1,152 matches
-
meșteșugari cinstiți, ori se consacră plugăriei, ori trebuie scoși din țară” <endnote id="(743, p. 41)"/>. Unii dintre evrei s-au Îndeletnicit, alături de români și ucraineni, cu cultivarea pământului, cu exploatarea pădurilor și cu creșterea vitelor. Alții nu s-au acomodat și au părăsit regiunea. În Bucovina, de exemplu, prin anii 1780, din 714 familii de evrei au rămas să lucreze la țară doar un sfert, adică 175 de familii <endnote id="(416, II, p. 65)"/>. Ulterior, În 1807, mai erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi acolo teroare, tot mai bine ar fi acolo. Deoarece i s-a refuzat a cerut să plece În Italia ca turist, dar iar i-a fost respinsă cererea. Nu-l leagă nimic de țară și nu poate să se acomodeze cu regimul”. Și alte două „umbre” ale preotului, „Iancu” și „Barbu Ștefan” (care poate fi un nume real) au afirmat același lucru În notele lor informative, ultimul scriind că „Sofianu Gheorghe a afirmat că va pleca din România legal sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lungi unde suntem serviți cu câte un suc proaspăt de portocale și ni se dau detalii despre ce se va întâmpla în continuare. Ceremonia va începe la ora opt deci avem câteva ore să facem cunoștință cu șamanii, să ne acomodăm cu împrejurimile și să ne pregătim sufletește. Șamanii sunt așezați în linie în fața noastră și Matt îi prezintă pe fiecare în parte în afară de Eliza nu cunosc nici unul cu toții par indigeni de la mama lor, neobișnuiți cu străinii și variază ca vârstă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
slabă. Acesta pare a fi consensul general iar Matt explică că într adevăr ceremonia nu a fost una dintre cele mai puternice experimentate în Templul Luminii. Explicația lui Matt este că șamanii au încercat să-și tempereze puterile pentru a acomoda energia feminină suavă a Elizei. Este interesant că marea majoritate am simțit cam același lucru și fiecare ne-am întrebat, cred, dacă nu cumva suntem singura persoană care nu a prins esența problemei. Îmi fac o notă mintală de meditat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott, Chris și Grazyna la restaurantul peruan cu porții gargantuești și ne înfruptăm cu toții la maximum. Facem schimb de impresii și de povestiri din aventurile din ultimele două zile. Încep să mă acomodez cu viața în Iquitos și cu orele ciudate de conferință. Pablo Amaringo A doua zi va fi un nou tur de ceremonii și spre sfârșitul zilei de astăzi va trebui din nou să ne alegem câte un șaman. Discutăm viitoarea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văd condamnat să trăiesc între zidurile mari ale școlii pe care mi-am dorit-o cu atâta ardoare. Oare cum mă voi descurca în noile condiții ale existenței mele? Voi reuși eu, cel care zburdasem pe spații întinse să mă acomodez cu noul meu mediu de viață? Eram în situația unei flori răsărită și crescută într-un pământ fertil și transplantată acum într-un alt mediu foarte diferit de ceea ce avusesem până atunci. Gânduri, gânduri și iarăși gânduri... Cât despre grijile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne instalăm în noua locuință obținută atât de greu și pe pereții căreia igrasia urcase până la doi metri, dar în acel moment era tot ce mi se putea oferi mai bun. În primul an la Bârlad ne simțim bine, ne acomodăm cu noua situație, lucrăm cu același simț de răspundere ca și până acum. Nu intervin probleme de ordin material, didactic sau de altă natură! Fiica noastră învață la aceeași școală Nr. 2 unde se afla soția. Singura nemulțumire ce-o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unei retrospective a polemicii cerchiste având ca subiect dramaturgia lui Caragiale. Poetul repune în discuție „Modelul Caragiale” ca „anti-model”, din perspectiva unei formații culturale specifice ardelenești, care exclude neseriozitatea balcanică. Presiunea mediului formativ, un anumit ethos țărănesc nu se poate acomoda cu urbanitatea laxă, onctuoasă a miticismului și explică respingerea inițială a acestui „mize- rabil patriot”, a cărui operă, „cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic Transilvania vs Muntenia, prima devenind
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă acomodez cu ministerul, Direcția Culturală, șefii, colegii și problemele cotidiene. Fiind un "element muncitor, capabil ,bine pregătit și sociabil", am devenit destul de repede o rotiță în angrenaj, care-și făcea treaba ei, fără să scârțâie și fără să dăuneze mecanismului general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
jos, treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?" La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "slavă Domnului", explicându-mi că o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le pe jumătate memoria, se stabilesc la forma cutelor Întunecate ale perdelelor de la geamuri, În spatele cărora luminile de pe stradă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de contrariu. Erau acolo și unii care nu suportau să se evoce vremurile mai bune, asta îi făcea să resimtă și mai acut răul prezent. Aceștia ne detestau pe noi, cei cu amintirile, căci ̀ i ̀ mpiedicam să se acomodeze cu răul. Dar și eu ̀ i detestam pe ei. Îi detest și acum: sunt cei care nu vor să-și amintească de România de dinainte de 1940, de România europeană, de România adevărată. Sunt cei care nu mai vor să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vor să-și amintească de România de dinainte de 1940, de România europeană, de România adevărată. Sunt cei care nu mai vor să știe nici de rege, nici de liberalism, nici de marile valori ale culturii noastre. Sunt cei care se acomodează cu Iliescu, cu neocomunismul și cu minciunile oficiale. Sunt cei care cred că tot răul vine de la Opoziție și Parlament. Sunt cei pentru care chemarea minerilor la 14 iunie 1990 nu e o crimă strigătoare la cer și în veci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai pomenise până atunci la noi de Joyce ? Tot el a fost printre primii care au scris despre Proust, într-un fel pasionat și pasionant (să nu uităm că G. Călinescu, mai tânăr cu o generație, nu s-a putut acomoda cu Proust nici până la urmă : ei și ?). În unele articole de la început, când milita pentru „specific”, Ibrăileanu se pronunțase contra influenței baudelairiene la noi (care în cele mai multe cazuri nu era decât o poză inautentică) și i s-a făcut din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se pare că s-au acumulat în centrul corpului, în inimă. Vorbesc la telefon cu Sofi Klein, care a lucrat în spitale, și încă mai lucrează, cu persoane în vârstă. Mai ales despre bărbați, felul lor dificil de a se acomoda cu bătrânețea. Sofi spune că în toate spitalele bărbații se masturbează, chiar și cei senili, singurul instinct vital care le mai rămâne. Sărbătoresc Paștele ortodox cu prietenii suedezi (Anders Bodegård, Agneta Pleijel cu fostul ei soț, Lars), apoi, către miezul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în comparație cu dormitoarele de tip cazarmă în care am fost cazați. Fusesem deja prevenită la Stockholm (chiar de Karl Otto Bonnier, pe care-l întâlnisem din întâmplare la S.E. Banken) despre stilul locurilor și atmosfera „democratică” a festivalului. Totuși, m-am acomodat fără să am coșmaruri în care patul de fier de deasupra mea se va prăbuși peste mine. Singurul lucru ce m-a șocat a fost „festinul” în care ni s-au servit păsări mici, cântătoare, în farfurie! Am refuzat să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu te mai duci decât măritată. Așa s-a întâmplat cu toate fetele care au stat la noi. Ce zici? - Cum o da Dumnezeu. Dar doamna tânără e supărată? - A, nu. Dar fiind bulgăroaică nu prea știe românește. M-am acomodat repede și cu școala, și cu oamenii și cu cei ai casei. Satul, destul de mare, era alcătuit în majoritate din bulgari și găgăuzi, oameni săraci ocupându-se mai mult cu cărăușia. Mișcau marfă și oameni de la Traian Val la Bolgrad
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
III sau II, șeful de serviciu având gradul de secretar I. Pe atunci Direcția era Direcție generală, condusă de un director general cu doi adjuncți. După reorganizare, a devenit doar Direcția culturală cu un director și un adjunct. M-am acomodat repede cu "colectivul", colegii de birou și "șeful" fiind atenți cu mine și, având în vedere multitudinea problemelor cotidiene, am fost "aruncat în apă" chiar din primele zile, fără "lecții de înot și colac de salvare". După tipicul materialelor documentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce dă în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru era întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână, privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?". La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "Slavă Domnului", explicându-mi că, cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ne-am despărțit de cei de la ambasadă, trebuie s-o recunosc, de ambele părți, fără regrete. Petrecusem împreună, cu bune și cu rele, doi ani, departe de "casă", într-un mediu politic ostil. Încercasem și eu și ceilalți să ne acomodăm unii cu alții, diferența de concepție asupra obligațiilor ce incumba profesia de diplomat, diferențele de educație, cultură, punându-și adeseori pecetea. Cei doi ani n-au însemnat nici război civil, nici cruciade, ci mai ales răbufniri personale, confruntări de idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare cu provincialul care nu a avut când să se acomodeze vestimentar cu urgia termică. * Fuga la Iași... Unde temperatura este mai mare decât la București pentru că, este o veche competiție între aceste capitale. După o călătorie într-un compartiment cu oameni foarte inteligenți, care au discutat tot timpul despre evoluția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de foștii elevi ai Conservatorului care l-au avut profesor și care, cu patos și corectitudine parnasiană, îi recitau versurile. Orb, bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era aplaudat frenetic. Transpunând în românește proză clasică rusă concomitent cu o poezie originală care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
atentă cu noi și ne îndruma cu atenție în efectuarea lucrărilor de laborator. L-am avut la lucrările practice și pe domnul asistent Nicolae Popovici, însă era o figură mai exotică, oarecum nervos și deosebit de dinamic, însă nu ne-am acomodat prea bine cu el. Cursul de Biochimie l-am făcut cu doamna prof.dr. Eliza Văscăuțeanu. Purta încă aura soțului său Theodor Văscăuțeanu, un mare progresist. Biochimia era atunci în perioada copilăriei la noi. Pot spune că doar profesorul Vlad Artenie
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
să vorbească stâlcit și a arăta cu nasul în sus. «Ridică-te și intră în casă!». În lumina luminii se ivi un biet băiețaș, slab, cu doi ochi mari de cerb înfricoșat. «Așează-te și mănâncă!», îi spuse don Calabria, acomodându-l pe un scaun și punându-i în față porția sa de la cină. Apoi, a unit trei scaune, și-a pus salteaua peste ele și a pregătit un culcuș cald pentru aceea făptură înfricoșată. El s-a întins să doarmă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La acest antagonism, născut din rațiuni politice, veneau să se adauge probleme de ordin religios. Pietatea foarte adîncă, dusă pînă la exagerare, a lui Franz Ferdinand, născută, probabil, mai mult din rațiuni de stat decît din credință, nu se prea acomoda cu firea călîie a Cancelarului, datorată originii și educației sale. Împăratul purta titlul de Maiestate Apostolică. Alături de Regii Prea Creștini ai Franței și Catolici ai Spaniei, el era, prin acest apelativ, campionul Papei pe pămînt. Sigur, odinioară, Iosif al II
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]