări și cu singurătatea ei absolută, să supraviețuiesc, înțelegînd sau mai degrabă intuind că, în ritmul normal de existență, n-aș fi putut rezista multă vreme. Or, nu știam cât aveam de stat aici. De aceea mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care-i veni, când era din nou în stare să reflecteze. Treptat, faptul că era așezat destinse mușchii încordați ai lui Ashargin. Gosseyn făcu o pauză corticotalamică non-A și simți corpul "său" destinzându-se și mai mult. Ochii se acomodau și văzu că avionul urca deja spre vârful înzăpezit, dincolo de Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ca și la alte fenomene, această stupiditate însăși se arăta fructuoasă pentru cei care știau să o exploateze. Gosseyn stabiliză nava la o altitudine de 8000 de metri, apoi o coborî aproape de suprafața apei. În acest fel, putu să se acomodeze la ritmul normal de variație datorat prezenței apei. În final, reglă semnalul. În cazul unei variații a ritmului, creierul secund va fi avertizat, putând să se similarizeze într-una din camerele de control pentru a se hotărî măsurile necesare. Realizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și, cada fiind plină, închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de levier. Peste o secundă erau în bază. În jur era întuneric. În timp ce ochii se acomodau cu lumina difuză, Gosseyn constată că enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atât de aparte ca New Yorkul. Eu am fost de multe ori aici, și tot mi se pare copleșitor câteodată. — Așa. Deci... ce vrei să spui? Spun că ar fi bine s‑o iei încet. Nu te aștepta să te acomodezi imediat. Stresul și ritmul vieții de aici e, sincer, cu totul altul decât la Londra. Mă uit la el iritată. — Și crezi că n‑am să fac față, da? — N‑am zis asta. Spun doar să o iei încet. Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ar plăcea să fac sport sau așa ceva... pentru că‑mi place. Ador sportul. Și, dacă o să stau la New York, o să merg în fiecare zi la sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness mă uit la reflexia mea în geam, și, în adâncul sufletului, sunt destul de impresionată. Se spune că newyorkezii sunt slabi ca niște sticksuri și în formă, nu? Ei bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete foarte elegante de firmă - deci asta e o cale foarte bună de a mă acomoda cu orașul. Fata îmi surâde prietenește. — Gențile și accesoriile sunt în partea asta, zice, arătându‑mi direcția. Poate vreți să începeți de aici și apoi să urcați. Da, spun. Asta am să fac. Mersi! Dumnezeule, ador să merg la cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în colcăiala și viermuiala aia care era atunci, ba că-i ăla, ba că-i ălalaltul, circulau povești, dar așa-i lumea, vorbește ca să se acomodeze cu realitatea, dar vorbește aiurea și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa și este, adică face din vorbe de crede în ce povestește și se duce din unul în altul povestea de până la urmă când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în mâncarea sa. Nu pot vedea chiar totul, Vladimir. Îmi mai trebuie timp să mă acomodez cu situația, iar eu n-am acest lux. Tocmai eu! Mi-e frică de ce nu pot vedea, de ce nu pot ști. E înspăimântător să știi că ai putea prevede viitorul și te-ai putea feri de ce aduce el rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
birou o față de masă albă.Ea puse pe masă două tacâmuri,veselă,șervețele;el două sfeșnice cu lumânări roșii.Găsiră în frigider friptură,salată de gogoșari și pâine de casă. Două cupe argintii fură umplute cu vin.Stinseră lumina.Se acomodară cu atmosfera.Lipsea muzica.Au găsit un pic-up.In surdină au ascultat acordurile din „The lady in red” de Chris de Burgh.Cina se dovedi romantică. -Un toast,preciză Emil.Ridic pocalul pentru frumusețea ta,pentru splendoarea acestei întâlniri,pentru
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
la slujbă, e fericit să nu meargă mai departe. Ben e mult prea ocupat cu propria carieră ca să se mai gândească și la femei. Sigur, dacă ar apărea cineva care să nu fie complicat și care să vrea să se acomodeze cu viața lui și să-l vadă doar ocazional, cum ar fi atunci când nu lucrează, nu se duce la sală și nu se vede cu amicii, atunci ar fi perfect. Dar până acum, Ben n-a întâlnit o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din viața ei, și afară din avalanșa de petreceri. S-a simțit năpădit de o ușurare imensă, deși îi simțea lipsa, mai ales noaptea. Pentru că Ben nu prea știe să se prefacă, deși a încercat, n-a reușit să se acomodeze cu viața trăită la maximum, și de altfel nici n-a vrut s-o facă. Nu i-a luat mult să vadă dincolo de strălucire și de fast, chiar în inima nesiguranței lor, a tensiunilor și a imperfecțiunilor pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care seamănă cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul aflat la o anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
suferise în activitatea lui de polițist. Stătuse în gazdă în casa tatălui ei, șeful secției de poliție de acolo. O plăcuse și o ceruse de nevastă. Veniseră apoi la Iași, unde Toma era inspector de poliție la judiciar. Ileana se acomodase bine în Moldova și iată că acum familia lor se mărise cu un nou membru. Simion Pop, tatăl Ilenei nu-și mai încăpea în piele de fericire când aflase că are un nepot. Nici nu apucase s-o aducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și asigură locul de deputat prin rudenie, servicii sau șantaj și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
coborând pe un zid gri spre prima mea aventură. Am pășit cu grijă peste geam și sărind în cameră, am simțit podeaua sub tălpi și o mică satisfacție că ajunsesem cu bine până acolo. A durat puțin până să mă acomodez cu lumina difuză, fiindcă luna lumina greu și se strecura în încăpere prin spatele meu. Ceilalți erau deja cuibăriți prin cearșafuri în timp ce eu orbecăiam ca blegul prin mijlocul camerei. Vino mai aproape să vezi ce ți-a pus moșul în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i totuna... Era cu neputință s-o aduc pe linia de plutire. Am trecut în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Dar el lucra mai încet de-cît melcul și în primul rând mă acomoda pe mine cu noua stare de lucruri, făcîndu-mă s-o accept prin puterea obișnuinței. Ce-i drept și Mihaela înregistră o ameliorare, dar prea puțin perceptibilă. O duceam la concerte, la teatru, chiar la baluri, fără a reuși s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În fierbințeala unor astfel de clipe, rațiunea face mai întotdeauna loc nebuniei. N-o prinsesem însă. Aflasem doar de infidelitatea ei. (Ah, dacă știam în ce constă această "infidelitate"!) Și apoi trecuse o noapte peste știre. Vreme destulă ca să mă acomodez cu ideea trădării, să se producă o destindere în mine, o acceptare silnică a stării de fapt. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufletească de a ucide și, dacă aș fi făcut-o, aș fi fost un criminal de rând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit cu un pahar de licoare vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de vânt, poate voi culege flori de coada
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deloc, se frământa el deseori. Ceva mă afectează vizibil, știu. Eu o iubesc, dar parcă, totuși... Hotărât lucru: nici chiar eu nu știu ce vreau! Deocamdată, simt că-i vraiște în mine: ba o doresc, ba mi-este prea greu să mă acomodez cu ea; ba aș face orice ca să fim împreună, ba câteodată îmi vine să mă las de-a dreptul păgubaș și să-mi văd de viață mai departe (ori, poate, dimpotrivă, să nu pot s-o fac și să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
negi deloc faptele trecutului, ci, cu demnitatea greșelilor recunoscute, pentru care acum plătești, să privești cu nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]